Material incompetence of supreme court to hear first-instance civil suit against central public authority, triggering jurisdictional referral to appellate level

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra prezentei cereri;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03 mai 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, prin procuror şef adjunct B..

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a susţinut că reprezentantul pârâtului a fost indus în eroare, la momentul semnării comunicărilor anexate cererii de chemare în judecată şi că a fost determinat să amâne audierea reclamantului, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu directorul Societăţii C. S.A. Ploieşti, D..

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004, reclamantul anexând următoarele înscrisuri, în copie: comunicarea nr. 717/VIII/2018, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie la data de 27.02.2019 în lucrarea cu nr. 399/VIII/2018; adresa emisă de Societatea C. S.A. sub nr. x din 11.05.2018, ca răspuns la Notificarea nr. x din 13.04.2018; adresa emisă de Ministerul Justiţiei sub nr. x din 29.01.2019; plan topografic.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 septembrie, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Potrivit art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel; recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de această secţie, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale; cererile de strămutare; conflictele de competenţă; orice alte cereri prevăzute de lege.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul A. a contestat o serie de comunicări şi răspunsuri, emise de autorităţi publice centrale (Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei), în legătură cu sesizările formulate de reclamant. Din conţinutul cererii de chemare în judecată, precum şi a precizărilor şi adreselor depuse ulterior de reclamant, nu rezultă incidenţa vreunui caz, din cele prevăzute de legea specială, în care competenţa de soluţionare să revină în primă instanţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, faţă de temeiul de drept invocat, în speţă art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a emitentului adreselor atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dată

Tip

Sursă

21/09/2015

Cerere de chemare în judecată

SC E. SRL

18/05/2016

Întâmpinare

Intimat - S.C. E. SRL

26/08/2016

Adresă comunicare relaţii

Intimat - S.C. E. SRL

26/08/2016

Adresă comunicare relaţii

Intimat - S.C. E. SRL

26/04/2018

Acte

Recurent - CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

02/05/2018

Acte

Intimat - S.C. E. SRL

02/05/2018

Acte

Intimat - S.C. E. SRL

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.