VAT Refund for Non-Resident Taxable Persons: Failure to Comply with Peremptory Filing Deadline as Ground for Rejection

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în principal:

- anularea în totalitate a Deciziei de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile nestabilite în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene nr. 20390 D/08.07.2014 (Anexa 2) emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, prin care s-a respins la rambursare TVA în sumă de 1.081.265,16 RON;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 190/09.03.2015 privind soluţionarea contestaţiei (Anexa nr. 3) formulată de reclamantă A. şi înregistrată la pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x/28.10.2014 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de societate împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 20390 D/08.07.2014;

- obligarea pârâtei DGRFP Bucureşti la rambursarea TVA în sumă de 1.081.265,16 RON;

- obligarea autorităţilor fiscale la plata de dobânzi de întârziere către societate începând cu data împlinirii termenului legal de rambursare a TVA şi până la rambursarea efectivă a acesteia;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În secundar:

- anularea în totalitate a Deciziei de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile nestabilite în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene nr. 20390 D/08.07.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, prin care s-a respins la rambursare TVA în sumă de 1.081.265,16 RON;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 190/09.03.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă A. şi înregistrată la pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x/28.10.2014 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de societate împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 20390 D/08.07.2014;

- obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă şi cererile de rambursare formulate de societate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 538 pronunţată în data de 19 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a anulat actele atacate, a obligat intimata să soluţioneze pe fond contestaţia şi cererile de rambursare a TVA şi să plătească petentei 400 RON cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, la data de 18 martie 2016, care invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurenta a precizat că hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

In fapt, prin cererea de referinta nr. x/18.06.2014 înregistrata in Romania sub nr. x/19.06.2014 societatea nerezidentă A. and B. a solicitat autorităţilor fiscale romane rambursarea TVA în suma de 1.081.265,16 RON.

Prin decizia de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile nestabilite in Romania, stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene nr. 20390 D/08.07.2014, organele fiscale au respins la rambursare TVA în suma de 1.081.265,16 RON, solicitată prin cererea înregistrată sub nr. x/19.06.2014, pe motiv ca persoana impozabila nestabilită în Romania nu a respectat termenul de depunere al cererii de rambursare pentru perioada 01.01.2012-31.12.2012, respectiv 30.09.2013, conform prevederilor pct. 49 alin. (17) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Instanta de fond a retinut ca cererile de rambursare ar fi depuse cu respectarea termenului legal prevăzut de Codul fiscal, întrucât a făcut o confuzie între solicitarea pentru rambursarea respinsa prin Decizia de rambursare cu nr. x/08.07.2014 si alte doua cereri de rambursare care au fost formulate la data de 24.09.2013 şi care au fost respinse prin alte doua decizii de rambursare TVA, respectiv Decizia nr. 17019D/08.07.2014 şi Decizia nr. 17020D/08.07.2014, neatacate în procedura prealabilă.

Aceste doua cereri de rambursare privesc doua sume diferite, respectiv suma de 215.380,27 RON şi suma de 866.821 RON.

Prin Decizia de rambursare TVA cu nr. 17019D/08.07.2014, necontestată in procedura prealabila, DGRFPB a respins la rambursare suma de 866.821 RON pe motivul ca facturile atasate la cererea de rambursare TVA nu sunt emise pe numele persoanei nerezidente solicitante, C., ci pe numele A. and B., nefiind astfel respectate prevederile art. 146 alin. (1) coroborat cu art. 155 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 571/2003.

Prin Decizia de rambursare TVA cu nr. 17020D/08.07.2014, necontestata in procedura prealabila, DGRFPB a respins la rambursare suma de 215.380,27 RON pe motivul ca facturile atasate la cererea de rambursare TVA nu sunt emise pe numele perosanei nerezidente solicitante, C. ci pe numele A. and B., nefiind astfel respectate prevederile art. 146 alin. (1) coroborat cu art. 155 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 571/2003.

Astfel, cele doua cereri de care face vorbire reclamanta si instanta de fond in sentinta - x si x - care au fost depuse într-adevăr la data de 26.09.2013 - au fost formulate de către o alta persoana decât reclamanta, respectiv C. si nu de catre A. and B., motiv pentru care au fost si respinse de la rambursare.

Abia la data de 18.06.2014, reclamanta A. and B., a depus o noua cerere de rambursare cu nr. de referinta x, solicitand rambursarea sumei de 1.081.265,16 RON, cererea fiind respinsa pentru depasirea termenului prevazut de lege.

Reclamanta a omis să mentioneze în actiune ca primele doua cereri de rambursare de TVA depuse la data de 26.09.2013 au fost formulate de catre o alta persoana decat societatea care avea dreptul la rambursare, motiv pentru care au fost de astfel si respinse de catre Administratia Fiscala pentru Contribuabili Nerezidenti.

Prin urmare cererea cu nr. de referinta x, depusa la data de 18.06.2014, a fost de fapt o noua cerere de rambursare prin care s-a solicitat la rambursare suma de 1.081.265,16 RON, nefiind astfel respectat termenul de depunere al cererii de rambursare pentru perioada 01.01.2012-31.12.2012.

Din cuprinsul dispozitiilor art. 1472 alin. (1) lit. a), din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si pct. 49 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 rezulta că, în cadrul sistemului comun de TVA, legiuitorul comunitar a stabilit o procedura specifica prin care persoanele impozabile stabilite într-un stat membru pot solicita rambursarea TVA aferenta livrărilor de bunurile, prestărilor de servicii sau importului de bunuri efectuate in beneficiul lor pe teritoriul unui alt stat membru, solicitare supusă unor conditionalitati specifice acestui tip de rambursare, printre care aceea ca: persoanele in cauza sa depuna cererea de rambursare cel târziu până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare.

Astfel, se retine că, firmele străine care solicita rambursarea TVA în temeiul Directivei a 9-a trebuie sa îndeplinească condiţiile cumulative, specifice si peremptorii acestui tip special de rambursare, asa cum rezulta din pct. 49 din Normele metodologice care transpun fidel Directiva comunitara in materie.

În speta, prin cererea cu nr. de referinta x/18.06.2014 inregistrata in Romania sub nr. x/19.06.2014 societatea nerezidenta A. and B. a solicitat, in anul 2014, autorităţilor fiscale romane rambursarea TVA in suma de 1.081.265,16 RON aferenta achiziţiilor efectuate din Romania in perioada 01.01.2012-31.12.2012. Prin decizia de rambursare a TVA nr. 20390 D/08.07.2014 emisa de Administratia Fiscala pentru Contribuabili Nerezidenti din cadrul D.G.R.F.P.B. s-a respins la rambursare TVA in suma de 1.081.265,16 RON, pe motiv ca persoana impozabila nestabilita in Romania solicita TVA aferenta perioadei 01.01.2012-31.12.2012 fara respectarea termenului de depunere a cererii de rambursare, respectiv 30.09.2013, contrar prevederilor legale nationale şi comunitare in vigoare.

Persoana nerezidenta A. and B., a depus cererea de rambursare a taxei valoarea adăugată abia în data de 18.06.2014 în Germania, respectiv în afara termenului legal de depunere a cererilor, care este termen de decadere. În acelasi sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cazul C-294/11 Elsacom NV prin care a aratat faptul ca "termenul de şase luni prevăzut, pentru înaintarea unei cereri de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, la articolul 7 alin. (1) primul paragraf ultima teză din A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul ţării, echivalentul art. 15 din Directiva a-9-a, este un termen de decădere".

Faţă de cele expuse anterior a susţinut că persoana nerezidenta A. and B. nu este îndreptăţită sa beneficieze de rambursarea din bugetul statului roman, prin intermediul mecanismului special instituit de Directiva a 9-a şi de art. 1472 alin. (1) din Codul fiscal care transpune aceasta directiva, câta vreme aceasta nu a respectat termenul legal în care avea posibilitatea depunerii cererii de rambursare întocmita in conformitate cu prevederile legale, motiv pentru care in mod corect contestaţia societăţii împotriva deciziei nr. 20390 D/08.07.2014 a fost respinsă ca neîntemeiata.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul pârâtei este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate Decizia de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile nestabilite în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene nr. 20390 D/08.07.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, şi Decizia nr. 190/09.03.2015 privind soluţionarea contestaţiei de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi.

În esenţă, prin cele două acte administrative contestate s-a reţinut următoarele:

Prin Decizia de rambursare TVA emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate sa se înregistreze în scopuri de TV A în Romania, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene nr. 20390 D/08.07.2014, organele fiscale au respins ca tardiv formulată, rambursarea TVA în sumă de 1.081.265,16 RON, solicitată de firma A. din Germania prin cererea înregistrată sub nr. x/18.06.2004 aferenta perioadei ianuarie - decembrie 2012. Prin decizie organele fiscale au reţinut că societatea A. nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererii, respectiv până la 30.09.2013.

Contestaţia administrativă a reclamantei împotriva Deciziei de rambursare TVA nr. 20390D/08.07.2014 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiat formulată, prin Decizia nr. 190/09.03.2015 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Înalta Curte reţine că pentru soluţionarea cauzei prezintă relevanţă juridică prevederile art. 1472 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi ale pct. 49 din Normele metodologice date în aplicarea Titlului VI, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile şi completarile ulterioare şi care, raportate la situaţia de fapt, conduc la concluzia că organele fiscale au respins în mod legal şi temeinic cererea reclamantei de rambursare a TVA.

Trebuie precizat că dreptul societăţilor stabilite în alte state membre al Uniunii Europene la restituirea taxei pe valoarea adăugata este stabilit prin Directiva a 8-a - 79/10721EEC din data de 6 decembrie 1979 şi poate fi valorificat numai prin respectarea legislaţiei naţionale a fiecărui stat membru, întrucât în materia dreptului comunitar, prevederile directivelor nu se aplica direct, ci prin adoptarea unor acte de transpunere în legislaţia fiecărui stat membru.

România a transpus Directiva a 8-a prin art. 147 indice 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, pct. 49 din Normele metodologice date în aplicarea Titlului VI, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi O.M.F.P. nr. 5231/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate sa se înregistreze în scopuri de TVA în Romania, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene.

Prin urmare, pentru a beneficia de dreptul de restituire a taxei pe valoarea adăugată aferenta achiziţiilor efectuate din Romania, persoana nerezidentă este obligata să respecte prevederile legislaţiei române care transpun directiva comunitară, inclusiv cele referitoare la solicitarea rambursării taxei în baza în termen legal şi în baza unor documente justificative care să conţină toate informaţiile prevăzute de legislaţia românească în materie şi în termenul legal.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, reţinând că petenta a depus cererea de rambursare prin reprezentantul legal dl. C. la data de 24 septembrie 2013, iar intimata s-a aflat într-o confuzie terminologică.

Soluţia primei instanţe este nelegală, fiind rezultatul aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispoziţiilor art. 147 indice 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, pct. 49 din Normele metodologice date în aplicarea Titlului VI, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 şi O.M.F.P. nr. 5231/2007.

În esenţă, se impune a se stabili în raport de normele legale mai sus indicate, care este momentul în care reclamanta trebuia să depună cererea de rambursare TVA.

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prin două cereri consecutive nr. x si x depuse la data de 26.09.2013 domnul C. (reprezentant al reclamantei A. and B.) a solicitat rambursarea sumelor 215.380,27 RON şi 866.821 RON. Prin deciziile nr. 17019D/08.07.2014 şi 17020D/08.07.2014 cele două cereri au fost respinse, întrucât facturile ataşate cererilor erau pe numele unei alte persoane. Cele două decizii nu au fost atacare în instanţă.

La data de 18.06.2014, reclamanta A. and B., a depus cerere de rambursare cu nr. de referinta x, solicitând rambursarea sumei de 1.081.265,16 RON, cererea fiind respinsa pentru depăşirea termenului prevăzut de lege.

Prin urmare cererea cu nr. de referinta x, depusa la data de 18.06.2014, a fost, de fapt, o noua cerere de rambursare prin care s-a solicitat la rambursare suma de 1.081.265,16 RON, iar determinarea acestui moment este relevantă pentru stabilirea datei de la care se verifică incidenţa pct. 17 a pct. 49 din Normele de metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Conform pct. 17 cererea de rambursare este trimisă statului membru în care este stabilit solicitantul cel târziu până la data de 30 septembrie a anului caracteristic care urmează perioadei de rambursare.

În virtutea acestei norme, societatea prin reprezentant legal trebuia să depună cererea până la data de 30 septembrie 2013.

Trebuie precizat că cererea de rambursare TVA se bazează, în principal, pe controlul documentar al cererii de rambursare, în condiţiile în care persoana solicitantă este o persoana care nu are calitatea de contribuabil aflat în jurisdicţia autorităţilor fiscale naţionale cărora li se solicita restituirea TVA, respectarea formalităţilor si prevederilor legislaţiei naţionale aplicabile direct este cu atât mai necesară, astfel ca necesitatea depunerii facturilor în original şi corect întocmite depăşeşte caracterul unei condiţii pur formale

În concret, primele două cereri nr. x si y, depuse de reprezentantul societăţii, în nume propriu, la data de 24 septembrie 2013 şi care vizau sumele de 215.380,27 RON şi 866.821 RON, au fost formulate în termen legal prevăzut de lege, dar deciziile de respingere nu au fost contestate niciodată în instanţă.

În mod eronat judecătorul fondului a apreciat că "recunoscând depunerea în termen a cererii de către reprezentantul legal, intimata trebuia să soluţioneze pe fond cererea de rambursare", întrucât "recunoaşterea" pârâtei a vizat două cereri soluţionate prin două decizii separate care nu fac obiectul cauzei şi cu care nu fusese investit să le soluţioneze.

Se constată că în mod legal s-a reţinut prin actele administrative contestate faptul că societatea nu a formulat în termenul legal cererea de decontare TVA, motiv pentru care instituţia pârâtă nu poate fi obligată să soluţioneze cererea de rambursare a TVA pe fond şi persoana nerezidenta A. and B. nu poate beneficia de rambursarea din bugetul statului roman, prin intermediul mecanismului special instituit de Directiva a 9-a şi de art. 1472 alin. (1) din Codul fiscal

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 538 din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pe care o va casa şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarant de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 538 din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI având ca obiect "anulare act administrativ", ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.