Competence conflict resolved in favor of Cluj-Napoca for consumer protection sanction against property seller

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 20 iulie 2018, petenta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru pentru Protecţia Consumatorilor Nord-Vest Cluj - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bihor, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/938 din 9 iulie 2018. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în baza art. 15 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 6927 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia şi că, în cauză, locul săvârşirii faptei nu este sediul societăţii petente, ci locul imobilului în legătură cu care societatea este acuzată că nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege şi derivate din contractele de vânzare-cumpărare încheiate.

Astfel, imobilul cu privire la care trebuiau efectuate reparaţii şi prin omisiunea de a le efectua petenta ar fi vinovată de practici comerciale incorecte este în localitatea Floreşti, judeţul Cluj, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

2.1. Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 3629 din 10 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reţinut instanţa că ceea ce i se impută petentei este un ansamblu de acţiuni şi omisiuni care, împreună, ar constitui o practică comercială incorectă în înţelesul art. 4 şi următoarele din Legea nr. 363/2007. Prin actul sancţionator s-a reţinut că petenta nu a remediat în niciun fel situaţia infiltraţiilor din imobile. Astfel, fapta contravenţională nu se mărgineşte la omisiunea de a interveni şi remedia deficienţele din imobilul situat în Floreşti, judeţul Cluj.

Contravenţia constă în utilizarea de practici comerciale incorecte şi s-ar putea săvârşi numai la sediul principal al contravenientei, unde aceasta trebuie şi poate să îşi desfăşoare activitatea specifică de profesionist.

2.2. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 134 raportat la art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/938 încheiat la data de 9 iulie 2018, prin care s-a reţinut că societatea A. S.R.L. a utilizat o practică comercială incorectă, contrară diligenţei profesionale, prin aceea că în calitate de vânzător al unor imobile din comuna Floreşti, judeţul Cluj, către persoane fizice, nu a remediat viciul infiltraţiilor de apă în aceste imobile la sesizările făcute de dobânditori, fiind aplicată sancţiunea principală a amenzii în cuantum de 5.000 RON pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, contravenţiilor reglementate de acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Sub aspectul competenţei teritoriale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 dispune că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.

Prin urmare, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial este necesară identificarea circumstanţelor de loc ale săvârşirii contravenţiei concrete imputată petentei prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză.

Sub acest aspect, este de observat că petentei i se reproşează o practică comercială incorectă, contrară diligenţei profesionale, care în concret constă în neefectuarea lucrărilor de remediere a viciului infiltraţiilor în imobilele vândute, la solicitările repetate ale dobânditorilor acestora.

Neîndeplinirea acestei pretinse obligaţii nu poate fi localizată la sediul petentei, ci la locul unde aceste prestaţii trebuiau îndeplinite, respectiv la imobilele vândute de petentă din comuna Floreşti, judeţul Cluj, în legătură cu care se reclamă viciile anterior amintite.

Prin urmare, contravenţia imputată petentei, în al cărui conţinut intră neîndeplinirea obligaţiilor imputate, este săvârşită în comuna Floreşti, judeţul Cluj, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor CRPC Regiunea Cluj - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bihor în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.

OPINIE SEPARATĂ

Redactată în temeiul art. 398 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar opiniei majoritare, consider că locul săvârşirii contravenţiei, în sensul prevăzut de art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2001 este sediul contravenientului, iar instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională formulată, este Judecătoria Oradea.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, practicile comerciale reprezintă "orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant în legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor".

Art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 363/2007 defineşte diligenţa profesională ca fiind "competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe, în domeniul de activitate al acestora".

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, o practică comercială este incorectă dacă "este contrară cerinţelor diligenţei profesionale" şi "deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căreia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui grup de consumatori".

Fapta contravenţională imputată societăţii şi care este contrară diligenţei profesionale, constă în omisiunea unei griji aşteptate în mod rezonabil de către consumatori din partea comerciantului, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi principiul general al bunei-credinţe în domeniul de activitate al acestuia.

Comportamentul operatorului economic prin folosirea de practici comerciale incorecte şi încălcarea diligenţei profesionale a avut loc ulterior depunerii reclamanţilor la ANPC, iar acesta s-a materializat în modul de implicare şi gestionarea situaţiei, prin promisiuni şi angajamente neonorate în documentele încheiate.

Fapta imputată o reprezintă modul de relaţionare al societăţii cu consumatorii, promisiuni, angajamente, etc. şi nu strict faptul că la apartamentele în discuţie din blocul C2, judeţul Cluj, nu au fost remediate defecţiunile arătate de cei trei petiţionari.

Remedierea/neremedierea deficienţelor reprezintă un efect al practicii comerciale pe care societatea a înţeles să o urmeze şi nu fapta contravenţională în concret.

Nu trebuie confundată fapta contravenţională (practici comerciale ilicite) cu descrierea faptei (modul de săvârşire a faptei contravenţionale) şi cu efectele/consecinţele practicii incorecte (lipsa de remediere a unor defecţiuni).

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, arată că plângerea contravenţională se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În speţă, fapta contravenţională ce constă în promisiuni/angajamente neonorate, adică o faptă omisivă, poate fi săvârşită numai la sediul societăţii, deoarece numai de aici porneşte comportamentul şi buna-credinţă a profesionistului, dar şi comportamentul contrar, sancţionat de dispoziţiile Legii nr. 363/2007, comportament materializat prin încheierea anumitor acte juridice.

Prin urmare, consider, că în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Oradea, ca instanţă a locului unde s-a săvârşit contravenţia.

GGC - MM