Inadmissibility of appeal against final appellate decision on salary equalization

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii în sensul stabilirii, începând cu data de 21.12.2016, a salariului de bază la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale si familii ocupaţionale, respectiv la nivelul de salarizare stabilit de către Direcţia Generala de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului Olt în cuantum brut de 3786 RON/luna, obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii în sensul majorării cu 20 % începând cu data de 1 februarie 2017 a cuantumului brut al salariului solicitat la petitul 1, respectiv la nivelul sumei de 4543 RON, obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariate începând cu data de 21.12.2016, pana la data emiterii actelor administrative menţionate la petitele 1 şi 2, actualizate cu indicele de inflaţie, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor menţionate la petitul 3, precum şi obligarea pârâtei la emiterea documentelor rectificative privind obligaţiile la bugetul de stat raportate la majorările salariale de la petitul 1 şi 2 astfel încât la calcularea punctului de pensie, concedii medicale, şomaj etc. să fie luate în considerare aceste sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acţiune depusă la dosar reclamanta a arătat că înţelege să modifice petitul 3 al acţiunii, în sensul ca solicită obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 21.12.2016, până la data de 01.08.2017, dată la care a fost emisă dispoziţia nr. 1146/29.08.2017, în baza căreia s-a majorat salariul reclamantei până la nivelul cuantumului de 4812 RON, sume pe care le doreşte actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 106 pronunţată în data de 07 februarie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată si precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului Sibiu, a obligat pârâta să stabilească pentru reclamant salariul de bază, începând cu 21.12.2016, la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, respectiv la nivelul DGASPC Olt in cuantum brut de 4165 RON, prin includerea şi a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, salariu care va fi majorat cu 20% începând cu 1.02.2017, a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariale conform prezentei sentinţe, începând cu 21.12.2016 şi până la 1.07.2017, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală la momentul plăţii, a respins în rest cererea şi a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată .

DGASPC Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea sentintei si respingerea acţiunii reclamantei.

3. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia nr. 4351/2018 pronunţată în data de 05 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu împotriva sentinţei nr. 106/07 02 2018 pronunţata de Tribunalul Sibiu, a casat în parte sentinţa şi în rejudecarea procesului, a respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu.

4. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva deciziei menţionate la pct. 3 a declarat recurs A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 31 alin. (31) din O.U.G. nr. 57/2015.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că incidentă cauzei este excepţia inadmisibilităţii căii de atac, decizia recurată fiind definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenta a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4351/2018 din 5 decembrie 2018, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu împotriva sentinţei nr. 106/07.02.2018 pronunţata de Tribunalul Sibiu, a casat în parte sentinţa şi în rejudecarea procesului, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu. În dispozitivul deciziei este trecută şi menţiunea "definitivă".

Din verificarea dosarului se constată că, instanţa de recurs a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta A. cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 3 din O.U.G. nr. 57/2015 fata de prevederile art. 16 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, prin încheiere separată în data de 5 decembrie 2018. De asemenea a fost inserat în dispozitivul acestei încheieri şi calea de atac, recursul putând fi formulat în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Înalta Curte constată că, în cauză, în mod greşit, recurenta a apreciat că, prin decizia nr. 4351/5.12.2018 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Mai mult, ulterior, deşi putea îndrepta această eroare prin cererea de repunere pe rol, recurenta nu a înţeles să precizeze obiectul cererii de recurs.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În cauză recurenta nu a atacat cu recurs încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ci, astfel cum am arătat anterior decizia nr. 4351/2018 din 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia care viza fondul cauzei.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluţia dată cererii de recurs asupra unei sentinţe, pronunţată de o instanţă de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca şi hotărârea ce se solicită a fi recurată, caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4351 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.