Restitution of judicial security deposit: irreversibility of underlying tax litigation and prohibition of set-off against unrelated fiscal debts under Art. 723(3) of the 1865 Civil Procedure Code

Asupra prezentei cereri de recurs;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 05 iunie 2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 255.775 RON, depusă în Dosarul nr. x/2012, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, consemnată la B. SA - Sucursala Reşiţa conform recipisei nr. x din 07.11.2012 şi, pe cale de consecinţă, eliberarea originalului recipisei de consemnare a cauţiunii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în sumă de 255.775 RON, care a fost consemnată la dispoziţia instanţei învestite cu soluţionarea cererii de suspendare a executării cu titlu de cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x din 07.11.2012, eliberată de B. - Sucursala Reşiţa, consemnată în Registrul de valori al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la poziţia 17/2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 (astfel cum a fost reîncadrat de instanţa de control judiciar), solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii de şedinţă recurate, în sensul respingerii cererii de eliberare a cauţiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că, întrucât intimata-reclamantă înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, pârâta este îndreptăţită să intre în posesia sumei consemnată cu titlu de cauţiune, pentru acoperirea debitelor restante, astfel încât se impune respingerea cererii de eliberare a cauţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05.09.2019, intimata-reclamantă Societatea A. SRL a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, precum şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de nelegalitate invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este supus prevederilor C. proc. civ. de la 1865, având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul Dosarului nr. x/2012 (23.07.2012), în cadrul căruia s-a dispus obligaţia de achitare a cauţiunii, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., motivând încheierea recurată în raport de prevederile art. 1064 din acest text normativ, iar nu în raport de dispoziţiile art. 723 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza prezentul recurs şi, pe cale de consecinţă, cererea de restituire a cauţiunii, prin raportare la dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, apreciind că soluţia de admitere a cererii de restituire a cauţiunii este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865:

"Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

În cauza de faţă, cauţiunea consemnată conform recipisei nr. x din 07.11.2012, a fost fixată de instanţa de judecată în Dosarul nr. x/2012, pentru soluţionarea cererii formulate de intimata-reclamantă Societatea A. SRL, privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 29.06.2012, emisă de recurenta-pârâtă. Cererea de suspendare a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 600 din 13 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal. Prin Decizia nr. 5775 din 18 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârea recurată şi, în rejudecare, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că acţiunea în anulare a Deciziei de impunere nr. x din 29.06.2012, introdusă de reclamantă, a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 52 din 29 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1208 din 06 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, întrucât:

(i) litigiul a fost soluţionat irevocabil, prin raportare atât la cererea de suspendare a executării actului administrativ, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012, cât şi la acţiunea în anulare a deciziei de impunere, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014;

(ii) pârâta nu a făcut dovada formulării unei cereri de despăgubiri împotriva reclamantei, în termenul prevăzut de textul de lege sus-arătat.

Înalta Curte constată că art. 723 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 nu impune cerinţe suplimentare pentru admiterea cererii de restituire a cauţiunii, în afara celor deja înfăţişate. Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte, din cuprinsul cererii de recurs, referitoare la existenţa unor debite de natură fiscală ale reclamantei, care ar putea fi acoperite din suma de bani consemnată cu titlu de cauţiune, sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege nu condiţionează restituirea cauţiunii de inexistenţa unor creanţe neachitate ale reclamantei faţă de partea potrivnică sau faţă de terţi, ori de orice altă situaţie personală sau patrimonială a solicitantului, iar suma consemnată cu titlu de cauţiune are o afectaţiune specială, neputând fi utilizată în scopul urmărit de pârâtă.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, împotriva încheierii de şedinţă din 28 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, împotriva încheierii din 28 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2012, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - OB