Contestație în anulare dismissed: distinction between material error and substantive legal error regarding stamp duty obligations

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Decizia atacată cu contestaţie în anulare

Prin încheierii din 20 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva soluţiei de aplicare a amenzii judiciare, dispusă prin Decizia nr. 530 din 13 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.

2. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva încheierii din 20 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., solicitând în baza art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., anularea încheierii atacată şi rejudecarea cererii cu citarea părţilor în şedinţă publică.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

- nu a fost legat citat pentru termenul la care sa soluţionat încheierea;

- instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j), art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) alin. (4) din C. proc. civ.

- dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, respectiv instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii citaţiei şi în acest context netimbrarea cererii este legală.

3. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea căii de atac ca inadmisibilă sau nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea căii de atac.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citată la soluţionarea cererii de reexaminare, nu a fost prezent la judecată, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), h) şi j) din C. proc. civ. şi instanţa a fost în eroare când a pronunţat încheierea atacată.

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) şi j) din C. proc. civ., invocate, citaţia va cuprinde:

"numărul dosarului, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă, precum şi ştampila instanţei şi semnătura grefierului."

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din analiza textului de lege menţionat, se constată că lipsa menţiunii de la lit. c) şi k) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cerinţele prevăzute la lit. g) şi j) nefiind sancţionate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citaţia emisă recurentului pentru termenul din 20 februarie 2019, când s-a soluţionat reexaminarea, se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ., inclusiv menţiunile prevăzute la lit. lit). c), g) şi j) din acelaşi cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Aşa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii, în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că acestea sunt de strictă interpretare.

Noţiunea de "eroare materială" a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

În speţă, contestatorul invocă încălcări ale unor dispoziţii legale de către instanţă şi incorecta reţinere a unor temeiuri de drept, apreciind că soluţia corectă era aceea de admitere şi nu cea de anulare a cererii sale de reexaminare.

În opinia contestatorului, netimbrarea reţinută de instanţă, ar fi rezultatul unei erori materiale, vizând faptul că nu a fost menţionată pe citaţie obligaţia sa de a timbra şi că, mai mult citaţia era nula de drept.

Instanţa de control judiciar a considerat că nu este timbrată cererea de reexaminare urmare a faptului că în cauză cererea petentului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, a fost respinsă, iar soluţia de respingere a fost menţinută în urma exercitării căii de atac a reexaminării. Astfel, obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON a fost definitiv stabilită în sarcina petentului.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

Prin urmare, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 20 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB