Admissibility of revision for new documents: existence of accessible archival records prior to res judicata
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for revision as unfounded, thereby upholding the final 2016 decision that had rejected the religious order's lawsuit to annul a 1936 land registry rectification and a 2009 retrocession commission decision. The dispute concerned the ownership of a real property in Oradea that was nationalized in 1948, with the religious institution (the Prepozitorat of the Premonstrantens Canonic Order) seeking to recover the assets by challenging the validity of the state's title and the administrative retrocession decision. The court held that the revision request was inadmissible under Article 322(1)(5) of the Civil Procedure Code because the documents submitted as "new evidence"—a 2019 archival request response and scans—existed prior to the initial judgment and could have been produced during the previous proceedings; the failure to present them was attributable to the party's lack of diligence rather than being withheld by the opponent or caused by force majeure, thus failing to meet the cumulative requirements for revising a res judicata.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) din C. proc. civ, art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 129 din C. proc. civ, art. 326 alin. (3) din C. proc. civ; Admissibility of revision for new documents: existence of accessible archival records prior to res judicata: Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi procedând la verificarea acesteia a constatat următoarele.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, a solicitat, în contradictori cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Statul Român prin Consiliul local al Municipiului Oradea, să se dispună: anularea încheierii de intabulare nr. x, conex cu z/1936 din 10 iulie 1936 (B+4), pronunţată de fosta Judecătoria Urbană c.f. Oradea, prin care dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise iniţial în C.F. nr. x a localităţii Oradea, nr. top x/1, a fost transcris cu titlu de rectificare în favoarea Statului român; rectificarea intabulării, dispunând şi anularea încheierii de intabulare nr. x c.f. din 21.09.1946, ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară; anularea Deciziei nr. 2017 din data de 10.04.2009 emisă de către pârâta Comisia specială de retrocedare a imobilelor situate în municipiul Oradea.
Prin Sentinţa nr. 201/CA din 21.10.2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea încheierii nr. x conexată cu z/1936 din 10.07.1936 (B+4) şi rectificarea intabulării, ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, de capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 2017/10.04.2009 emisă de către Comisia specială de retrocedare.
Totodată, s-a declinat competenţa de soluţionare a celor două capete de cerere în favoarea Judecătoriei Oradea, iar, în baza dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării capătului de acţiune prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 2017/10.04.2009, până la soluţionarea irevocabilă a primelor capete de cerere.
După soluţionarea de către instanţele competente, prin respingere, a celor două capete de cerere menţionate, s-a reluat judecata în faţa Curţii de Apel Oradea referitoare la anularea Deciziei nr. 2017/2009 emisă de Comisia specială de retrocedare.
Ulterior, prin Încheierea nr. 624/13.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus strămutarea judecării în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea pronunţată în data de 14 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia: a respins cererea de judecare a cauzei în şedinţă secretă, ca neîntemeiată; a respins cererea de pronunţare a unei hotărâri parţiale; a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 2017/2009, ca inadmisibilă; a respins cererea de interpretare a unor dispoziţii legale adresate Primului-Ministru ca inadmisibilă; a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie Europene cu o întrebare preliminare.
Prin Sentinţa civilă nr. 163/2015 pronunţată în şedinţă publică din data de 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia: a respins acţiunea formulată de către recurenta-reclamantă; a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii Agenţia Independentă A., B..
Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 163/2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu prevederile art. 309 alin. (3), (4), (5), (7), (8), (9) din C. proc. civ. din anul 1865, precum şi împotriva încheierii interlocutorii pronunţate în cauză de către aceeaşi instanţă în data de 14.09.2015.
Prin Decizia nr. 2167 din 7 iulie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfantului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva Sentinţei nr. 163 din 21 septembrie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 2167 din 7 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfantului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ..(1865).
A solicitat totodată suspendarea efectului hotărârilor supuse revizuirii, întrucât intimata Primăria Municipiului Oradea a început procedura pentru reabilitarea Colegiului Naţional Mihai Eminescu, care se funcţionează în imobilul din litigiu.
Se arată în esenţă că prima condiţie impusă de C. proc. civ..(1865) este îndeplinită, atât timp cât la data pronunţării deciziei atacate, înscrisrile cu care înţelege să probeze cererea de revizuire nu au fost prezentate instanţei.
Din cuprinsul actelor eliberate cu adresa nr. x din data de 28 martie 2019 de către Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Bihor rezultă cu claritate că imobilul din litigiu a fost preluat de stat în baza decretului de naţionalizare nr. x/1948.
A opinat că sunt îndeplinite prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (1865), deoarece actele au existau anterior pronunţării deciziei a cărei revizuire o solicită.
Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21 mai 2019, Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.
La data de 24 mai 2019 intimatul Consiliul Local al Municipiului Oradea a solicitat respingerea cererii de revizuire şi să se constate că înscrisurile nu sunt noi, revizuenta putând oricând să intre în posesia lor.
Revizuenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac extraordinare exercitată
Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi procedând la verificarea acesteia a constatat următoarele.
Revizuirea Deciziei nr. 2167/7 iulie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost solicitată de revizuenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea pentru motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti este o cale extraordinară de atac de retractare şi nesuspensivă de executare ce provoacă rejudecarea cauzei, urmărind înlăturarea autorităţii de lucru judecat ataşat de lege hotărârilor judecătoreşti irevocabile.
Interesul revizuentei reflectat în susţinerile formulate vizează cu precădere evocarea fondului cauzei şi încearcă a atrage o nouă judecată, de această dată, având în vedere şi înscrisurilor aşa-zis "noi" invocate în susţinerea cererii.
Însă, a apreciat instanţa că înainte de evocarea fondului trebuie să se examineze dacă sunt îndeplinite cele patru condiţii de admisibilitate impuse de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., şi anume: să fie vorba de un înscris doveditor; înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fi fost hotărâtor în soluţionarea pricinii.
Admiterea cererii de revizuire presupune în primul rând ca înscrisurile invocate să fie noi, în sensul că acestea să nu fi fost folosite în primul ciclu procesual şi să nu fi făcut astfel obiectul cercetării de către instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, ea decurge tocmai din raţiunea avută în vedere de legiuitor amintită anterior. Formularea aleasă "reţinută de partea adversă sau care nu a putut fi înfăţişată" conduce la concluzia că anterioritatea înscrisurilor a fost stabilită în termeni nesusceptibili de interpretare.
Admiterea soluţiei contrare ar duce la situaţia de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să depindă de diligenţa pe care o manifestă partea cu prilejul soluţionării cererii (obligaţie impusă în mod expres de art. 129 din C. proc. civ.) şi ca acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri procesuale.
Din această perspectivă se reţine că înscrisul invocat exista sau ar fi putut fi produs la data pronunţării sentinţei atacate, astfel încât caracterul său de anterioritate nu a putut fi pus în discuţie.
A treia condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ cu celelalte prevedere ca înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii
Înscrisul care stă la baza prezentei cereri de revizuire este din data de 28.03.2019, reprezentând o adresă din partea Arhivelor Naţionale - Serviciul Judeţean Bihor însoţită de un set de documente scanate şi comunicate prin mail, înscrisul ce putea intra oricând în posesia părţii care îl invocă, în sensul că reprezintă un răspuns la o solicitare din 21 martie 2019 şi putea fi produs de către revizuienta oricând pe parcursul derulării cauzei.
În acest context, înscrisurile depuse ca acte noi în prezenta cauză nu corespund cerinţelor impuse de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, întrucât se constată că, deşi existau la data judecării litigiului, înfăţişarea lor în instanţă nu a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa părţilor sau de faptul reţinerii lor de către partea potrivnică.
În consecinţă, aceste documente, nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege pentru existenţa şi concludenţa înscrisurilor invocate în susţinerea unei cereri de revizuire, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată în cauză.
Totodată, argumentele expuse cu referire la aceste înscrisuri nici nu reprezintă o motivare efectivă a cazului de revizuire invocat, fiind prezentate numai considerente de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi examinate în cadrul procesual determinat de lege pentru calea extraordinară de atac exercitată.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului s-a reţinut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că, numai erorile care nu au devenit vizibil decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Sergey Petrov c. Rusiei, nr. x/2005, parag. 28 din 10.05.2007, Pehenitehny c.Rusiei, hotărârea nr. x/2003, parag. 26 din 14.02.2008).
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi, totodată văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva Deciziei nr. 2167 din 7 iulie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.
GGC - OB