Trade union’s salary dispute over civil servant pay: territorial jurisdiction fixed at union’s seat, Dolj Tribunal competent.
Legislator summary
AI generatedThe High Court resolved the negative competence conflict in favor of the Dolj Tribunal, administrative and fiscal division, which is the court at the seat of the claimant trade union, definitively establishing that this court has territorial jurisdiction to hear the case. The dispute arose from a claim by a trade union, acting on behalf of its member (a civil servant), seeking annulment of a decision setting a lower salary and payment of salary differences; the Dolj Tribunal had declined competence to the Constanța Tribunal, which in turn declined it back. The decisive legal basis is that, for public servants, material competence lies with the administrative and fiscal division under art. 109 of Law No. 188/1999, and territorial competence is governed by the general rule of art. 10(3) of Law No. 554/2004 (as in force at filing), allowing the claimant to choose the court at its domicile or, for a union acting in members' names under art. 28 of Law No. 62/2011 and the binding interpretation in Decision No. 1/2013, the court at the union's seat; since the union opted for its seat in Craiova, the Dolj Tribunal's territorial competence stands.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Trade union’s salary dispute over civil servant pay: territorial jurisdiction fixed at union’s seat, Dolj Tribunal competent: The dispute arose from a claim by a trade union, acting on behalf of its member (a civil servant), seeking annulment of a decision setting a lower salary and payment of salary differences; the Dolj Tribunal had declined competence to the Constanța Tribunal, which in turn declined it back. The decisive legal basis is that, for public servants, material competence lies with the administrative and fiscal division under art. 109 of Law No. 188/1999, and territorial competence is governed by the general rule of art. 10(3) of Law No. 554/2004 (as in force at filing), allowing the claimant to choose the court at its domicile or, for a union acting in members' names under art. 28 of Law No. 62/2011 and the binding interpretation in Decision No. 1/2013, the court at the union's seat; since the union opted for its seat in Craiova, the Dolj Tribunal's territorial competence stands.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the conflict of jurisdiction and determine the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 18 noiembrie 2016, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "A." pentru B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi, anularea Deciziei nr. 178 din 12 octombrie 2016 emise de pârât, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamantei la nivelul sumei de 3.658 RON şi să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit conform primului capăt de cerere şi cel acordat efectiv începând cu 1 august 2016 până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, sumă actualizată la data plăţii plus dobânda legală.
Prin Sentinţa civilă nr. 431 din 1 februarie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
A reţinut instanţa, în esenţă, că Legea nr. 188/1999 nu cuprinde niciun fel de prevederi cu privire la competenţa teritorială a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona litigiile referitoare la plata drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici. Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora cererile se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/2013 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a apreciat instanţa că, în cauză, reclamantul sindicat nu a acţionat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al funcţionarului public, care are domiciliul în judeţul Constanţa.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 758 din 25 aprilie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj.
A apreciat instanţa că, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor de acest fel este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Obiectul acţiunii se încadrează în sfera conflictelor de muncă, astfel cum este definită de dispoziţiile legale reţinute, competenţa materială de soluţionare fiind stabilită în favoarea instanţelor de contencios administrativ prin raportare la art. 109 din Legea nr. 188/1999. Însă, soluţionarea acestor cauze nu se face în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul competenţei stabilite de art. 10 alin. (3), deoarece Legea nr. 188/1999 nu prevede expres această procedură.
Astfel, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă iar, în determinarea competenţei teritoriale potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, se va ţine seama de sediul sindicatului reclamant.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "A." în numele membrului său de sindicat B.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanta este funcţionar publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
3.1. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data acţiunii, 18 noiembrie 2016, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
Reclamantul-sindicat a optat pentru instanţa de la sediul său, din Craiova, astfel că nu se mai putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
3.2. De asemenea, în cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicat, în numele membrului de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:
"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".
În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."
Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.
Întrucât Sindicatul Administraţiei Publice "A." are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamantei-membru de sindicat, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum era în vigoare la data formulării acţiunii introductive de instanţă, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Craiova.
3.3. Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Dolj, competent după sediul reclamantului sindicat.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "A." pentru B. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Galaţi în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.
GGC - MM