Militia officer's covert surveillance affirmed as Securitate collaboration; appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3209 pronunţată în şedinţa publică din 02 decembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al securităţii.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul A. care a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate cu recurs şi implicit respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs recurentul-pârât a precizat următoarele:

Instanţa de judecată i-a încălcat dreptul la apărare nepronunţându-se asupra principalelor elemente din probatoriu, respectiv asupra cererii sale de efectuare a unei expertize grafologice pentru a dovedi faptul că o serie de înscrisuri nu emanau de la el.

Instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Sub acest aspect a menţionat că nu au fost îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege, respectiv nu s-a dovedit că efectul activităţii desfăşurate de pârât a fost suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale asupra lui B..

Mai mult recurentul-pârât a susţinut că activitatea sa profesională a fost desfăşurată strict în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în conformitate cu cadrul legal existent.

Judecătorul fondului nu a motivat corespunzător sentinţa în raport cu prevederile art. 425 alin. (2) lit. b) din C. proc. civ.. În acest sens a precizat că instanţa a omis să arate explicit de ce s-au reţinut probele administrate de reclamant şi au fost înlăturate susţinerile pârâtului din întâmpinare

Recurentul-pârât a prezentat motive de recurs ce se circumscriu motivelor de casare revăzute de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A., şef al Postului de Miliţie Valea Stanciului, având gradul de plutonier adjutant, a participat activ în perioada 1987 - 1989 la instrumentarea activităţii de urmărire informativă a numitului B., cu consecinţa încălcării grave a dreptului fundamental la viaţă privată.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurentul-pârât a apreciat, în esenţă, că prima instanţă nu a examinat argumentele expuse prin apărările formulate în cauză, în special cele privitoare la activităţile desfăşurate.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată această critică de nelegalitate, constatând că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., sentinţa recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părţi şi elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea cu soluţionarea căreia a fost învestit, este neîntemeiată.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

De altfel, Înalta Curte constată că, prin considerentele hotărârii atacate, prima instanţă a analizat argumentul pârâtului referitor la conformitatea activităţilor acestuia cu legislaţia în vigoare la data desfăşurării lor, pe care l-a apreciat a fi neîntemeiat, expunând argumentele care au condus la această concluzie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Soluţia instanţei de fond este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, critica din recurs privind neîncadrarea activităţii desfăşurate de pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

În ceea ce priveşte prima condiţie impusă de lege, şi anume aceea ca pârâtul A. să fi avut calitatea de lucrător al Securităţii, se constată că acesta a avut calitatea de subofiţer al organelor de Miliţie, care a desfăşurat activităţi în serviciul Securităţii. Totodată, se reţine că nu a existat o dispută litigioasă tranşată de către instanţa de fond, ambele părţi fiind de acord că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, pârâtul a avut atribuţii pe linie de Securitate. De altfel, acest aspect nu face nici obiectul criticii în recurs, astfel încât Înalta Curte nu îl va analiza.

Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, şi anume că, prin activităţile desfăşurate să se fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recurentul-pârât a criticat hotărârea de fond, susţinând, în esenţă, că prima instanţă ar fi apreciat şi încadrat greşit activităţile şi operaţiunile pe care le-a derulat, acestea desfăşurându-se strict în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi în conformitate cu cadrul legal existent.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, prima instanţă indicând, în cuprinsul sentinţei, că, prin activitatea de supraveghere operativă a numitului B., a fost îngrădit dreptul la viaţă privată a persoanei urmărite, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965 şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, concluzii la care Înalta Curte achiesează, apreciind că sunt susţinute de probele administrate în dosarul cauzei.

Din cuprinsul actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că recurentul-pârât a coordonat o serie de măsuri operative de urmărire informativă a numitului B..

Activităţile desfăşurate de recurentul-pârât au constat în dirijarea informatorului "C.", acesta fiind îndrumat să culeagă informaţii şi să sesizeze aspecte referitoare la viaţa personală a celui urmărit, inclusiv cu privire la comportarea sa la domiciliu şi cu privire la "legăturile pe care le întreţine", respectiv cu privire la persoanele din anturajul său, precum şi atitudinea acestuia faţă de măsurile luate de organele de securitate.

Motivele care au dus la iniţierea activităţilor de supraveghere informativă asupra numitului D., profesor de istorie la Şcoala Generală din satul Horezu Poenari nu pot fi apreciate ca fiind întemeiate, din perspectiva protejării siguranţei naţionale, acesta fiind descris ca având manifestări negative, descendent al unui fost condamnat şi autor de înscrisuri cu conţinut duşmănos. Activitatea de supraveghere informativă a vizat aspecte legate de viaţa privată a persoanei urmărite, cu referire la opiniile exprimate de aceasta, comentariile pe care le face, ceea ce denotă că scopul real al activităţilor de urmărire era acela de identificare a opozanţilor regimului politic comunist, şi nu de protejare a siguranţei naţionale, cum s-a susţinut de către recurentul-pârât.

Recurentul-pârât a susţinut existenţa unor limite legale în exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituţia din 1965 şi de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, limitări generate de respectarea securităţii naţionale. Deşi, principial, această aserţiune este adevărată, trebuie avut în vedere faptul că încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei urmărite, de către recurentul-pârât, nu a fost o măsură proporţională şi nici rezonabilă, scopul urmărit nefiind unul legitim, atât timp cât, în mod formal, se urmărea protejarea siguranţei naţionale, dar, prin informaţiile obţinute, erau vizate persoanele care nu aderau la principiile şi ideile statului comunist totalitar.

Nefondată este şi critica privind desfăşurarea activităţii pârâtului în conformitate cu cadrul legislativ în materie, ca urmare a unor ordine primite în calitate de subofiţer de Miliţie, întrucât art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 nu conferă relevanţă împrejurării potrivit căreia limitarea sau încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale avea suport în actele normative sau regulamentele în vigoare la acel moment.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentului-pârât în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale de efectuare a unei expertize grafologice, întrucât aceasta nu era necesară cauzei. Sub acest aspect trebuie precizat că, reclamantul a depus o serie de înscrisuri, ce nu au fost contestate de pârât la momentul pronunţării sentinţei recurate. Astfel, din cuprinsul actelor rezultă că raportul din data de 26 mai 1988 a fost întocmit de recurent personal şi că sursa "C." a predat diferite note informative pârâtului, aspecte necontestate la fond şi în recurs.

Prin urmare, recurentul-pârât a fost implicat în acţiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului, iar simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate şi prelucrate de autorităţi şi deveneau obiect de lucru al acestora, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, se producea încălcarea dreptului la viaţă privată.

În consecinţă, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea de către acesta a unor activităţi prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 3209 din 2 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB