Extinction of legal interest to appeal a suspended tax protest resolution due to subsequent administrative resolution of the underlying dispute

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra recursului principal şi recursului incident de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ Bucureşti- DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR şi DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 199/12.08.2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/11.02.2016 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamantă. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 13 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, cererea introdusă de reclamanta A. S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs principal, în termen, reclamanta A. S.A. Bucureşti, cât şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti- recurs incident.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la recursul principal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea în parte a sentinţei civile recurate şi respingerea acţiunii, ca nefondată.

Recurenta-reclamantă A. S.A. Bucureşti a depus întâmpinare faţă de recursul incident formulat de către A.N.A.F., solicitând respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, la data de 7 februarie 2020, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului promovat de recurenta- reclamantă A. S.A. Bucureşti, invocată de recurenta- reclamantă, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În cauza de faţă, lipsa de interes judiciar a fost invocată în raport de faptul că, la data de 15 aprilie 2019, contestaţia administrativă formulată de recurenta- reclamantă A. S.A. Bucureşti împotriva Deciziei de impunere, a fost soluţionată. (prin Decizia nr. 149/15.04.2019, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor).

Or, în raport de obiectul acţiunii formulate de reclamantă, acţiune prin care s-a solicitat numai anularea Deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat atare acţiune, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele, tocmai, prin soluţionarea de către organul fiscal a contestaţiei administrative.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că, ulterior promovării căii de atac, contestaţia administrativă a cărei soluţionare fusese suspendată, şi-a primit o rezolvare. Prin urmare, interesul de a acţiona al recurentei- reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune admiterea excepţiei lipsei de interes a recurentei- reclamante A. S.A. Bucureşti în susţinerea recursului promovat şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, recursul declarat de aceasta urmează a fi respins, ca rămas fără interes.

Examinând excepţia lipsei de interes în promovarea recursului incident, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 13 aprilie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a exercitat calea de atac, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. şi s-a respins cererea, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Or, atâta timp cât s-a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, deci, este partea care a câştigat procesul, acţiunea formulată împotriva ei fiind respinsă ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are interesul de a critica o atare soluţie, nu rezultă interesul legitim, folosul practic urmărit prin exercitarea căii de atac.

Aşadar, Înalta Curte constată că pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu justifică un interes născut şi actual în exercitarea recursului incident.

Orice demers în justiţie, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească aşadar un profit, deci, trebuie să se sprijine pe un interes, căci neexistând interes nu poate exista acţiune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes invocată din oficiu este întemeiată, astfel că, în temeiul art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., va respinge recursul incident declarat de recurenta- pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 33 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal, ca rămas fără interes, şi recursul incident, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta- reclamantă A. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1390 din 13 aprilie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Respinge recursul incident declarat de recurenta- pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1390 din 13 aprilie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2019.