Competence for eviction of commercial premises: commercial jurisdiction of the Tribunal over non-pecuniary matters
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant and modified the lower court’s decision, establishing that the Bucharest Tribunal has material jurisdiction to hear the case. The dispute concerned a conflict of competence regarding a claim for eviction from commercial premises, where the plaintiff, a commercial company, sought to remove the defendant, another commercial entity, which occupied the space without title. The First-Instance Court and the defendant argued that the matter was commercial under Article 2(1)(a) of the Code of Civil Procedure, which assigns non-pecuniary commercial matters to the Tribunal, whereas the Court of Appeal had initially affirmed the jurisdiction of the First-Instance Court based on Article 56 of the Code of Civil Procedure. The final decision held that because both parties were merchants and the property involved was part of the plaintiff’s fixed commercial assets, the relationship was commercial in nature under Articles 3 and 7 of the Code of Commerce, rendering the commercial jurisdiction provisions applicable regardless of the specific eviction subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 1 pct. 1 C. proc. civ, art. 56 C. proc. civ; Competence for eviction of commercial premises: commercial jurisdiction of the Tribunal over non-pecuniary matters: Se reține de instanță că, în cauză, față de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., nu rezultă existența unui act juridic încheiat între cele două părți.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.O.C. București a chemat în judecată SC A.R.T. SA, pentru a se dispune evacuarea acesteia din spațiul comercial, proprietatea reclamantei, situat în B-dul N.G., pe care pârâta îl ocupă fără titlu.
Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă 3944 din 23 mai 2003, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că, față de raporturile părților și de obiectul pricinii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul București învestit cu cauza venită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1010 din 3 noiembrie 2003, consideră, la rândul său, că nu este competent material să judece, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanța competentă fiind judecătoria unde se declină cauza, constatându-se conflict negativ de competență, motiv pentru care a fost sesizată Curtea de Apel București, în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă 5 din 29 ianuarie 2001, Curtea de Apel București stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Se reține de instanță că, în cauză, față de obiectul acțiunii și de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., nu rezultă existența unui act juridic încheiat între cele două părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A.R.T. SA, susținând că este nelegală, deoarece natura litigiului este comercială, spațiul în discuție făcând parte din patrimoniul reclamantei, care este societate comercială, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
De necontestat că părțile din proces sunt comercianți, așa cum sunt definite în art. 7 C. com., iar spațiul din care se solicită evacuarea este, de asemenea, comercial, făcând parte din mijloacele fixe ale reclamantei, așa cum rezultă din sentințe nr. 342/2002 a Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești București, astfel că sunt operabile și dispozițiile art. 3 C. com., între părți fiind raporturi comerciale.
Dispozițiile art. 56 C. com., invocate de tribunal, sunt în afara soluției pronunțate, dimpotrivă, confirmând hotărârea judecătoriei.
Deci, fiind vorba de o cerere în materia comercială, chiar dacă privește evacuarea, sunt aplicabile atât anterior O.U.G. nr. 58/2003 (data soluționării de către judecătorie) cât și după intrarea în vigoare a acestui act normativ (data soluționării conflictului negativ de Curtea de Apel București) dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că procesele și cererile în materie comercială al căror obiect nu este evaluabil în bani (situația din speță) sunt de competența tribunalului, cum corect a reținut și judecătoria.
Pentru aceste motive, urmează a se admite recursul și a se modifica sentința recurată, în sensul că se stabilește competența în favoarea Tribunalului București, unde se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC A.R.T. SA București.
Modifică sentința civilă nr. 5 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul că stabilește competența în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2004.