Competence regulator assigning jurisdiction to Tribunal Dolj for union action challenging public official's performance evaluation

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. - PRIN SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII" a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI HÂRŞENI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate netemeinicia şi nelegalitatea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public reprezentat, întocmit pentru perioada 01.01.2017- 31.12.2017 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestui raport.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa nr. 2176/2018 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII" PENTRU A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI HÂRŞENI, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia C.A.F.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).

În cauza de faţă Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" nu a acţionat în nume propriu, ci a acţionat în calitate de reprezentant legal al funcţionarei A., aşa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcţionarul public A., care are domiciliul în judeţul Braşov

Prin urmare, instanţa a concluzionat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi ea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanţilor, în speţă funcţionarii publici care reclamă drepturi salariale şi, ca atare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov.

2.2). La data de 04 decembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa civilă nr. 358/CA din 9 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Hârşeni şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Hârşeni, în favoarea Tribunalului Dolj, prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din data de 16 aprilie 2019 dispunându-se îndreptarea acesteia, în sensul că a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi că, potrivit deciziei nr. 1/21.01.2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 118/01.03.2013, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Prin aceeaşi decizie, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Reţinând că sediul sindicatului reclamant este în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, invocată de către reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Dolj şi Tribunalul Braşov- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe- judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea de constatare a netemeiniciei şi nelegalităţii Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public reprezentat de SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", întocmit pentru perioada 01.01.2017- 31.12.2017 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestui raport.

Acţiunea a fost formulată de SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat reclamanta A..

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.".

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut că, pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni, competenţa de soluţionare aparţine secţiilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.".

Deci, art. 10 alin. 1şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte reţine că nu pot fi aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv, cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, deci, ulterior sesizării primei instanţe - 26.07.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

În temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, Sindicatul a ales instanţa competentă teritorial ca fiind tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul, respectiv, Tribunalul Dolj, şi nu prin raportare la domiciliul membrului său ori la sediul pârâţilor.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", cu sediul în mun. Craiova, judeţul Dolj, a introdus cererea în numele membrului său de sindicat (A.) la tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul, anterior modificării art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. - PRIN SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII" şi pârâţii PRIMARUL COMUNEI HÂRŞENI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HÂRŞENI, în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2019.