Discrimination in public transport: fine for Mayor upheld, appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, la data de 06.07.2016, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în principal, anularea Hotărârii nr. 357/11.05.2016 şi exonerarea sa de la plata amenzii contravenţionale de 10.000 RON, sau, în subsidiar, transformarea sancţiunii amenzii în avertisment.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 264 din 15 noiembrie 2016, Curtea a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul-reclamant, în ceea ce priveşte pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., că instanţa de fond fie a încălcat textele legale aplicabile, fie le-a aplicat greşit, interpretarea pe care le-a dat-o fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

În continuarea recursului, recurentul a reprodus susţinerile din acţiunea introductivă de instanţă.

A arătat că transportul public local de persoane în Municipiul Alba Iulia se realizează prin Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba-Transport Local. Prin statutul asociaţiei, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia nr. 244/28.07.2009, a fost mandatată asociaţia să exercite, în numele şi pe seama consiliului local, elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciului, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice existente şi legate de furnizarea serviciului de transport public local.

Prin HCL nr. 260/2012, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia a aprobat contractul de delegare de gestiune a Serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate, pe raza Municipiului Alba Iulia.

Referitor la Hotărârea nr. 357/11.05.2016 emisă de CNCD, a apreciat că starea de fapt reţinută este eronată. Din cele 50 de autobuze care efectuează transportul public pe raza municipiului, 12 autobuze care deservesc zona industrială a municipiului nu sunt adaptate transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, celelalte 38 de autobuze fiind adaptate.

A opinat recurentul că fapta incriminată nu corespunde definiţiei discriminării, în sensul art. 2 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată, precizând că transportatorul local, pe lângă transportul în comun, realizează şi programe de transport al persoanelor cu handicap.

De asemenea, nu există nicio sesizare din partea vreunei persoane cu dizabilităţi în ceea ce priveşte desfăşurarea transportului public local sau a lipsei mijloacelor de transport adaptate.

În ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii, a solicitat recurentul a se avea în vedere faptul că încearcă în permanenţă îmbunătăţirea condiţiilor de transport în comun pentru locuitorii Municipiului Alba Iulia, neputându-se reţine că ar fi avut un comportament pasiv, după cum se arată în hotărârea CNCD.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant.

4.1. Reţine înalta Curte că, prin Hotărârea nr. 357/11.05.2016 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (4) coroborate cu art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 pentru fapta de a nu asigura condiţiile de transport

pentru persoanele cu dizabilităţi şi Convenţia privind dreptul persoanelor cu dizabilităţi, aplicându-se sancţiunea amenzii contravenţionale de 10.000 RON pentru primarii mai multor localităţi, printre care şi Primarul Municipiului Alba Iulia.

Primarul Municipiului Alba Iulia a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu verificarea legalităţii Hotărârii nr. 357/2016 a CNCD, acţiune ce a fost respinsă de prima instanţă.

4.2. în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a argumentat în niciun fel de ce hotărârea instanţei de fond nu ar cuprinde motivele pe care seîntemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

De altfel, hotărârea recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., prima instanţă expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere.

4.3. De asemenea, nici motivul de recurs întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Recurentul nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate din perspectiva acestor dispoziţii legale, limitându-se la a aprecia că prima instanţă fie încalcă textele legale, fie le aplică greşit şi că interpretarea acestora a fost prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Reţine înalta Curte că primarul este autoritatea administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală conform art. 121 alin. (1) din Constituţia României.

De asemenea, potrivit art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare."

Potrivit art. 63 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2004, primarul ia măsuri pentru organizarea exercitării şi executării în concret a activităţii din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. d) privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni.

Astfel, încheierea Contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate încheiat între Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Transport Local şi A., amintit prin recurs, nu poate duce la înlăturarea obligaţiilor stabilite de dispoziţiile legale menţionate în sarcina autorităţilor publice locale, respectiv a Primarului.

Raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 şi art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităţilor administraţiei publice locale le revine obligaţia de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligaţia de a lua măsurile specific prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

Or, după cum însuşi recurentul a precizat, în cazul Municipiului Alba Iulia numai o parte dintre mijloacele de transport poate fi folosită de persoanele cu dizabilităţi (38 mijloace de transport în comun din 50 au fost adaptate), astfel că în mod corect atât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cât şi instanţa de fond au reţinut în sarcina recurentului un comportament pasiv care, prin efectele Iui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care atrag răspunderea contravenţională a recurentului în condiţiile art. 10 lit. g) şi h), art. 15 şi art. 26 din acelaşi act normativ.

Împrejurarea că o parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilităţi locomotorii a constituit numai o circumstanţă pentru individualizarea sancţiunii, care a fost orientată spre minimul prevăzut de lege (maximul fiind de 100.000 RON).

Astfel, înalta Curte constată că discriminarea şi, implicit, incidenţa prevederilor O.G. nr. 137/2000 este dată de existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin neasigurarea condiţiilor optime de transport pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii.

4.4. Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 264 din 15 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.