Agency's recovery order annulled; insolvency alone not financing irregularity, appeal upheld dismissal.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 09 iunie 2015 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Timiş S.P.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti anularea Deciziei nr. 3230/29.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu consecinţa anulării Titlului de creanţă constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat Ia data de 27.11.2014 privind proiectul "Modernizare fermă vegetală S.C.C. S.R.L prin achiziţia de maşini şi utilaje agricole în localitatea Sângeorge, comuna Birda, judeţul Timiş".

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 15 pronunţată în data de 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Timiş S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, a dispus anularea Deciziei nr. 3230/29.01.2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor din 27.11.2014, ambele emise de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile. Astfel, intimata avea obligaţia respectării, pe toată durata de implementare a proiectului şi pe durata monitorizării, a criteriilor de eligibilitate, anume viabilitatea investiţiei şi faptul de a nu se afla în stare de insolvenţă/faliment.

Insolvenţa este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile." Măsura deschiderii procedurii insolvenţei a intervenit ca urmare a obligaţiilor fiscale acumulate de intimată, de unde reiese clar culpa beneficiarului pentru gestionarea defectuoasă a afacerii.

Insolvenţa nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura insolvenţei reprezintă o încălcare a contractului de finanţare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit, depus şi pe care s-a obligat să-l respecte. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul.

Recurenta e invocat, în susţinerea argumentelor sale, prevederile art. 1 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3) din Contractul de finanţare şi din Anexa I la contractul de finanţare şi a arătat că a fost obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai susţinut că nu putea aplica principiul proporţionalităţii, întrucât insolvenţa afectează întregul proiect al societăţii beneficiare, iar neregulile constatate, respectiv nerespectarea planului de afaceri, precum şi starea de insolvenţă, sunt nereguli grave, beneficiarul fiind obligat să restituie integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speţă, intimata-reclamantă a încheiat cu recurenta-pârâtă un contract de finanţare, respectiv Contractul de finanţare x din data de 28.08.2008 "Modernizare fermă vegetală S.C. C. S.R.L. prin achiziţia de maşini şi utilaje agricole in localitatea Sângeorge, corn Birda, jud. Timiş"- beneficiar S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.) în valoare de 6.751.880 RON (1.818.150 euro), din care 3.713.534 RON (999.982 euro) valoare eligibilă maximă nerambursabilă .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/02.12.2014, s-a constatat că investiţia realizată de reclamantă în calitate de beneficiar al proiectului a devenit neeligibilă, drept pentru care s-a dispus retragerea sprijinului financiar şi s-a stabilit o creanţă rezultată din nereguli de 3.712.803,44 RON, din care 2.970.242,75 RON fonduri aferente bugetului Uniunii Europene, 742.560,69 RON fonduri de la bugetul de stat.

În esenţă, prin procesul-verbal nr. x/02.12.2014 instituţia recurentă a motivat că investiţia a devenit neeligibilă prin intrarea societăţii beneficiare în insolvenţă, fapt care determină încălcarea prevederilor contractuale (fiind indicate prevederile art. 1 şi art. 8 alin. (1) din contract şi art. 1, art. 3, art. 8 alin. (1), art. 11, art. 13 şi art. 16 şi a dispoziţiilor legale aplicabile, sens în care s-a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia, prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata a contestat aceste acte, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 3230 din 29 ianuarie 2015 emisă de pârâtă, fiind menţinută suma declarată neeligibilă.

Acţiunea formulată de intimata-reclamantă a fost admisă de instanţa de fond, care a concluzionat că în lipsa oricăror alte informaţii relative la cauzele ce au provocat insolvenţa, simpla deschidere a procedurii nu echivalează cu o acţiune sau inacţiune prin care să se fi încălcat obligaţiile impuse de contractul de finanţare şi de normele dreptului comunitar, incidente în speţă şi care să fi avut ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene.

Judecătorul fondului a precizat că intrarea în insolvenţă nu poate atrage automat măsuri de recuperare a finanţării nerambursabile ce presupun prin esenţă evidenţierea neregulii intervenite pe toată durata de 5 ani după implementarea proiectului. Mai mult intrarea în insolvenţă nu a fost indicată ca neregulă în celelalte prevederi contractuale cu excepţia art. 11 alin. (3) din contract unde a fost evidenţiată ca motiv de încetare a contractului

Soluţia instanţei de fond este la adăpost de orice critică, fiind pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente, raportat la aspectele de fapt deduse judecăţii.

Problema de drept care se ridică în cauza de faţă este aceea dacă, în speţă, intrarea în insolvenţă a beneficiarului finanţării reprezintă ca atare o încălcare a prevederilor contractuale şi dacă acesta a fost sancţionat exclusiv pentru declanşarea procedurii de insolvenţă.

Recurenta a susţinut că intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvenţă reprezintă o încălcare a contractului de finanţare, prin faptul că acesta nu poate face dovada respectării clauzelor şi a declaraţiilor pe proprie răspundere în sensul că nu se află sub incidenţa legii insolvenţei şi că se obligă să respecte acest criteriu pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Contrar susţinerilor recurentei şi în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenţei în privinţa reclamantei nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societăţii.

Conform prev. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006*) privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora."

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunţat instituie în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligaţie demararea activităţii de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanţare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvenţă a beneficiarului, şi subsecvent, declanşarea activităţii de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziţii procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Totodată, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională a mai reţinut că "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia", iar "instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă, precum şi să facă aplicarea art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011".

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, produse ca urmare a intrării în insolvenţă, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat şi Curtea Constituţională, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia.

Conţinutul activităţii de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfăşurată în speţă de către recurenta-pârâtă, care, în urma consultării Buletinului Insolvenţei de pe portalul de servicii online al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din data de 01.09.2014, constatând că reclamanta se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

Din motivarea actelor administrative atacate în prezenta cauză, se constată că perioada de execuţie a contractului a fost în perioada 28.08.2008 - 27.11.2009, societatea intimată a intrat în procedura de insolveţă la 13 februarie 2014. Împrejurarea intrării în insolvenţă a fost considerată de recurenta-pârâtă criteriul de bază în dovedirea încălcării contractului şi implicit existenţa unei nereguli conform art. 11 alin. (3) din Anexa la contract.

Potrivit art. 11 "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractului de finanţare:

"11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti."

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că aceste prevederi nu au incidenţă la circa 4 ani de la executarea contractului, întrucât privesc situaţii ce ar fi trebuit să apară în perioada derulării proiectului. Abia în acest context declanşarea procedurii insolvenţei faţă de beneficiar putea să conducă la încetarea valabilităţii contractului printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului. Sub acest aspect este de reţinut şi faptul că, în cauză, autoritatea contractantă nu a emis notificare, ci a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Prin urmare, din analiza concretă a activităţii beneficiarului contractului de finanţare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, se constată că ajungerea intimatei în această situaţie financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute în Anexa I la contract, sancţionate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reţinându-se că deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare este nelegal, având drept consecinţă anularea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE împotriva sentinţei civile nr. 15 din 20 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.