Conflict of interest in municipal funding of an association: "personal interest" defined as anticipated administrative benefit to a membership entity, excluding patrimonial-only limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 februarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 22.01.2016, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11.09.2013, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 231 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 231 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Raportului de evaluare nr. x din 22.01.2016, întocmit de pârâtă.

În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a CM al Consiliului Europei, coroborate cu cele ale art. 70, art. 71şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Recurentul-reclamant a învederat că, deşi are calitatea de membru fondator al B., nu a deţinut funcţii în cadrul acestei asociaţii şi nu a beneficiat de vreo remuneraţie, iar în cadrul asociaţiei, nu au avut calitatea de angajaţi, soţia, rudele ori prietenii săi.

În ceea ce priveşte participarea, în calitate de membru în Consiliul Local al comunei Păuleşti, la adoptarea bugetului unităţii administrativ teritoriale, în cuprinsul căruia se reglementează şi sumele alocate pentru finanţarea unor activităţi sportive ale B., recurentul-reclamant arată că nu putea anticipa existenţa unui beneficiu sau a unui dezavantaj pentru sine sau pentru asociaţie, conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, întrucât sumele de bani nu au adus un beneficiu asociaţiei, ci sportivilor implicaţi în activitatea acesteia. Sumele de bani alocate au avut o destinaţie specială, respectiv aceea de a susţine activitatea sportiv-fotbalistică, prin antrenorii şi fotbaliştii neprofesionişti din cadrul colectivităţii locale, şi nu activitatea asociaţiei însăşi.

Din perspectiva interesului personal la care face trimitere art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul-reclamant a susţinut că acesta nu există, întrucât hotărârile adoptate pentru aprobarea finanţării unor activităţi sportive nu au vizat un interes de natură patrimonială al reclamantului şi nici o creştere patrimonială a bugetului asociaţiei, utilă în cazul lichidării persoanei juridice ori a plăţii unor drepturi salariale ori asociative.

Totodată, recurentul-reclamant a susţinut că prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001 primează faţă de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, iar acest text de lege defineşte conflictul de interese prin raportare la existenţa unui interes patrimonial în problema supusă analizei, al alesului local sau al soţului, soţiei, afinilor şi rudelor acestuia până la gradul al patrulea inclusiv, interes pe care prima instanţă nu l-a constatat în speţă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 octombrie 2017, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, precum şi ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în calitate de ales local (consilier local şi viceprimar al comunei Păuleşti, jud. Satu Mare), a participat la deliberarea şi adoptarea a 20 de hotărâri ale Consiliului Local Păuleşti, prin care s-a alocat din bugetul local suma totală de 100.000 RON către B., în cadrul căreia reclamantul deţinea calitatea de membru fondator.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte nu va mai relua, în cuprinsul prezentei decizii, textele de lege incidente cauzei, pe care s-a întemeiat raportul de evaluare contestat, reţinând că acestea au fost redate integral, atât în cuprinsul actului administrativ, cât şi în considerentele sentinţei recurate.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanţă a reţinut existenţa conflictului de interese în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A., iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că nu se poate reţine, în privinţa sa, existenţa unui interes personal, atât timp cât nu a ocupat funcţii în cadrul asociaţiei şi nu a încasat nicio remuneraţie (situaţie aplicabilă şi soţiei, rudelor şi apropiaţilor săi), această teză nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar, având în vedere dispoziţiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care reglementează noţiunea de "interes personal". Astfel, conform acestui text de lege, aleşii locali au un interes personal dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru o asociaţie sau fundaţie din care fac parte. În această situaţie, aleşii locali sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot urmând a se consemna în mod obligatoriu în procesul-verbal de şedinţă.

În cauză, recurentul-reclamant a participat, în intervalul 2008-2013, la şedinţele Consiliului Local Păuleşti, în cadrul cărora s-au aprobat şi alocat, în scopul finanţării anuale, sume din bugetul autorităţii publice către B., aşa cum rezultă din cuprinsul Hotărârilor Consiliului Local nr. x/24.10.2008, nr. x/06.04.2009, nr. x/26.06.2009, nr. x/23.10.2009, nr. x/20.11.2009, nr. x/11.12.2009, nr. x/03.03.2010, nr. x/14.07.2010, nr. x/30.09.2010, nr. x/29.10.2010, nr. x/11.02.2011, nr. x/17.06.2011, nr. x/05.08.2011, nr. x/14.10.2011, nr. x/10.02.2012, nr. x/02.04.2012, nr. x/02.05.2012, nr. x/28.09.2012, nr. x/02.04.2013 şi nr. x/21.08.2013. În condiţiile în care reclamantul era membru fondator al asociaţiei care a beneficiat de finanţare în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligaţia, conform art. 77 din Legea nr. 393/2004, de a anunţa interesul personal la începutul dezbaterilor şi de a se abţine de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră, încălcând dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal de ordin administrativ existent în cauză, reprezentat de beneficiul obţinut de asociaţia sportivă prin finanţarea activităţii pe care o desfăşura. Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuţie existenţa unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii, neprezentând relevanţă faptul că reclamantul nu a fost remunerat pentru activitatea desfăşurată în cadrul asociaţiei ori că membrii familiei sale nu au obţinut foloase materiale. De altfel, o asemenea conduită nici nu a fost imputată recurentului-reclamant prin raportul de evaluare contestat în prezentul dosar, intimata-pârâtă reţinând incidenţa conflictului de interese, din perspectiva nesocotirii principiilor imparţialităţii şi supremaţiei interesului public în exercitarea funcţiei de ales local, prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului-reclamant referitoare la inexistenţa unui beneficiu de ordin patrimonial obţinut de asociaţie, acesta susţinând, fără o justificare pertinentă, că sumele de bani alocate cu titlu de finanţare de la bugetul public local au avut un alt destinatar, respectiv sportivii şi antrenorii care îşi desfăşurau activitatea în cadrul asociaţiei. Prin hotărârile de consiliu local anterior enumerate, sumele alocate cu titlu de finanţare, cu ocazia dezbaterii bugetului anual ori a rectificărilor ulterioare, au avut drept unic destinatar B., iar nu persoanele fizice angajate în cadrul asociaţiei, iar scopul alocării sumelor de bani a fost acela al finanţării obiectului de activitate al asociaţiei, care constă în promovarea şi practicarea mai multor discipline sportive, astfel cum rezultă din art. 2 al Contractului de asociere autentificat de Biroul Notarilor Publici C. sub nr. x/10.07.2008.

Împrejurarea că sumele de bani au fost utilizate de asociaţie pentru achitarea unor drepturi salariale, astfel cum susţine reclamantul, nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, pentru constatarea conflictului de interese fiind suficientă prefigurarea, de către reclamant, a unui avantaj obţinut de asociaţia sportivă al cărui membru fondator este, indiferent de modul de utilizare a sumelor de care asociaţia a beneficiat.

În ceea ce priveşte argumentul preeminenţei dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 215/2001, care fac trimitere la existenţa unui interes de natură patrimonială, Înalta Curte îl apreciază a fi, de asemenea, nefondat. În raport de circumstanţele concrete ale speţei (participarea reclamantului, în calitate de ales local, la adoptarea unor hotărâri ale consiliului local, prin care s-a creat un beneficiu asociaţiei din care face parte în calitate de membru fondator), prezentei cauze îi sunt aplicabile în mod primordial prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care reglementează noţiunea de "interes personal într-o anumită problemă", a cărei sferă de aplicare este mai extinsă decât a aceleia de "interes patrimonial", prevăzută de art. 46 din Legea nr. 215/2001, incluzând orice beneficiu sau dezavantaj, de natură patrimonială ori nepatrimonială pe care alesul local îl poate anticipa prin adoptarea deciziei autorităţii publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat în mod corect efectele participării recurentului-reclamant la deliberarea, votarea şi adoptarea hotărârilor Consiliului Local Păuleşti, în raport de prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, raportat la art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 şi la art. 46 din Legea nr. 215/2001, fiind întemeiată concluzia că recurentul-reclamant a avut un interes personal în luarea deciziei autorităţii publice, constând în obţinerea de către asociaţia din care făcea parte, a fondurilor necesare desfăşurării activităţii.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 231 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - OB