Compatibility of mayoral office with registered merchant status under Romania's anti-corruption and transparency law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/02.04.2015, ca fiind nelegal.

Prin Sentinţa nr. 2165/2015 pronunţată în data de 24 noiembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.01.2016.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin Sentinţa nr. 29/F-C pronunţată în data de 8 februarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a acordat termen la data de 22.02.2014.

Prin aceeaşi sentinţă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x din 2 aprilie 2015.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare.

A susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 87, alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003

S-a arătat că deşi este titularul unei întreprinderi individuale, aceasta nu îi conferă calitatea de comerciant, atât timp cât nu a desfăşurat acte/fapte de comerţ şi nici nu există stare de incompatibilitate între aceasta şi funcţia sa de primar.

În susţinerea celor precizate a menţionat că anterior validării sale ca primar a accesat fonduri europene, acordate prin Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", strict pentru activităţi agricole de creştere a bovinelor de lapte şi activităţi de forme mixte (cultură vegetală combinată cu creşterea animalelor) fiind obligat să se înregistreze ca persoană fizică autorizată.

Totodată a precizat că, din cuprinsul actelor depuse la dosar rezultă că nu a avut venituri, nu a desfăşurat activităţi comerciale şi nici nu a avut calitatea de comerciant.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, conform motivelor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea recurată din perspectiva criticilor recurentului-reclamant, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Agenţia Naţională de Integritate a reţinut în mod corect starea de incompatibilitate a recurentului, prin actul de constatare întocmit sub nr. x/02.04.2015.

Conform actului de constatare menţionat mai sus, intimata a stabilit că recurentul se afla în stare de incompatibilitate, consecinţă a faptului că în timpul exercitării funcţiei de primar al comunei Dăeşti, judeţ Vâlcea, avea, de asemenea calitatea de comerciant persoană fizică.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, funcţia de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcţii, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuţie restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

Potrivit înscrisurilor din dosar, recurentul-reclamant a deţinut funcţia de primar al comunei Dăeşti începând cu data de 15.06.2012, fiind validat în funcţie prin Încheierea nr. 629/15.06.2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, iar potrivit adresei nr. x/29.01.2015 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului recurentul a avut calitatea de persoană fizică autorizată A. PFA începând cu data de 30.07.2012, nr. de înregistrare în Registrul Comerţului x.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

Aşadar, rezultă cu puterea evidenţei că recurentul a avut calitatea de comerciant, în sensul avut în vedere de dispoziţiile legale reţinute de intimată, şi s-a aflat în incompatibilitate începând cu data de 27 iulie 2012, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligaţia de a renunţa, în termen de 60 de zile, la una din calităţile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 30 iulie 2012. În pofida acestei dispoziţii legale, recurentul a exercitat concomitent funcţia de primar şi calitatea de comerciant persoană fizică şi după expirarea acestui termen.

Împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu ar fi desfăşurat vreo activitate comercială în această perioadă sau nu ar fi obţinut venituri din activităţile comerciale, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speţă, începând cu data de 30 iulie 2012.

Incompatibilităţile au menirea de a asigura transparenţa funcţiei publice, şi constituie un important instrument de prevenire a corupţiei şi o garanţie a exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice, iar activitatea de comerciant, fie ea exercitată şi de o persoană fizică, poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităţilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 29/F-C din 8 februarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB