Land dispute appeal perempted for inactivity after one-year suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of peremption and declared the petitioner's application perempted, thereby dismissing it; the decision is final. The petitioner had filed an appeal/recourse against unspecified civil judgments in a land-law (Law No. 18/1991) dispute with the local Land Application Commission, but failed to identify the challenged decisions or legal grounds. The court held that the case had remained inactive for over one year from the suspension order of 14 March 2018, due to the petitioner's fault in not complying with procedural obligations, triggering peremption under Articles 248(1) and 252 of the 1865 Civil Procedure Code; no resumption request or procedural act had occurred within the one-year term.
Legislator headnote
AI generatedart. 1551 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 1551 alin. (2) din C. proc. civ, art. 249 din C. proc. civ, art. 250 din C. proc. civ, art. 252 din C. proc. civ; Land dispute appeal perempted for inactivity after one-year suspension: The petitioner had filed an appeal/recourse against unspecified civil judgments in a land-law (Law No. 18/1991) dispute with the local Land Application Commission, but failed to identify the challenged decisions or legal grounds. The court held that the case had remained inactive for over one year from the suspension order of 14 March 2018, due to the petitioner's fault in not complying with procedural obligations, triggering peremption under Articles 248(1) and 252 of the 1865 Civil Procedure Code; no resumption request or procedural act had occurred within the one-year term.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for finding the request perimé (extinct by lapse of time) and ordering the consequences.
Full text
Asupra prezentei cereri;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 01 februarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului, a declarat cale de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti, fără a indica temeiul de drept al cererii formulate.
Prin cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 martie 2018, petentul A. a arătat că declară recurs împotriva sentinţelor civile la care a făcut referire în cererea iniţială.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 februarie 2018, intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de petent.
3. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei
Prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii formulată de petentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 1551 din C. proc. civ. de la 1865, reţinând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina petentului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.(...)."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1551 din C. proc. civ. de la 1865:
"(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14.03.2018, a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere nedepunerea, de către petent, a precizărilor solicitate prin adresa comunicată la data de 07.02.2018 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar), referitoare la indicarea hotărârii sau a hotărârilor judecătoreşti împotriva cărora se îndreaptă calea de atac, a numerelor dosarelor în care au fost pronunţate şi a instanţei care le-a pronunţat, precum şi a temeiurilor de drept pe care înţelege să îşi întemeieze calea de atac, nefiind depuse nici copii lizibile ale hotărârilor atacate în prezenta cauză.
Înalta Curte a avut în vedere şi împrejurarea că, prin cererea precizatoare depusă la data de 13.03.2018, petentul nu a răspuns punctual solicitărilor instanţei de judecată, limitându-se la a menţiona că declară recurs împotriva sentinţelor civile menţionate în cererea iniţială, fără a le identifica concret, prin indicarea numărului, datei şi a instanţei care le-a pronunţat, precum şi a numărului dosarului în care au fost pronunţate. Totodată, petentul nu a anexat copii lizibile ale hotărârilor atacate şi nici nu a indicat temeiurile de drept ale cererii, precizată a fi cerere de recurs.
Încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2018 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 14 martie 2019.
Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză nu a fost formulată de către petent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de reluare a judecăţii, potrivit art. 1551 alin. (2) din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 din C. proc. civ. şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 din C. proc. civ.
În consecinţă, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 248 şi art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării.
Constată perimată cererea formulată de A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.
GGC - OB