Peremption term start date in suspended civil service dispute: communication versus pronouncement of related final judgment

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2016, reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă a solicitat: 1. să se anuleze OMAI nr. 298/2011; 2. să se constate inexistenţa OMAI nr. 533/2005; 3. să se constate nulitatea OMAI nr. 533/2005; 4. să se constate că raportul de serviciu al reclamantului era suspendat de drept din iniţiativa reclamantului; 5. să se anuleze dispoziţia nr. II/384/4.02.2016 prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie; 6. să se anuleze OMAI nr. II/5791/20.04.2016 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului din motive disciplinare; 7. să fie repuse părţile în situaţia anterioară - starea de suspendare a raportului de serviciu; 8. să fie obligaţi pârâţii la reintegrarea reclamantului în funcţia anterioară şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de 2.06.2015; 9. să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 230 din data de 17.01.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.

I.2. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 230 din data de 17.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.09.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 230/17.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne, B. şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, până la soluţionarea definitivă a cauzei ca face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 640 din data de 19.02.2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, pentru a suspenda judecata cauzei pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat, deoarece este de necontestat că există o strânsă legătură între cele două cauze ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 şi dosarul nr. x/2016 având în vedere că s-a în ambele dosare solicitat şi s-a şi dispus anularea aceluiaşi Ordin MAI nr. 398/2011.

II.Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu privire la cererea de recurs cu care a fost învestită împotriva sentinţei nr. 230 din data de 17.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 6394 din data de 19.11.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 230/17.01.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne, B. şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire sau orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părţii.

Cauza care a provocat suspendarea a fost soluţionată definitiv la data de 12.02.2018, prin decizia civilă nr. 760/12.02.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Conform art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. (…) (3) Perimarea se suspendată, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege".

Curtea de Apel a constatat că termenul de perimare, suspendat până la soluţionarea definitivă a cauzei care a provocat suspendarea, a început să curgă la data de 12.02.2018, împlinindu-se la 12.08.2018.

Având în vedere că în cauza de faţă nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, de mai mult de 6 luni, în baza art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea a constatat perimat recursul.

III. Cererea de recurs cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 6394 din data de 19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs se arată că termenul de 6 luni trebuie să curgă din momentul în care încetează suspendarea judecăţii, adică 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei dată în dosarul nr. x/2016, pronunţată la data de 12.02.2018.

Suspendarea recursului a intervenit prin decizia instanţei ca urmare a existenţei altei speţe de care depindea desluşirea speţei de faţă; încetarea suspendării s-a produs automat la momentul în care instanţa s-a pronunţat definitiv în speţa de care depindea desluşirea speţei de faţă; în niciun moment nu s-a pus problema dezinteresului faţă de proces; procesul nu a rămas în nelucrare din cauza recurentului şi nici nu a fost tergiversat.

IV. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii Direcţia Generală de Protecţie Internă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului motivat de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel (...)". Împrejurarea că în cuprinsul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului.

În concret, cauza care a determinat suspendarea judecăţii litigiului a fost soluţionată definitiv la data de 12.02.2018, prin decizia civilă nr. 760 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Astfel, cum în mod corect a reţinut instanţa, termenul de perimare a început să curgă de la această dată şi s-a împlinit la data de 12.08.2018. În toată această perioadă nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, sens în care la data de 19.11.2018 soluţia pe care o putea pronunţa Curtea de Apel nu putea fi alta decât cea a admiterii excepţiei perimării.

V. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători".

Aceste dispoziţii menţionează în mod expres că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, iar această sintagmă trebuie înţeleasă în sensul că este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului, cu atât mai mult cu cât, în ultima teză a acestui articol se menţionează în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului şi cu privire la hotărârile pronunţate de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă ce în temeiul dispoziţiilor art. 97 din acelaşi act normativ este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac, ca nefondată.

Cu privire la fondul cauzei, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimaţilor-pârâţi invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 04.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost soluţionat la data 12.02.2018, prin pronunţarea deciziei nr. 760 prin care au fost admise recursurile formulate de recurentul - pârât Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinţei civile nr. 3240 din 23.05.2017 şi de recurentul - pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române, împotriva încheierii de şedinţă din 10.04.2017, respectiv a sentinţei civile nr. 3240 din 23.05.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr. 188/1999)", în contradictoriu cu intimatul - reclamant C., s-a casat, în parte, sentinţa civilă recurată şi în rejudecare a fost anulat art. 45 alin. (3) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 298/2011, s-a respins în rest cererea de anulare a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 298/201, ca lipsită de interes şi s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata de daune morale, ca nefondată. De asemenea, s-a menţinut în rest sentinţa civilă recurată şi s-a respins cererea intimatului-reclamant de obligare a părţilor recurente la plata de cheltuieli de judecată în recurs, ca nefondată.

Înalta Curte constată incidenţa în cauză a prevederilor art. 416 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, nefiind considerat cauză de perimare acea situaţie în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi a dispoziţiilor art. 418 C. proc. civ., referitoare la suspendarea cursului perimării pe perioada suspendării judecăţii, având în vedere că suspendarea judecăţii s-a dispus de instanţă în temeiul dispoziţiilor art. 413 C. proc. civ.

Din actele dosarului rezultă că într-adevăr, dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.02.2018 prin pronunţarea deciziei nr. 760, ce a fost comunicată reclamantului la data de 10.05.2018.

În sarcina recurentului-reclamant nu se poate reţine starea de pasivitate întrucât prin cererea formulată la data de 05.11.2018, recurentul A. a solicitat reluarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016 ca urmare a primirii citaţiei emise la data de 27.09.2018 pentru discutarea perimării.

Înalta Curte constată că, ultimul act de procedură îndeplinit în dosar, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ. este comunicarea deciziei nr. 760/12.02.2018, de la acest moment începe să curgă termenul de perimare, instanţa în mod greşit s-a raportat la data pronunţării deciziei 12.02.2018 şi nu la data comunicării 10.05.2018.

Or, calculând termenul de 6 luni începând cu data de 10.05.2018 se constată că la data 05.11.2018, când recurentul a solicitat reluarea judecăţii, nu se împlinise termenul de perimare.

VI. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul Ministerul -afacerilor Interne.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A., împotriva sentinţei nr. 6394 din 19 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecării recursului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.