First-instance jurisdiction for administrative claims against central public authorities in Romania

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra acţiunii de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petentul A. a formulat plângere împotriva Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul Giugiu şi Judecătorul de Supraveghere din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Giurgiu pentru încălcarea de către aceste autorităţi a drepturilor recunoscute în Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În motivarea cererii, petentul a arătat că i-au fost îngrădite numeroase drepturi şi încălcate diferite libertăţi. Astfel a menţionat că i-a fost încălcat dreptul la muncă în timpul detenţiei prin întocmire de rapoarte de incident şi aplicare de sancţiuni cu caracter administrativ şi dreptul de contestare a Hotărârilor Comisiei de disciplină.

Totodată, i-a fost schimbată calitatea procesuală şi nu a fost respectat termenul în procedura prevăzută la art. 104 din Lege nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate.

Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La data de 23 iulie 2019 intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 148 şi 196 C. proc. civ. şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale.

În subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că pretenţiile petentului sunt neîntemeiate.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri.

Intimatul Penitenciarul Giurgiu a depus la data de 10 august 2019 întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile art. 148 şi 196 C. proc. civ.

În subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, depunând un set de înscrisuri în dovedire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată pe cale de întâmpinare de intimaţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Giurgiu, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii şi la dispoziţiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată şi o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Verificându-şi competenţa de soluţionare a cazei, Inalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

În raport de aceste prevederi legale, se reţine că acţiunea dedusă judecăţii de către petentul A., nu face parte dintre cererile care sunt în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă, astfel că va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina soluţionarea cauzei prin care se solicită anularea unor acte judiciare, în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat, va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va declina acţiunea formulată de petentul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul A., în favoarea Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.