Non-execution of irrevocable reinstatement judgment: impossibility of physical reinstatement due to contract expiration and legal sufficiency of wage compensation in lieu of moral damages

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2015 sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu diferenţa de salariu de la acela al funcţiei de inspector general şcolar al Judeţului Dâmboviţa, la acela de profesor titular al catedrei de "Filozofie, Logică, Argumentare şi Comunicare - Psihologie - Studii Sociale" de la Colegiul Naţional Ienăchiţă Văcărescu Târgovişte, pe perioada august 2014 - până la data pronunţării hotărârii, şi în continuare, până la data reintegrării în funcţia de Inspector Şcolar General al Judeţului Dâmboviţa, precum şi la plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de daune morale, motivat de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 248 pronunţată în şedinţa publică din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii.

În susţinerea cererii de recurs recurenta a precizat că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat oferind o soluţie ce influenţează eficienţa Sentinţei civile nr. 3477/16.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2010.

Prima instanţă a conchis că Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, la data pronunţării acestei sentinţe), nu mai avea posibilitatea reintegrării sale în funcţia de inspector general şcolar al Judeţului Dâmboviţa, întrucât la data de 03.03.2012, a expirat de drept temeiul juridic care le conferea dreptul de a exercita funcţia de inspector şcolar general (contractul de management educaţional), astfel că drepturile salariale ale acestei funcţii nu pot fi acordate în continuare, anume pe perioada august 2014 - până la data pronunţării hotărârii atacate.

Lucrul judecat ignorat de către prima instanţă, rezultă fără echivoc din Sentinţa civilă nr. 2627/07.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţă prin care a fost respinsă contestaţia la titlu formulată de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

În mod surprinzător, prima instanţă nu a înţeles că nu invocă lucrul judecat în sensul identităţii de părţi, obiect şi cauză, între litigiul de faţă şi litigiul de contestaţie la titlu definitiv soluţionat, ci a invocat lucrul judecat cu privire la obligaţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de a executa hotărârea de reintegrare, şi după data expirării duratei convenţionale şi legale a contractului de management. Deci, prima instanţă nu mai putea conchide că executarea hotărârii de reintegrare nu mai era posibilă după data expirării duratei convenţionale şi legale a contractului de management.

Cel de-al doilea motiv recurs a vizat faptul că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv

Potrivit dispoziţiilor art. 8, art. 2 alin. (1) lit. h), art. 18 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazul soluţionării cererii persoanei vătămate prin nesoluţionarea în termenul legal, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Cererea sa introductivă este legală, în cuprinsul căreia a solicitat obligarea intimatului-pârât la daune materiale şi morale în ce priveşte suferinţa morală înregistrată pentru refuzul ostentativ al intimatului-pârât de a executa hotărârea de reintegrare şi nu se poate nega ori ignora că acest refuz a generat reacţii şi percepţii naturale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin cererea formulată reclamanta A. a solicitat, despăgubiri şi daune morale pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv a Sentinţei civile nr. 3477/16.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2010.

În susţinerea cererii de recurs recurenta a precizat că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat oferind o soluţie ce influenţează eficienţă unei hotărâri irevocabile, dar, deşi se prevalează de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 7 din C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi dispusă "atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat", din criticile formulate şi circumstanţele cauzei rezultă că acesta nu este incident în cauză.

Acest motiv de casare intervine în situaţia în care recurentul se prevalează de autoritatea de lucru judecat a altei hotărâri decât cea atacată, reproşându-se instanţei de fond că a procedat la o nouă judecată pe fond sau că a soluţionat incidentul procedural, în condiţiile în care aceleaşi aspecte au fost dezlegate anterior cu putere de lucru judecat de o altă instanţă.

În cauză, reclamanta se plânge de greşita aplicare a prevederilor legale şi că instanţa de fond a ignorat autoritatea de lucru judecat, dar în realitate acesta vizează obligaţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de a executa o hotărâre de reintegrare după data expirării duratei convenţionale şi legale a contractului său de management şi că, judecătorul fondului nu mai putea conchide că executarea hotărârii de reintegrare nu mai era posibilă după data expirării duratei convenţionale şi legale a contractului de management, critică care însă se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care va fi analizat ca atare în cele ce urmează.

Referitor la acest motiv de casare, este de reţinut că reclamanta a învestit instanţa de fond cu o cerere vizând o obligaţie a face în sensul de acordare de despăgubiri şi daune morale pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, cât şi din cererea de recurs, aceasta este modalitatea prin care reclamanta ar considerat că îi este reparat prejudiciu suferit pentru neluarea în considerare a hotărârii de reintegrare în funcţia deţinută şi până la împlinirea acestui aspect.

Prin Sentinţa civilă nr. 3477/16.05.2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, s-a anulat Ordinul nr. 3867/06.05.2009 emis de către pârât, a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public în perioada cuprinsă între eliberarea şi repunerea în funcţie.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar prin Decizia nr. 3669/21.09.2012 pronunţată în Dosarul x/2010 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul în mod irevocabil.

Prin Sentinţa civilă nr. 2627/07.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia privind lămurirea, înţelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu formulată de Ministerul Educaţiei Naţionale, precum şi cererea de suspendare ca neîntemeiată, admiţându-se excepţia necompetenţei materiale cu privire la contestaţia la executare împotriva adresei formulată în Dosarul x/2011, a Somaţiei x/24.07.2014 şi a procesului-verbal din 24.07.2014 cu privire la cheltuielile de executare, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei faţă de această contestaţie la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat recurs împotriva acestei sentinţe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a fost respins irevocabil prin Decizia 1268/19.03.2015 pronunţată în Dosarul x/2014

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, aceasta a fost soluţionată definitiv prin Sentinţa nr. 18862/3.11.2016 pronunţată de Judecătoria Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014.

În ceea ce priveşte reintegrarea în funcţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă deţinea în data de 3 martie 2008 pentru o perioadă de 4 ani (în baza unui contract de management şi a emiterii Ordinului nr. 3336/03.03.2008 al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului) funcţia publică de conducere de inspector şcolar general, funcţie pe care a pierdut-o prin Ordinul 3867/06.05.2009 în urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009. Prin Sentinţa civilă 3477/16.05.2011 s-a anulat Ordinul 3867/06.05.2009 emis de către pârât dispunându-se totodată reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi.

La momentul punerii în executare efective a hotărârii, respectiv decembrie 2014, instituţia pârâtă a constatat că la data de 03 martie 2012 expirase de drept perioada stabilită prin contractul de management educaţional şi că, începând cu data de 01 septembrie 2012 recurenta-reclamantă A. s-a pensionat, devenind incidente prevederile din capitolul IX pct. 6 din contractul de management potrivit cărora contractul înceta de drept "la îndeplinirea condiţiilor de pensionare", astfel că reintegrarea nu s-a putut efectua.

Înalta Curte având în vedere circumstanţele faptice şi normative prezentate mai sus, care nu mai permiteau reîncadrarea în funcţie a recurentei-reclamante, apreciază că obligarea autorităţii emitente la plata drepturilor băneşti aferente, pe perioada mandatului, la momentul punerii în executare a Sentinţei nr. 3477/2011 reprezintă o modalitate adecvată şi echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantei.

Sub acest aspect se reţine că, sentinţa a fost pusă în executare şi la data de 30.01.2015 intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a achita recurentei-reclamante A., conform somaţiei executorului judecătoresc drepturile salariale restante.

În acord cu judecătorul fondului Înalta Curte constată că nu se impune în cauză acordarea daunelor morale întrucât nu s-a făcut dovada aducerii vreunei atingeri prestigiului, onoarei sau reputaţiei reclamantei.

După cum s-a statuat deja în jurisprudenţa Înaltei Curţi, pentru acordarea daunelor morale se impune totuşi să existe elemente probatorii adecvate, chiar dacă nu se pot administra în principiu probe materiale pentru dovedirea producerii unor suferinţe morale, a impactului concret asupra persoanei în cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenţei şi cuantumului acestora, simplul fapt al anulării unui act administrativ nefiind de natură a antrena automat acordarea unor astfel de daune.

Şi în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Cumpănă şi Mazăre c. României) Înalta Curte apreciază, raportat la circumstanţele cauzei că, modul în care a fost soluţionată cererea principală a reclamantei reprezintă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost eventual suferit.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivule de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 248 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB