Gambling sin tax for slot machines upheld; taxpayer's appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 19 august 2015 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, anularea în tot a răspunsului la contestaţie nr. 20682/30.07.2015 şi anularea în parte a deciziei nr. 1208/24.06.2015, în ceea ce priveşte obligaţia de plată în sumă de 138.915 RON, aferentă perioadei februarie- iunie 2015, reprezentând taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot - machine, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 18/F-CONT pronunţată în data de 26 ianuarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2., la data de 9 martie 2016 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii ca netemeinice.

Printr-un scurt istoric se arată că, intimata-parată a emis la data de 24.06.2015 decizia nr. 1208/24.06.2015 prin care stabileşte de plată taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine astfel: până la data de 25.06.2015 suma de 138.915 RON - şi încă doua tranşe de plata - achitate şi necontestate - scadente la 25.09.2015 si 21.12.2015.

În termen legal a contestat în parte aceasta decizie doar în ceea ce priveşte prima transa de plată şi, înainte de a primii un răspuns la contestaţie, instituţia-intimată a emis o nouă decizie rectificativă prin care micşora suma de la 138.915 RON la 127.008 RON. În termen legal a contestat si aceasta decizie .

Susţine că prin hotărârea atacată instanţa de fond a încălcat si a aplicat greşit prevederile art. II alin. (4) din Legea 124/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2014 şi art. 47 din O.U.G. nr. 92/2014 în forma în care a fost in vigoare între 13.02.2015 şi 12.06.2015, texte faţă de care taxa pe viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine era datorată de la data intrării in vigoare a legii, adică data de referinţa 12.06.2015 dar totodată având în vedere momentul la care datora plata taxei de autorizare .

Judecătorul fondului a aplicat greşit aceste articole, deoarece se ajunge în mod eronat la concluzia ca reclamanta datorează taxa de viciu si pentru trimestrul doi februarie- iunie 2015 cu toate ca legea a intrat în vigoare la 12.06.2015.

Pentru a se înţelege mai bine succesiunea legislaţiei aplicabile in speţa arată că societatea este supusa licenţierii o data pe an, data la care se achita si taxa de licenţa şi de asemenea pentru fiecare aparat se plăteşte o taxa de autorizare în patru tranşe pe an.

Solicită a se observa diferenţa dintre reglementarea din februarie 2015, in care era precizat ca taxa de viciu se plăteşte odată cu taxa de licenţa, si prevederea din iunie 2015 în care este specificat faptul ca taxa de viciu se achita în transe trimestriale odată cu plata taxei de autorizare.

La momentul intrării in vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 în 13 februarie 2015 nu a primit nici o decizie de la intimat -parata, prin care să i se aducă la cunoştinţă ca are de plata aceasta taxa. Precizează că a achitat taxa de licenţa la data de 22.06.2015.

De altfel consideră că raţionamentul logic al legiuitorului la momentul când a modificat texul de lege a fost că se pierd prea mulţi bani din taxa de viciu întrucât perioada de plata a taxei de licenţiere era prea mare (se achita o data pe an).

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta-recurentă, în mod greşit a interpretat prevederile art. 1 pct. 47 din O.U.G. nr. 92/2014, art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, în sensul că dispoziţiile referitoare la taxa de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015, intrate în vigoare la data de 12.06.2015 se pot aplica numai acelor societăţi care urmează să obţină autorizaţiile de funcţionare după această dată.

A arătat recurenta-reclamantă că autorizaţiile de exploatare pentru mijloacele de joc au fost obţinute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 în vigoare la momentul eliberării acestora.

La art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2014 se prevede "Taxele speciale ce trebuie reţinute şi/sau achitate de către organizatorii licenţiaţi din domeniul jocurilor de noroc sunt prevăzute la pct. 4 din anexa la prezenta ordonanţă de urgenţa" printre care regăsim şi taxa de viciu, deci se specifică clar cine datorează taxa: organizatorii licenţiaţi, iar prin coroborarea cu punctul 4 din Anexă, modificat prin O.U.G. nr. 92/2014, taxa de viciu este datorată de organizatorul de joc de noroc care a fost licenţiat si urma să vină la licenţiere pentru următorul an, în/pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 - 12 iunie 2015.

Pentru perioada cuprinsă după data de 12 iunie 2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licenţiaţi, odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015.

Textul de lege este clar în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de plată a taxei de viciu, întrucât legiuitorul nu a prevăzut scutiri de la plata taxei de viciu datorate de organizatorii de jocuri de noroc, pentru cei care au fost autorizaţi sub imperiul dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 (până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014).

În situaţia în care, legiuitorul ar fi avut această intenţie, aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres în actele normative menţionate.

Mai mult, Deciziile privind taxa de viciu cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, deci nu se poate spune că a fost calculată retroactiv, întrucât aşa cum a arătat mai sus, singura modificare o reprezintă modul de plată a taxei de viciu, odată cu plata licenţei sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligaţia de plată există.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere că, organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2014, precum şi de dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 124/2015, cu respectarea prevederii art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, care a dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunţe la activitatea desfăşurată, dacă nu sunt de acord cu noile condiţii de autorizare şi licenţiere, bineînţeles cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege.

Pentru aceasta situaţie în care operatorul alege sa îşi înceteze activitatea, nu există obligativitatea achitării taxei de viciu", întrucât, art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, aprobat prin Legea nr. 124/2015 menţionează clar: "În situaţia în care operatorii economici care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc valabilă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu doresc continuarea activităţii pentru care au fost licenţiaţi, pentru oprirea activităţii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) notifică renunţarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la O.N.J.N. şi la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

b) anexează la notificare o declaraţie a administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de conservare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia pentru exploatarea jocurilor de noroc;

c) achită taxa aferentă autorizaţiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul acordării acestora, în cuantumul şi la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.".

În cauză se constată că recurenta reclamantă a deţinut licenţa de organizare de jocuri de noroc valabilă la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014.

Taxa pe viciu a fost introdusă prin Legea nr. 124/2015 (şi ar fi datorată doar începând cu intrarea în vigoare a acestei legi), de vreme ce intenţia legiuitorului a fost în sensul perceperii taxei de viciu începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, prin Legea de aprobare nr. 124/2015 fiind schimbată doar modalitatea de plată şi scadenţa acestei obligaţii fiscale.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 92/2014 "(1) Licenţele de organizare a jocurilor de noroc pe tipuri de activităţi acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi menţin valabilitatea până la data expirării, cu condiţia plăţii în cuantumul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, astfel cum a fost modificată prin intermediul prezentei ordonanţe de urgenţă, a taxelor anuale aferente licenţelor de organizare a jocurilor de noroc, scadente în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi expirarea licenţelor. (2) Cuantumul şi modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se menţin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora şi sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii. Pentru obţinerea unei noi autorizaţii vor fi respectate cuantumurile şi modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Din dispoziţiile legale rezultă faptul că legiuitorul a înţeles ca această nouă reglementare să fie de imediată aplicare de la momentul intrării în vigoare a actului normativ. Obligaţia de plată a taxei pe viciu era cert stabilită, doar modalitatea de achitare a acesteia a fost modificată ulterior prin Legea de aprobare nr. 124/2015.

Este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia taxa de viciu s-ar datora doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015, respectiv de la data de 12.06.2015, atâta timp cât noua taxă pe viciu este datorată de către toţi operatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu instituirea acesteia prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Prin instituirea aceste taxe se naşte un nou raport de drept fiscal, reprezentând o taxă suplimentară faţă de cea de licenţă şi cea de autorizare ce incumbă tuturor operatorilor de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 prin care aceasta a fost introdusă.

Intimatul-pârât Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a stabilit corect taxa pe viciu în sarcina recurentei-reclamante începând cu data de 13.02.2015, data intrării în vigoare a acestei taxe instituite prin O.U.G. nr. 92/2014, fiind stabilită prima scadenţă la data de 25.06.2015, astfel că în mod legal a fost rectificată prin Decizia nr. 1788/09.07.2015, emisă de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Potrivit art. 3-5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care reglementează situaţiile de aplicare a legii în timp ivite cu ocazia intrării în vigoare a C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 6 din C. civ., "actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor." Actele şi faptele trecute (facta praeterita) nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, ori, după caz, al săvârşirii sau producerii lor.

În privinţa situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii - facta pendentia, legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi şi ultraactivitatea (supravieţuirea) legii vechi.

Numai dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea, au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs.

Normele de drept public sunt de imediată aplicare, iar legiuitorul nu a optat pentru supravieţuirea legii vechi.

În prezenta cauză, este examinată o situaţie juridică în curs, obligaţia de plată care a luat naştere în baza O.U.G. nr. 92/2014 nefiind stinsă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015.

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 18/F-CONT din 26 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.