Revision over suspension ruling inadmissible; res judicata challenge fails.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Calea de atac exercitată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 decembrie 2017, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare Contestaţiilor:

- suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015 emise de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, până la soluţionarea definitivă a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere;

- anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 93 din 30 martie 2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către A. S.R.L., înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x din 9 februarie 2016;

- anularea Deciziei de impunere x din 30 decembrie 2015 emise de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, prin valorizarea argumentelor de natură procedurală respinse prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 93 din 30 martie 2016;

- obligarea Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din Cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la soluţionarea contestaţiei formulată de către A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală persoane juridice nr. x din 30 decembrie 2015;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea nr. 49 din data de 13 iulie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere x din 30 decembrie 2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea supusă revizuirii

2.1. Împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

2.2. În şedinţa din 12 februarie 2012, intimata-reclamantă a invocat excepţia puterii de lucru judecat, în raport cu soluţia definitivă de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 prin Decizia civilă nr. 460 din 5 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.3. Prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., a admis recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat încheierea recurată şi, rejudecând, a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

În considerentele deciziei, a apreciat instanţa, în ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat invocată în raport cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., calificată ca o apărare pe fond, că nu sunt îndeplinite condiţiile puterii de lucru judecat a suspendării admise în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că recursul este fondat, în parte, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a suspendării dispusă în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 14 alin. (1) din lege. A mai reţinut că, la data soluţionării recursului, a fost soluţionată definitiv prin respingere acţiunea de fond în raport cu care s-a dispus suspendarea, respectiv acţiunea care a format obiectul Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia.

A considerat instanţa că nu poate fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al Sentinţei nr. 30/2016, deoarece există o diferenţă de cauză, respectiv de temei juridic al cererii de suspendare, prima cerere fiind întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prezenta cerere de suspendare fiind întemeiată pe art. 15 alin. (1) din lege.

Astfel, prima cerere de suspendare admisă a operat până la data pronunţării instanţei de fond, conform art. 14 alin. (1) din lege, respectiv până la data pronunţării Sentinţei civile nr. 226 din 5 octombrie 2016 prin care s-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 93 din 30 martie 2016.

În cauză, suspendarea dispusă în baza art. 15 alin. (1) operează până la data soluţionării definitive a Dosarului nr. x/2016, respectiv până la 29 mai 2018.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire cu consecinţa anulării Deciziei civile nr. 624 din 12 februarie 2019 şi, în rejudecare, respingerea recursului declarat împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, cu consecinţa menţinerii încheierii recurate.

Susţine revizuenta, în cadrul motivării cererii de revizuire, admisibilitatea acestei cereri întemeiate pe existenţa unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat, precum şi îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima condiţie impusă, existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin acestea nu se evocă fondul cauzei, este întrunită.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 460 din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a decis în sensul respingerii recursului declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 30 din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, menţinând suspendarea întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016/a1, a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, a admis recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte încheierea recurată, şi rejudecând a respins cererea de suspendare ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii recurate, cererea de suspendare fiind întemeiată pe disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Revizuentul susţine că există contrarietate între cele două hotărâri definitive, contrarietate ce stă la baza admiterii cererii de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cea de-a doua condiţie, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză este îndeplinită, întrucât cererile vizează suspendarea pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi respectiv, pe dispoziţiile art. 15 din aceeaşi lege, urmărindu-se aceeaşi finalitate.

De asemenea, este întrunită şi condiţia ca hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, însă instanţa nu a soluţionat excepţia.

4. Prin întâmpinare, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat respingerea revizuirii, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu există identitate de obiect, iar hotărârile nu sunt potrivnice.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L., întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii revizuirii prin raportare la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, reţinându-se că prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, ce face obiectul cererii de faţă, a fost tranşată această chestiune.

Din cuprinsul actelor Dosarului nr. x/2016/a1, în care s-a pronunţat de către Înalta Curte Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, ce face obiectul revizuirii, se constată că societatea A. S.R.L., intimata-reclamantă în acea cauză a invocat puterea de lucru judecat, şi îndeplinirea condiţiilor impuse de disp. art. 430 C. proc. civ.

În continuare, intimata-reclamantă din Dosarul nr. x/2016/a1 a arătat că, deopotrivă, puterea de lucru judecat şi autoritatea de lucru judecat, presupun întrunirea condiţiilor referitoare la identitatea de subiect, obiect şi cauză, ce sunt îndeplinite în dosar, întrucât vizează suspendarea întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Instanţa de recurs a apreciat că excepţia puterii de lucru judecat este o apărare de fond şi s-a pronunţat asupra acesteia în conţinutul considerentelor nefiind necesar să existe menţiunea respingerii cererii şi în dispozitivul hotărârii.

Concret, instanţa de recurs a reţinut că între cele două dosare există o diferenţă de cauză, respectiv de temei juridic al cererii de suspendare, prima cerere a fost întemeiată pe disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cea de-a doua cerere a fost întemeiată pe disp. art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima cerere admisă a operat până la data pronunţării instanţei de fond, care a respins cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat, iar cea de-a doua cerere de suspendare admisă de instanţa de fond operează până la data pronunţării definitive în Dosarul nr. x/2016, respectiv până la 29 mai 2018.

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constată astfel că prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, instanţa de recurs a analizat excepţia puterii de lucru judecat şi s-a pronunţat asupra acesteia, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative pentru admisibilitatea sus-menţionatei cereri.

Înalta Curte apreciază că nu are relevanţă dacă în dispozitivul Deciziei nr. 624 din 12 februarie 2019 nu este precizată expres soluţia de respingere a excepţiei puterii de lucru judecat, deoarece, pe de o parte, completul de judecată a calificat cererea ca fiind o apărare, iar pe de altă parte, potrivit disp. art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În ceea ce priveşte susţinerea revizuentei conform căreia, în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului judecat, Înalta Curte observă că, partea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. .430 C. proc. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat, a susţinut că, atât pentru autoritatea de lucru judecat, cât şi pentru puterea de lucru judecat, este necesară întrunirea condiţiilor referitoare la identitatea de subiect, obiect şi cauză, iar instanţa de recurs a analizat cererea şi din această perspectivă.

Prin urmare, în cadrul cererii de revizuire, aceeaşi chestiune deja tranşată de instanţa de recurs, nu mai poate fi reiterată, ceea ce conduce la constatarea neîndeplinirii cumulative a disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., revizuirea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la invocarea Deciziei nr. 2545 din 14 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, se constată că prin această hotărâre, Înalta Curte a arătat că excepţiile procesuale nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de disp.art. 444 alin. (1) C. proc. civ. şi, prin urmare, nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătoreşti, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri ce poate fi invocată prin calea de atac exercitată împotriva acesteia.

În dosarul sus-menţionat, Înalta Curte a avut în vedere nepronunţarea asupra unei excepţii în cuprinsul hotărârii, respectiv atât prin considerente, cât şi prin dispozitiv.

În prezenta cauză, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra excepţiei puterii de lucru judecat, calificând-o însă ca un mijloc de apărare, nefiind necesar ca soluţia să fie evidenţiată şi în dispozitivul deciziei.

Faţă de acestea, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 624 din 12 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2016/a1, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM