Audit Court budget recovery measures challenged; waiver of appeal treated as acquiescence under civil procedure Article 463 rather than withdrawal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the appellant's waiver of her appeal, thereby leaving in force the Court of Appeal's judgment that had dismissed the initial action for lack of active procedural standing. The dispute arose from an administrative lawsuit challenging decisions and measures issued by the Audit Court of Romania regarding the recovery of state budget claims from an insolvent debtor, which the lower appellate court had ruled the plaintiff lacked the legal standing to challenge. Relying on the principle of disposability in civil procedure, the court applied Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, characterizing the appellant's request as a formal waiver (acquiescence) to the appellate judgment rather than a general withdrawal from the lawsuit under Article 406, thus ending the litigation without a substantive review of the administrative acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ; Audit Court budget recovery measures challenged; waiver of appeal treated as acquiescence under civil procedure Article 463 rather than withdrawal: The dispute arose from an administrative lawsuit challenging decisions and measures issued by the Audit Court of Romania regarding the recovery of state budget claims from an insolvent debtor, which the lower appellate court had ruled the plaintiff lacked the legal standing to challenge. Relying on the principle of disposability in civil procedure, the court applied Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, characterizing the appellant's request as a formal waiver (acquiescence) to the appellate judgment rather than a general withdrawal from the lawsuit under Article 406, thus ending the litigation without a substantive review of the administrative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the operative section to support taking act of the appellant's waiver of the appeal (acquiescence) to the lower court's judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat suspendarea încheierii nr. III/112/27.10.2016 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsa contestaţia formulată de Ministerul Transporturilor împotriva măsurii dispuse la pct. II 9 prin Decizia nr. III/13/29.08.2016, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului determinat de nerecuperarea creanţelor pentru care Ministerul Transporturilor nu s-a înscris la masa credală a debitorilor şi recuperarea prejudiciului la masa credală (debitor S.C. B. SA). De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea Deciziei nr. III/13/29.08.2016 emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul III, Direcţia I, act înregistrat la Ministerul Transporturilor sub nr. x/09.09.2016, anularea încheierii nr. III/112/27.10.2016 emise de Curtea de Conturi, anularea parţială a Deciziei nr. III/13/29.08.2016 în sensul anularii masurilor dispuse la pct. II.9 si anularea parţiala a procesului-verbal de constatare întocmit cu ocazia acţiunii de audit financiar efectuate asupra contului de execuţie a bugetului de stat la Ministerul Transporturilor pe anul 2015, proces-verbal înregistrat la Ministerul Transporturilor sub nr. x/21.07.2016 in sensul anularii masurilor dispuse la pct. 9, cu consecinţa suspendării masurilor dispuse de Curtea de Conturi la acest punct si anularii masurilor dispuse la pct. II.9 din Decizia nr. III/13/29.08.2016.
Prin sentinţa civilă nr. 1398/07.03.2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 07.04.2017.
2. Hotărârea primei instanţe.
La data de 30.05.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 2005 din data de 30.05.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă.
A respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu pârâta Curtea de Conturi a României, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 2005 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..
4. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019.
6. Aspecte procesuale
Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a solicitat ca, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ. să se ia act de faptul că renunţă la recursul formulat împotriva sentinţei nr. 2005 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
7. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunţare la recurs, va lua act de manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante.
Într-adevăr, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă", însă în speţa de faţă nu sunt aplicabile aceste dispoziţii deoarece, din conţinutul cererii depuse rezultă cu certitudine că, recurenta-reclamantă a renunţat la recursul formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată.
În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată.
8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata căii de atac deja exercitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 2005 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.