Public procurement: Appeal dismissed, upholding refusal to order government to extend de minimis aid payment deadline

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Cluj, obligarea pârâtului, în principal, la încheierea unui act adiţional la Acordul de finanţare nr. x/30.06.2014 care să prevadă un termen-limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 de zile de la data semnării actului adiţional de prelungire.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la încheierea unui nou acord, în aceleaşi condiţii, care să stipuleze un termen-limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 de zile de la data încheierii acordului, astfel încât să îi permită implementarea efectivă a proiectului aprobat de pârât, cu cheltuieli de judecată.

1.2. La data de 13.07.2016, reclamanta a formulat precizare la acţiune prin care a arătat că îşi extinde acţiunea şi cu privire la pârâţii Guvernul României şi Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, solicitând obligarea pârâţilor să permită Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Cluj fie încheierea unui act adiţional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, fie încheierea unui acord nou, cu un termen-limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile.

1.3. Prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2016, Tribunalul Bihor a disjuns capătul de cerere formulat prin precizarea la acţiune, având ca obiect obligarea pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri la emiterea actelor normative necesare în vederea încheierii unui act adiţional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, respectiv la încheierea unui acord nou, cu un termen-limită de plată pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile şi a dispus formularea unui nou dosar, nr. x/2016

În baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea capătului de cerere introdusă de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Cluj, Guvernul României, Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri şi Direcţia de Antreprenoriat şi Programe pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii având ca obiect obligarea pârâtului Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Cluj la încheierea unui act adiţional la Acordul de finanţare nr. x/30.06.2014 care să prevadă un termen limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 zile de la data semnării actului adiţional de prelungire, respectiv la încheierea unui nou acord, în aceleaşi condiţii, până la soluţionarea cererii din dosarul nou format x/2016

1.4. În Dosarul nou format nr. x/2016, prin sentinţa nr. 2377 din 15 decembrie 2016, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 01.02.2017

Prin sentinţa nr. 44 din 3 aprilie 2017, Curtea de Apel Oradea a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, şi a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri-Direcţia de Antreprenoriat şi Programe pentru IMM, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, sau, în subsidiar, reţinerea cauzei şi, în rejudecarea fondului, admiterea acţiunii precizate, disjunsă din Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bihor, şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor la emiterea actelor normative necesare care să permită Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie fie încheierea unui act adiţional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, fie încheierea unui acord nou, cu un termen-limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile.

3.1. După ce a prezentat procedura desfăşurată în faţa Tribunalului Bihor, a arătat recurenta-reclamantă că instanţa competentă material, Curtea de Apel Oradea, nu a sesizat faptul că a fost învestită cu acţiunea precizatoare, prin declinarea competenţei de către Tribunalul Bihor, omiţând să judece acţiunea precizatoare cu care a fost învestită conform petitului indicat în mod expres în sentinţa tribunalului de dezînvestire.

Motivarea sentinţei recurate, care face referire exclusiv la petitul acţiunii introductive, nu reprezintă un act de justiţie efectiv şi nu poate fi echivalat cu o cercetare propriu-zisă a cererii precizatoare cu care a fost învestită Curtea de Apel Oradea. În cuprinsul sentinţei lipseşte orice referire la precizarea de acţiune intervenită în cauză, judecarea neputându-se deduce din considerente iar instanţa nu a făcut referire la petitul care a făcut obiectul precizării din 13.07.2016 cu care fusese sesizată instanţa.

3.2. În subsidiar, în măsura în care se va considera că nu s-ar încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat recurenta a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă pronunţând o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

A arătat că, deşi pârâtul Guvernul României critică solicitarea de prelungire a acordului formulată prin Adresa nr. x/18.08.2015, subliniind că dată-limită pentru depunerea cererii de plată prevăzută de lege era 01.11.2015, se omite faptul că pârâtul OTIMMC i-a comunicat faptul că nu s-a alocat un buget necesar finanţării proiectului. Nu se poate discuta despre finanţări nerambursabile în lipsa unui buget.

Acelaşi pârât a reiterat faptul că, odată cu rectificarea aferentă anului 2015, a prelungit termenul de depunere până la data de 16.11.2015. Astfel, necesitatea prelungirii reiese din însuşi actul normativ de prelungire emis de pârâtul Guvernul României.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

5.1. Verificând criticile aduse sentinţei recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei criticate, argumentele părţilor litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

Neîntemeiat susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a sesizat faptul că a fost învestită cu acţiunea precizatoare.

Acţiunea iniţială a fost formulată doar în contradictoriu cu Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperare Cluj-OTIMMC.

Or, prima instanţă a reţinut corect cadrul procesual (doar pârâţii indicaţi în cererea precizatoare, Guvernul României şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri) şi obiectul acţiunii, chiar dacă a menţionat obiectul cererii astfel cum a fost formulat în acţiunea introductivă de instanţă.

De altfel, cererea precizatoare a acţiunii depusă de reclamantă are acelaşi obiect, respectiv obligarea pârâţilor-autorităţi centrale la emiterea unor acte normative care să permită OTIMMC fie încheierea unui act adiţional la acord, fie încheierea unui acord nou care să prevadă un termen limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile.

De asemenea, prin cererea precizatoare, reclamanta nu a dezvoltat alte susţineri, în raport cu pârâţii nou introduşi în cauză, Guvernul României şi Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijocii şi Mediului de Afaceri.

Astfel, în considerentele hotărârii recurate, prima instanţă a analizat susţinerile reclamantei astfel cum au fost formulate prin acţiunea introductivă, în raport cu obiectul cauzei şi cu apărările formulate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, reţinând şi faptul că pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri-Direcţia de Antreprenoriat şi Programe pentru IMM nu a formulat întâmpinare.

Motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind respectate garanţiile procesuale ale imparţialităţii judecătorului şi ale calităţii actului de justiţie, precum şi exigenţele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la existenţa unui proces echitabil.

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

5.2. Nici restul alegaţiilor recurentei-reclamante, circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., referitoare la greşita aplicare a normelor de drept material, nu pot fi primite.

Ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Fără a relua cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat niciun temei legal pentru obligarea pârâtului Guvernul României la modificarea unei hotărâri de guvern în sensul decalării unui termen pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis.

De asemenea, recurenta nu a adus nicio critică de nelegalitate hotărârii recurate, nu a adus niciun argument în susţinerea faptului că instanţa de fond ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material în soluţionarea cererii, ci s-a referit la anumite aspecte care i-ar fi fost comunicate de Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. Marghita împotriva sentinţei nr. 44 din 3 aprilie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.