Competence conflict over EU funding irregularities: jurisdiction determined by issuing authority’s local rank, not funding origin
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal’s specialized commercial division, effectively ruling that the lower instance court with local jurisdiction prevailed in its assessment of material competence, though the final text confirms the transfer to the Bucharest County Court. The dispute involved a claim by a private limited company to annul a decision and a report issued by a regional public intermediary body regarding irregularities in the use of European Union non-reimbursable funding, which triggered conflicting views between the first and second instance courts on whether the case fell under their respective jurisdictions. The decisive legal basis was the interpretation of Article 10 of Law No. 554/2004, specifically the interplay between the general rule for local public authorities and the specific rule for EU funding; the High Court determined that because the issuing authority was a local (regional) public authority and the claim did not strictly meet the definition of a central authority act regarding non-reimbursable EU financing, the competence was determined by the rank of the authority and the value of the debt, falling under the jurisdiction of the first instance administrative-fiscal court.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 132 C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Competence conflict over EU funding irregularities: jurisdiction determined by issuing authority’s local rank, not funding origin: The dispute involved a claim by a private limited company to annul a decision and a report issued by a regional public intermediary body regarding irregularities in the use of European Union non-reimbursable funding, which triggered conflicting views between the first and second instance courts on whether the case fell under their respective jurisdictions. The decisive legal basis was the interpretation of Article 10 of Law No. 554/2004, specifically the interplay between the general rule for local public authorities and the specific rule for EU funding; the High Court determined that because the issuing authority was a local (regional) public authority and the claim did not strictly meet the definition of a central authority act regarding non-reimbursable EU financing, the competence was determined by the rank of the authority and the value of the debt, falling under the jurisdiction of the first instance administrative-fiscal court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for resolving the negative conflict of jurisdiction and determining the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 3 ianuarie 2018, înregistrată sub nr. x/2018 reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest a solicitat anularea deciziei nr. 1709 din 6 iunie 2017 emisă de pârât, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în carul obiectivului convergenţă nr. 935 din 30 martie 2017, reţinerea caracterului eligibil al sumelor ce fac obiectul Deciziei şi Procesului-verbal anterior menţionate, obligarea autorităţii la restituirea sumelor achitate în temeiul Deciziei şi al Procesului-verbal.
Prin sentinţa civilă nr. 2831 din 2 mai 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale în cauza privind pe reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
De asemenea, art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
Interpretând coroborat aceste două texte, instanţa a reţinut că primul alineat al art. 10 reprezintă norma generală de stabilire a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, reglementând două criterii în raport de care se stabileşte această competenţă, respectiv criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ atacat - autoritate centrală sau locală şi criteriul valoric.
Pe de altă parte, alin. (1)1 din acelaşi articol reprezintă norma specială de stabilire a competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, care este de strictă interpretare şi aplicare. Conform acestui text, criteriul valoric nu este relevant sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei numai în ceea ce priveşte acte administrative emise de autorităţile publice centrale, ipoteză în care competenţa revine curţilor de apel. Însă, în situaţia în care actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare se stabileşte în raport de criteriul valoric, conform normei generale prevăzută în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că atât Decizia nr. 1709/2017, cât şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 935/2017, prin care s-a stabilit că valoarea creanţei bugetare rezultată din aplicarea corecţiei este în sumă de 1.558.336,97 RON, au fost emise de OIR POSDRU Regiunea Nord-Vest, aşadar o autoritate publică locală, având în vedere că atribuţiile exercitate de acestea au o acoperire regională, iar nu naţională, competenţa instanţei de contencios administrativ este determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor generale de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât creanţa bugetară stabilită prin actul administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este de 1.558.336,97 RON, deci peste plafonul de 1.000.000 RON la care face referire teza a I-a a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în raport de cuantumul creanţei bugetare, aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
2. A doua instanţă învestită
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 6 septembrie 2018 sub nr. dosar x/2018.
Prin Sentinţa civilă nr. 4217 din data de 19 octombrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. S.R.L. şi pe pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea Deciziei nr. 1709 din 6 iunie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 30 martie 2017, ambele emise de OIRPOSDRU Regiunea Nord Vest.
Aceste acte administrative, au fost emise în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Alin. (2) prevede ca Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Această dispoziţie legală nu este însă incidentă în cauză deoarece Decizia nr. 1709 din 6 iunie 2017 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 30 martie 2017 au fost emise de o autoritate publică de nivel regional, devenind astfel aplicabile disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu este un litigiu care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora.
În raport de toate aceste împrejurări, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emanând de la o autoritate publică locală/regională, Curtea, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că, din punct de vedere material, competent în soluţionarea cauzei este tribunalul administrativ fiscal.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ţinând seama din punct de vedere teritorial de faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a optat pentru instanţa de la sediul său.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă anularea Deciziei nr. 1709 din 6 iunie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 30 martie 2017, ambele emise de OIRPOSDRU Regiunea Nord-Vest.
Aceste acte administrative, au fost emise în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Alin. (2) prevede ca Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Conform art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Înalta Curte constată că acţiunea de faţă nu reprezintă o cerere de natura celor descrise de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu priveşte un act emanând de la o autoritate publică centrală ce are ca obiect finanţarea nerambursabilă, ci urmăreşte executarea unui contract de achiziţie publică privind prestarea unor servicii publice, prin acordarea de despăgubiri pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor contractuale.
Aşadar, nu natura fondurilor ce asigură plata preţului face obiectul litigiului dintre părţi, ci modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de autoritate şi aplicarea clauzei penale inserată în contract.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că în interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Tribunalul Bucureşti au apreciat că în cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), urmând a da prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente. Totuşi, aplicând acest criteriu, cele două instanţe au dat dezlegări deosebite asupra competenţei de soluţionare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecăţii şi a cadrului procesual pasiv.
Prin urmare, având în vedere că obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de OIRPOSDRU Regiunea Nord-Vest, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă OIRPOSDRU Regiunea Nord-Vest, autoritate publică locală.
4. Soluţia Înaltei Curţi
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.
GGC - MM