Suspension order overturned as moot after administrative transfer satisfied claimant’s interest; appeals by judicial council and judges admitted, action rejected for lack of interest.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, B. şi C. suspendarea Hotărârii nr. 68/22.01.2019 (prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ), a Hotărârii nr. 70/22.01.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ a pârâtei C.) şi a Hotărârii nr. 73/22.01.2019 (prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ a judecătoarei B.), ale secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii - publicate în extras pe site-ul CSM (respectiv, dispozitivul), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 21 pronunţată în data de 12 februarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi B. şi a dispus suspendarea executării Hotărârilor nr. 69 din 22.01.2019, nr. 70 din 22.01.2019 şi nr. 73 din 22.01.2019 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Recursurile formulate în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi B..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs a susţinut că instanţa de fond a aplicat şi a interpretat greşit dispoziţiile art. 14, art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, respectiv ale art. 22 alin. (7) şi (8) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.

A apreciat că nu poate fi suspendată executarea unui act administrativ care nu este susceptibil de executare, cum este Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 68/2019, prin care a fost respinsă cererea de transfer a reclamantei.

Totodată a menţionat că reclamanta nu poate fi vătămată prin admiterea celor două cereri de transfer ale colegelor sale, ci eventual prin hotărârea de respingere a propriei cereri de transfer, în condiţiile în care mai era un post disponibil pentru transfer la Tribunalul Neamţ.

Instanţa de fond a cunoscut faptul că reclamanta se află în concediu de îngrijire copil astfel că nu putea fi vătămată nici prin respingerea cererii sale de transfer, sesiunile de transfer fiind organizate de Consiliu foarte des, la un interval de două luni.

S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, în speţă neexistând nicio îndoială asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat, nefiind dovedite de către reclamantă împrejurări intrinseci sau extrinseci de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative a căror suspendare s-a dispus.

În acelaşi timp, a arătat că producerea unor prejudicii prin executarea hotărârilor secţiei nu a fost probată de către partea reclamantă, situaţie în care, contrar aprecierii judecătorului fondului, a susţinut că nu este întrunită nici condiţia existenţei unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin motivele de recurs pârâta C. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii cererii având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 70 din 22 ianuarie 2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

A susţinut că nu se poate reţine vreun indiciu de nelegalitate a actului administrativ, act care respectă forma prevăzută de lege, fiind emis conform procedurii stabilite de Hotărârea nr. 193/09.03.2016 a Consiliului Superior al Magistraturii şi nici existenţa unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra legalităţii actului, astfel cum a reţinut instanţa în sentinţa recurată.

S-a precizat că toate motivele invocate de reclamantă pot fi circumscrise doar unui prejudiciu nepatrimonial şi pur ipotetic.

Pârâta B. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii având ca obiect suspendarea Hotărârii nr. 73 din 22 ianuarie 2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât nu s-a analizat condiţia privind paguba iminentă potrivit exigenţelor stabilite de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Din lecturarea considerentelor sentinţei de fond, cu privire la analiza asupra pagubei iminente a solicita a se observa că instanţa s-a limitat să observe doar că reclamanta suferă o pagubă materială, fără a preciza ce împrejurare conferă acest caracter (material) punerii în executare a actelor administrative în discuţie.

A menţionat că instanţa de fond a invocat exclusiv o presupusă nerespectare a criteriilor de transfer prevăzute într-un act normativ administrativ şi care privesc oportunitatea emiterii actului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea apărărilor formulate reclamanta - intimată şi pe fond respingerea cererii de suspendare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicitat suspendarea Hotărârilor nr. 68/22.01.2019, nr. 70/22.01.2019 şi nr. 73/22.01.2019 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.

Ulterior promovării acţiunii, dar anterior soluţionării cauzei în primă instanţă, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a emis Hotărârea nr. 812 din 20 iunie 2019, prin care a admis cererea doamnei judecător A., judecător cu grad profesional de tribunal, vicepreşedinte al Judecătoriei Piatra Neamţ, de continuare a activităţii la Tribunalul Neamţ, începând cu data 15.07.2019, dată la care expiră mandatul acesteia în funcţia de vicepreşedinte.

Totodată, prin cererea depusă la dosar în data de 11 iulie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat admiterea recursurilor formulate de pârâţi, motivat de faptul că i s-a admis cererea de transfer, astfel că nu mai are niciun interes actual în continuarea litigiului.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel care învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul soluţionării cauzei şi a exercitării căilor de atac.

În speţă, anterior pronunţării sentinţei atacate, a intervenit o împrejurare nouă, neadusă la cunoştinţa instanţei de fond de către părţile cauzei, constând în finalizarea de către pârât, pe cale administrativă, a cererii reclamantei de continuare a activităţii în cadrul Tribunalului Neamţ şi emiterea actului administrativ. Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că pretenţiile reclamantei au fost satisfăcute, astfel încât interesul acesteia în susţinerea acţiunii nu îndeplineşte cerinţa actualităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că susţinerea cererii de suspendare nu mai are interes, cu consecinţa admiterii recursului declarat de pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi B., a casării sentinţei atacate şi rejudecării cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind rămasă fără interes.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, obligând intimata-reclamantă A. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, C. şi B. împotriva Sentinţei nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi B., ca fiind rămasă fără interes.

Obligă intimata-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB