Administrative appeal against a final appellate decision on public sector salary equalization; inadmissibility of ordinary appeal against final judgment on merits.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's final decision that had dismissed the plaintiff's administrative claim against the defendant social assistance agency. The dispute concerned a salary dispute where the plaintiff, a public sector employee, sought an order for her basic salary to be raised to the maximum legal level for her professional category and for the payment of associated wage differences and legal interest following a transfer from another jurisdiction. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals and the distinction between final judgments and interlocutory orders; the court held that the plaintiff erroneously appealed the final judgment on the merits rather than the separate interlocutory order (within 48 hours) that had previously dismissed her request to refer a constitutional unconstitutionality question to the Constitutional Court, and because the appellate decision on the merits was final and not subject to further appeal under Article 457(1) and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 31 alin. (31) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 486 alin. (3) lit. c) din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 634 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Administrative appeal against a final appellate decision on public sector salary equalization; inadmissibility of ordinary appeal against final judgment on merits: Împotriva deciziei menţionate la pct. 3 a declarat recurs A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 31 alin. (31) din O.U.G. nr. 57/2015.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu: obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii prin care începând cu data de 21.12.2016, salariul de bază să fie stabilit la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi funcţii ocupaţională, respectiv cel stabilit de DGASPC Olt în cuantum de 3961 RON/lună, obligarea pârâtei să emită o dispoziţie în sensul majorării cu 20% începând cu 1 februarie 2017 a cuantumului brut al salariului, respectiv suma de 4753 RON; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi plata dobânzii legale asupra sumelor menţionate; obligarea pârâtei la emiterea documentelor rectificative privind obligaţiile la bugetul de stat, raportat la majorările salariale.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 15/12.01.2018 pronunţata de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018, a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu, fiind obligată pârâta să stabilească şi să achite către reclamantă diferenţele de drepturi salariale după cum urmează: pentru perioada 21.12.2016 - 1.02.2017, raportat la salariul de bază lunar de 4098 RON; pentru perioada 01.02.2017 - 01.08.2017, raportat la salariul de bază lunar de 5265 RON, fiind obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare asupra diferenţelor salariale, pentru perioada 21.12.2016 - 01.08.2017; respinge celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.
DGASPC Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei.
3. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Decizia nr. 4350/2018 pronunţată în data de 05 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului Sibiu împotriva Sentinţei nr. 15/12.01.2018 îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a casat în tot sentinţa şi încheierea şi în rejudecarea procesului, a respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu parata Direcţia Generala de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului Sibiu.
4. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate
Împotriva deciziei menţionate la pct. 3 a declarat recurs A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 31 alin. (31) din O.U.G. nr. 57/2015.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii căii de atac pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 486 alin. (3) lit. c) din C. proc. civ.. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prealabil, Înalta Curte constată că incidentă cauzei este excepţia inadmisibilităţii căii de atac, decizia recurată fiind definitivă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.
În prezenta cauză, recurenta a atacat cu recurs Decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 4350/2018 din 5 decembrie 2018, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului Sibiu împotriva Sentinţei nr. 15/12.01.2018 îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018 pronunţata de Tribunalul Sibiu, a casat în tot sentinţa şi încheierea şi în rejudecarea procesului, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului Sibiu. În dispozitivul deciziei este trecută şi menţiunea "definitivă".
După cum corect a învederat intimata prin întâmpinare, instanţa de recurs a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta A. cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 3 din O.U.G. nr. 57/2015 fata de prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, prin încheiere separată în data de 5 decembrie 2018. De asemenea a fost inserat în dispozitivul acestei încheieri şi calea de atac, recursul putând fi formulat în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În cauză, în mod greşit, recurenta a apreciat că, prin Decizia nr. 4350/5.12.2018 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Mai mult, cu toate că intimata a invocat acest aspect în cuprinsul întâmpinării, recurenta prin cererea de repunere pe rol nu a înţeles să precizeze obiectul cererii de recurs.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În cauză recurenta nu a atacat cu recurs încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ci, astfel cum am arătat anterior Decizia nr. 4350/2018 din 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia care viza fondul cauzei.
Având în vedere dispoziţiile art. 634 din C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluţia dată cererii de recurs asupra unei sentinţe, pronunţată de o instanţă de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca şi hotărârea ce se solicită a fi recurată, caracter definitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4350 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.
GGC - OB