Judicial enforcer's challenge to disciplinary sanctions for refusing communication of enforcement documents dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 28 mai 2015, pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - executor judecătoresc a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, anularea Hotărârii nr. 5 din 23 februarie 2015 pronunţate în Dosarul nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia şi anularea Hotărârii nr. 11/2015 pronunţate de Dosarul nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 226 din 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia şi a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de reclamanta A. - executor judecătoresc în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

A respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. - executor judecătoresc a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, admiterea contestaţiei sale, anularea hotărârilor contestate şi închiderea dosarului disciplinar.

Recurenta-reclamantă susţine, printr-o primă critică, casarea hotărârii întrucât cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Apreciază recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a înţeles natura cauzei şi astfel a motivat contradictoriu, deoarece, prin petiţie, s-a sesizat faptul că organul de executare a refuzat comunicarea către partea debitoare a unor anumite acte de executare, iar Colegiul Director al CEJ Alba-Iulia a formulat acţiune disciplinară sub aspectul sustragerii executorului judecătoresc de la obligaţiile ce-i incumbă, prin refuzul comunicării actelor solicitate de instanţa de judecată.

Instanţa de fond avea obligaţia să cerceteze identitatea dintre pretinsa încălcare a obligaţiilor executorului judecătoresc şi motivaţia declanşării acţiunii disciplinare, iar în situaţia în care ar fi constatat că petiţia avea un alt obiect, urma să respingă a acţiunea ca neîntemeiată.

În ipoteza în care instanţa de fond trecea peste greşita motivare a acţiunii disciplinare făcută de titularul acţiunii, avea obligaţia să constate că instanţele disciplinare au judecat şi sancţionat executorul judecătoresc pentru altă faptă decât cea cu care au fost investite.

Din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc a săvârşit abaterea disciplinară constând în sustragerea de la obligaţiile ce îi reveneau, prin refuzul comunicării actelor solicitate.

Refuzul executorului judecătoresc poate fi contestat pe două căi procedurale, respectiv, fie plângere, în termen de 5 zile de la data la care s-a luat cunoştinţă de acest refuz, potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, fie contestaţie la executare, potrivit art. 404 alin. (1)1 din vechiul C. proc. civ., instanţa de judecată urmând să se pronunţe în temeiul art. 1081 din vechiul C. proc. civ.

În toate cazurile este obligatorie pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate refuzul executorului judecătoresc.

Mai arată recurenta-reclamantă faptul neluării în considerare a apărărilor sale, prin care s-a invocat că cererea formulată de B. S.A. în data de 18 iulie 2011 era prescrisă, iar pentru cererile din 2 noiembrie 2011 şi 9 noiembrie 2012, anexa ce trebuia să conţină identificarea în concret a dosarelor, nu a fost transmisă niciodată.

Nu au fost luate în considerare, potrivit susţinerilor recurentei-reclamante, că la epoca executării a comunicat toate actele execuţionale, inclusiv către instanţa de executare şi că ori de câte ori petentul a schimbat avocaţii s-au formulat astfel de cereri.

Raportat la cererea de preschimbare a termenului formulată în data de 17 aprilie 2015 în faţa Consiliului de Disciplină al CEJ Alba-Iulia, instanţa de fond nu s-a pronunţat, acoperind astfel neregulile procedurale făcute de instanţele disciplinare.

În mod greşit, instanţa de fond a apreciat că judecata disciplinară se face exclusiv după normele procedurale prevăzute în Ordinul MJ nr. 210/2001, respectiv după Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, fără a se lua în considerare şi dispoziţiile noului C. proc. civ.

Au fost încălcate dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, conform cărora, în cazul exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie şi se efectuează de inspectorii de specialitate din Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti, lipsa cercetării prealabile conducând la nulitatea întregului proces disciplinar.

În speţă, judecata disciplinară s-a desfăşurat după regulile vechiul C. proc. civ., deşi sunt aplicabile normele noului C. proc. civ., încălcându-se principiul legalităţii procesului civil, edictat de art. 7 şi art. 24 C. proc. civ.

Instanţele disciplinare au nesocotit obligaţia de a desfăşura judecata potrivit disp. art. 201 C. proc. civ. privitor la fixarea primului termen de judecată, au încălcat dreptul la un proces disciplinar echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 6 din C. proc. civ.

Acţiunea disciplinară nu a întrunit condiţiile de formă prevăzute de art. 194 - 200 C. proc. civ., instanţa disciplinară a admis fixarea primului termen de judecată şi citarea executorului judecătoresc, cu nerespectarea disp. art. 201 raportat la art. 194 - 200 C. proc. civ.

Instanţa disciplinară nu a observat lipsa din acţiunea introductivă a menţiunilor dispuse de art. 194 lit. a) C. proc. civ., lipsind pentru Colegiul Director al CEJ Alba-Iulia menţiunea privitoare la contul bancar, iar pentru executorul judecătoresc, menţiunea codului numeric personal, codul de identificare fiscală şi contul bancar.

Pe tot parcursul procesului disciplinar, susţine recurenta-reclamantă, nu au fost respectate disp. art. 194 lit. e) cu referire la art. 150 C. proc. civ., în sensul că nu au fost depuse înscrisurile doveditoare, în copie certificată de parte, pentru conformitate cu originalul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cuprinsul acestei critici, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă a analizat şi s-a pronunţat cu privire la altă faptă decât cea existentă în plângerea formulată de B. sub nr. x din 15 octombrie 2014 şi ar fi trebuit să constate că şi instanţele disciplinare au sancţionat-o pentru o altă faptă, diferită de plângerea sus-menţionată.

Înalta Curte reţine că prin sesizarea formulată de B. S.A. nr. 436 din 15 aprilie 2014, înregistrată la Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, s-a pretins că executorul judecătoresc a refuzat comunicarea tuturor actelor de procedură întocmite în dosarele de executare şi că, datorită necomunicării acestora, instanţele de judecată au suspendat judecata pricinilor.

Prin Hotărârea nr. 5 din 11 martie 2015, Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă acţiunea disciplinară împotriva recurentei-reclamante sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Abaterea disciplinară a constat în "săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri".

Această abatere disciplinară, împreună cu sancţiunea dispusă, au fost analizate de prima instanţă, iar faptul menţionării greşite a persoanei/instituţiei care a solicitat comunicarea actelor din dosarele de executare silită nu se încadrează în criticile subsumate motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Afirmaţia instanţei de fond reprezintă o greşeală materială ce se poate îndrepta în conformitate cu prevederile art. 442 C. proc. civ., fiind fără efect asupra legalităţii hotărârii pronunţate, deoarece abaterea pentru care a fost sancţionată recurenta-reclamantă nu distinge în funcţie de ipotezele speţei, respectiv dacă actele au fost solicitate de o parte interesată sau de instanţa de judecată.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestei critici, recurenta-reclamantă are obligaţia să indice normele de drept material încălcate sau aplicate greşit prin hotărârea primei instanţe.

O primă susţinere a recurentei-reclamante vizează aplicarea greşită a disp. art. 47 lit. c) coroborat cu art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în raport de dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 şi art. 404 alin. (1)1 şi art. 404 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

În concret, se pretinde de către recurenta-reclamantă nelegalitatea sancţiunii disciplinare, deoarece singurele modalităţi aflate la îndemâna părţii pentru refuzul comunicării actelor din dosarele de executare sunt plângerea, potrivit art. 56 alin. (7) din Legea nr. 188/2000 şi contestaţia la executare, conform prevederilor C. proc. civ.

Înalta Curte urmează să respingă susţinerea analizată, avându-se în vedere că formularea unei sesizări disciplinare nu este condiţionată de apelarea părţii la cele două modalităţi procedurale distincte, cum nici exercitarea acţiunii disciplinare sau pronunţarea hotărârii disciplinare nu sunt ţinute de alte demersuri judiciare.

Altfel, este greşită alegaţia recurentei-reclamante conform căreia era obligatorie pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dovedească reaua-credinţă a executorului judecătoresc.

Abaterea disciplinară şi procedura disciplinară au o natură juridică proprie, se analizează după reguli speciale, fiind necesar a se demonstra că faptele imputate executorului judecătoresc au adus atingere "onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri".

A mai susţinut recurenta-reclamantă prescripţia faţă de cererea depusă de B. S.A. din data de 18 iulie 2011, însă abaterea disciplinară a fost apreciată în raport de numeroasele cereri formulate, ultima fiind din luna noiembrie 2012 şi demonstrează respectarea disp. art. 60 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, care stipulează că se exercită acţiunea disciplinară în termen de un an de la data când organele îndreptăţite au luat la cunoştinţă de existenţa unei abateri, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii ei.

În plus, ipoteza recurentei-reclamante prin care aceasta a susţinut că a comunicat anterior actele este nerelevantă şi nesusţinută de probe.

Cu referire la critica ce vizează cererea de preschimbare a termenului stabilit de Consiliul de Disciplină al CEJ Alba-Iulia, Înalta Curte va aprecia că solicitarea nu se înscrie în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind vorba despre o normă de drept material, ci de procedură.

Critica nu poate fi încadrată în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., deoarece pct. 5 al art. 488 se referă la încălcarea regulilor de procedură de către instanţa de judecată.

Aceleaşi concluzii se desprind şi cu privire la criticile ce au ca obiect fixarea primului termen de judecată şi citarea în faţa instanţei disciplinare, menţiunile din acţiunea disciplinară, depunerea înscrisurilor, lipsa certificării acestora.

Cu privire la nerespectarea dispoziţiilor privind cercetarea prealabilă, art. 48 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 arată că aceasta este obligatorie doar în cazul suspendării din funcţie sau excluderii din profesie, norme speciale în raport cu cele ale C. proc. civ.

Încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 6 din C. proc. civ. se analizează în raport de procesul ce are loc în faţa unei instanţe de judecată, recurenta-reclamantă neavând critici sub acest aspect.

În fine, ultima critică adusă hotărârii instanţei de fond, prin care aceasta nu a admis incidenţa dispoziţiilor noului C. proc. civ., va fi respinsă ca nefondată, deoarece are în vedere cercetarea prealabilă la care deja s-a răspuns anterior.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 226 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM