Prosecutor's classification of disciplinary complaint upheld; appeal against final Court of Appeal judgment inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the first-instance judgment that had rejected the plaintiff's challenge to a judicial inspection resolution classifying (closing) a disciplinary complaint against a prosecutor. The plaintiff had sued to annul the classification resolution and to have the disciplinary procedure continue; the Court of Appeal had dismissed the claim on the merits, and the plaintiff appealed. The High Court held that, under Article 47(7) of Law No. 317/2004, as applied by analogy to challenges against classification resolutions (per Constitutional Court Decision No. 397/2014 and the High Court's principle-solutions of 13 February 2017 and 9 October 2017), judgments of the Bucharest Court of Appeal in such cases are final and not subject to appeal. Accordingly, the appeal was inadmissible under Articles 457(1), 483(1), and 634(1) of the Civil Procedure Code, because the challenged judgment was final and no statutory remedy of appeal existed.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 47 din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 5 alin. (3) din C. proc. civ, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004; Prosecutor's classification of disciplinary complaint upheld; appeal against final Court of Appeal judgment inadmissible: The plaintiff had sued to annul the classification resolution and to have the disciplinary procedure continue; the Court of Appeal had dismissed the claim on the merits, and the plaintiff appealed. The High Court held that, under Article 47(7) of Law No. 317/2004, as applied by analogy to challenges against classification resolutions (per Constitutional Court Decision No. 397/2014 and the High Court's principle-solutions of 13 February 2017 and 9 October 2017), judgments of the Bucharest Court of Appeal in such cases are final and not subject to appeal. Accordingly, the appeal was inadmissible under Articles 457(1), 483(1), and 634(1) of the Civil Procedure Code, because the challenged judgment was final and no statutory remedy of appeal existed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for declaring the appeal inadmissible, as per this provision the first-instance decision is final and not subject to appeal.
Procedural basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2017 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B. desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 1682/IJ/418/DIP/2018 şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare faţă de procurorul B..
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4776 pronunţată în data de 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţi Inspecţia Judiciară şi B., ca neîntemeiată.
3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esenţă, susţine că prima instanţă nu a verificat dacă există la dosar o dovadă a calităţii reprezentant al instituţiei pârâte şi că judecătorul fondului a legiferat în materia principiului legalităţii căii de atac a recursului, în sensul că a exclus această cale de atac în ce priveşte propria hotărâre judecătorească.
Recurentul a susţinut că motivarea primei instanţe este contradictorie, în sensul că aceasta reţine că reclamantul nu a prezentat indicii de săvârşire a unor abateri disciplinare, fără a avea în vedere scopul sesizării adresate Inspecţiei Judiciare, acela de a citi conţinutul cererii sale şi de verifica modul în care procurorul B. instrumentează dosarele.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, faţă de soluţia pronunţată în primă instanţă şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
În şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuţia recurentului-reclamant excepţia inadmisibilităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2014 dar şi la soluţia de unificare a jurisprudenţei din data de 9 octombrie 2017 adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.
Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:
"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării - art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).
De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:
"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."
Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.
Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6) şi (7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."
Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că Sentinţa nr. 4776 din 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva rezoluţiei din data de 29 martie 2018 de clasare a sesizării ce a format obiectul Dosarului nr. x/2018 este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).
Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 4776 din 21 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.
GGC - OB