Recovery of EU rural investment funds for substantial modification of approved business plan and failure to maintain farm records

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat anularea Deciziei nr. 35426 din 25 septembrie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, ambele acte emise de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi suspendarea executării Procesului-verbal menţionat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2016, prin încheierea pronunţată, Curtea a luat act de renunţarea la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 281 din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015 şi Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, obligând pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata cheltuitelor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) şi taxă judiciară de timbru (300 RON).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că autoritatea pârâtă, deşi a constatat desfăşurarea activităţilor agricole, şi-a manifestat suspiciunea vizând realitatea înregistrărilor contabile date fiind anumite neconcordanţe vizând suprafeţele cultivate, cheltuielile suportate şi veniturile realizate. Cu toate acestea, suspiciunile respective nu sunt dovedite, autoritatea pârâtă reproşând de fapt neconcordanţe minore vizând suprafeţele de teren şi rotirea culturilor. Astfel, împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere, dat fiind că Planul de afaceri şi cel de culturi, astfel cum au fost aprobate prin Nota de aprobare nr. x din 11 iunie 2012, nu impune în mod expres locaţia parcelei în care se înfiinţează cultura, ci doar suprafeţele ce urmează a fi cultivate. Prin urmare, nu poate fi interpretată drept o modificare/nerespectare a planului de cultură schimbarea locaţiei crizantemelor, autoritatea pârâtă necombătând cu argumente susţinerea vizând regulile de rotaţie a culturilor agricole şi riscurile la care este supusă această cultură.

S-a mai arătat, cu privire la Adeverinţa nr. x din 16 noiembrie 2009, emisă de Primăria Archiş, că în procesul-verbal atacat s-a reţinut că aceasta nu fost găsită în original la emitent, însă o atare situaţie, care vizează organizarea unei primării nu îi poate fi impută reclamantului şi nu poate conduce la concluzia că planul de afaceri nu a fost respectat ori că proiectul nu ar fi fost eligibil. Curtea a înlăturat şi susţinerea că originalul adeverinţei respective, prezentat de reclamant, ar fi diferit ca formă de copia de la dosarul de finanţare, întrucât s-a dovedit că acestea corespund. Astfel, în şedinţa din 22 septembrie 2016 s-a procedat la compararea originalului adeverinţei respective cu copia depusă de autoritatea pârâtă, prilej cu care însăşi reprezentanta autorităţii a menţionat că acestea sunt identice.

Curtea a mai constatat că omisiunea de a înscrie în registrul agricol a suprafeţei cultivate cu flori ornamentale nu conduce la concluzia nerespectării vreunei condiţii de eligibilitate, cu atât mai mult cu cât adeverinţa emisă de Primăria Archiş atestă existenţa unor culturi anterioare depunerii cererii de finanţare. S-a mai observat că reclamantului i se reproşează că nu a înregistrat suficiente venituri din vânzarea de flori, însă Curtea a apreciat că o atare împrejurare nu conduce la concluzia neîndeplinirii planului de afaceri, în condiţiile în care suprafaţa cultivată de crizanteme (0,25) este foarte mică în raport de suprafeţele ocupate de celelalte culturi (grâu, porumb, ovăz).

A mai reţinut prima instanţă că refuzul autorităţii de a lua în calcul şi suprafeţele menţionate este confirmat de răspunsul la interogatoriu, Curtea constatând că un atare refuz, bazat pe susţinerea că acele parcele ar fi trebuit cultivate cu alte culturi, nu este întemeiat. Or, aşa cum s-a arătat anterior, planul de culturi nu impune în mod expres cultivarea plantelor doar pe anumite parcele, fără posibilitatea de rotire a culturilor. De asemenea, Curtea a constatat că o cultură de porumb suplimentară faţă de ce prevedea planul de afaceri la momentul anului 2011, nu poate fi considerată o nerespectare a planului de afaceri, fiind un aspect pozitiv faţă de scopul finanţării, acela al extinderii fermei. Astfel, menţiunea din procesul-verbal atacat potrivit căreia "beneficiarul nu trebuia să cultive porumb" apare ca fiind de un formalism excesiv.

Având în vedere cele expuse anterior, Curtea a constatat că deficienţele minore vizând suprafeţele cultivate şi modul de întocmire a registrelor nu conduc la concluzia că ferma nu ar fi avut activitate sau că nu ar fi fost îndeplinite obiectivele proiectului. Mai mult decât atât, Curtea a observat că autoritatea pârâtă nu a aplicat principiul proporţionalităţii şi a dispus retragerea întregului sprijin financiar, în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanţare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravităţii faptelor, reglementând şi ipoteza recuperării parţiale a ajutorului, pentru componenta afectată de neregulă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond în mod greşit a apreciat că "împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere", deoarece beneficiarul a luat la cunoştinţă despre toate condiţiile care trebuie respectate în derularea contractului de finanţare, iar prin plantarea florilor pe un alt teren decât cel cultivat în anul de începere a proiectului, beneficiarul fondurilor nerambursabile a delocalizat investiţia, fapt ce reprezintă o modificare substanţială a proiectului pentru care a primit finanţarea, aceasta reprezentând o neregulă.

- a doua critică se referă la faptul că instanţa de fond a reţinut greşit că "retragerea întregului sprijin pentru nereguli minore denotă un formalism excesiv, care contravine scopului instituirii măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, acela al dezvoltării rurale". Or, neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanţare încheiat între AFIR şi A. PFA, modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR, lipsa unei evidenţe contabile analitice pentru proiect, nedeschiderea şi neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei, conduc la concluzia neîndeplinirii Planului de afaceri, respectiv la nerespectarea prevederilor contractului de finanţare, astfel că reţinerile instanţei de fond sunt neîntemeiate.

- o altă critică se referă la faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că "autoritatea nu a aplicat principiul proporţionalităţii, în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanţare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravităţii faptelor, reglementând şi ipoteza recuperării parţiale a ajutorului". În accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanţare, agenţia poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condiţiile în care beneficiarul nu mai respectă condiţiile de eligibilitate şi selecţie asumate prin cererea de finanţare.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, luând în considerare întreg ansamblul probator, a apreciat că motivele invocate de reclamant referitoare la constatările şi concluziile autorităţii pârâte, sunt întemeiate, considerând totodată că se impune în această speţă aplicarea principiului proporţionalităţii. Din probaţiunea administrată a rezultat că marea majoritate a neregulilor constatate de pârâtă nu au suport probator, dovedindu-se că sunt neconforme cu realitatea, constatările autorităţii pârâte care au stat la baza emiterii actelor atacate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant A. - Persoană Fizică Autorizată a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 35426 din 25 septembrie 2015 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, ambele acte emise de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei anularea acestor acte administrative.

Soluţionând cauza prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015 şi Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, obligând pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata cheltuitelor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) şi taxă judiciară de timbru (300 RON).

Autoritatea pârâtă a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala AFIR) şi A. PFA, a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x din 10 iunie 2010 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Dezvoltare fermă agricolă".

Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", reglementare în cadrul căreia a fost încheiat contractul de finanţare, se încadrează în Axa I "Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier" şi are ca obiective generale: îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă; îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaţionale se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploataţiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale şi animale (materie primă) pentru consum uman şi hrana animalelor.

În urma unei suspiciuni de neregulă, recurenta-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x din 24 iulie 2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 105.906,94 RON. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a reţinut:

- neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanţare încheiat între AFIR şi A. PFA; - modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR; - lipsa unei evidenţe contabile analitice pentru proiect; - nedeschiderea şi neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei.

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 27225 din 24 iulie 2015, beneficiarul a formulat contestaţie, care a fost soluţionată în sensul respingerii prin Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emisă de AFIR.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susţinere se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că:

"împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere", deoarece beneficiarul a luat la cunoştinţă despre toate condiţiile care trebuie respectate în derularea contractului de finanţare, iar prin plantarea florilor pe un alt teren decât cel cultivat în anul de începere a proiectului, beneficiarul fondurilor nerambursabile a delocalizat investiţia, fapt ce reprezintă o modificare substanţială a proiectului pentru care a primit finanţarea.

Potrivit clauzelor contractului de finanţare încheiat de părţi, având nr. x din 10 iunie 2010 - Anexa I Prevederi generale:

"Articolul 1 - Obligaţii generale

1(1) Beneficiarul se obligă sa execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanţare.

1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

1(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract."

Conform aceluiaşi contract, Articolul 3 - Obligaţii "3(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare şi să nu îşi înceteze activitatea agricolă."

Se impune a menţiona şi că potrivit Articolului 16 - Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării din acelaşi contract de finanţare:

"16(1) Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.(...)

16(3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă.

Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii. Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi pentru întârziere şi va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare."

Recurenta pârâtă a reţinut în actele administrative atacate că nerespectarea/modificarea planului de afaceri s-a bazat pe următoarele constatări de fapt:

- terenul în suprafaţă de 0,3 ha, proprietate a beneficiarului, cultivat cu crizanteme la data depunerii cererii de finanţare, la data controlului pe teren era cultivat cu porumb, iar crizantemele erau cultivate pe un teren în suprafaţa de 0,25 ha luat în arendă, în extravilanul localităţii Seliştea, conform Contractului de arenda nr. x din 14 martie 2012 înregistrat la Consiliul Local al comunei Carand, terenul fiind însămânţat cu crizanteme doar cu puţin timp înaintea controlului, iar plantele nefiind răsărite.

- amplasamentul terenului arendat indicat de beneficiar nu corespunde cu declaraţia de suprafaţa depusa la APIA în anul 2014, adică se afla în acelaşi bloc fizic dar în alta poziţie. În urma verificării vizuale şi a măsurătorilor efectuate s-a constatat că din suprafaţa totală de 0,25 ha, o suprafaţa de 0,04 ha era însămânţată cu ovăz.

- beneficiarul nu a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu înfiinţarea acestei culturi de flori.

- suprafeţele de cultură înscrise în planul de cultură nu corespund cu suprafeţele de cultură identificate la vizita în teren pentru anul 5 de implementare (mai 2015).

- beneficiarul nu a deschis şi nu a efectuat înregistrări în Registrul fermei.

- în registrul-jurnal de încasări şi plăţi alături de documentele justificative aferente (facturi, chitanţe, bonuri fiscale) s-a constatat că în anul 2010 nu au fost înregistrate cheltuieli cu întreţinerea culturilor şi venituri din valorificarea producţiilor obţinute de beneficiar. În 2011 nu există înregistrări de cheltuieli cu înfiinţarea, întreţinerea florilor, existând doar o înregistrare de venit din vânzare de flori, dar sub nivelul înscris în planul de cultură. În 2012 este înregistrată achiziţia a 400 bucăţi crizanteme anuale şi vânzarea a 350 buchete, în 2013 vânzarea a 260 buchete crizanteme, iar în 2014 înregistrarea venitului obţinut din vânzarea a 20 de buchete de flori, faţă de 2000 buchete prevăzute în planul de afaceri, pentru fiecare dintre aceşti ani.

- în ceea ce priveşte celelalte culturi, în registru de încasări şi plăţi au fost înregistrate venituri din vânzarea de porumb în 2011 cu toate că, potrivit Planului de afaceri valabil la acel moment, beneficiarul nu trebuia să cultive porumb. Începând din 2012 sunt înregistrări vizând venituri din vânzarea de porumb, dar nu sunt înregistrări privind cheltuielile cu înfiinţarea acestor culturi.

- Adeverinţa nr. x din 16 noiembrie 2009 emisa de primăria Archiş nu a fost găsită în original la emitent, iar originalul prezentat de beneficiar nu corespunde ca formă cu exemplarul existent în cererea de finanţare. De asemenea, s-a constatat că suprafaţa de 0,3 ha cultivată cu flori ornamentale nu este înscrisă nici în Registrul agricol pe 2009 aferent d-lui A.. Din analiza probelor administrate atât în procedura administrativă cât şi în cea judiciară prin prisma obligaţiilor beneficiarului finanţării nerambursabile, Înalta Curte reţine ca fiind fondată critica recurentei, dată fiind rigoarea ce se impune a fi respectată în gestionarea fondurilor europene. Nerespectarea prevederilor planului de afaceri nu poate constitui o neregulă minoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan şi în cererea de finanţare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil şi obţinerea finanţării, în detrimentul altor proiecte care nu au obţinut finanţarea.

Cu privire la susţinerea intimatului vizând necesitatea rotaţiei culturilor, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită o astfel de argumentaţie atâta timp cât în planul de afaceri au fost prezentate în detaliu culturile aferente fiecărui an din implementarea proiectului, examinarea eligibilităţii proiectului s-a realizat şi în funcţie de detaliile specifice ale planului de afaceri, iar nerespectarea întocmai a planului reprezintă, în esenţă, o încălcare a clauzelor asumate de beneficiar prin semnarea contractului de finanţare. O altă critică a recurentei se referă la faptul că instanţa de fond a reţinut greşit că "retragerea întregului sprijin pentru nereguli minore denotă un formalism excesiv, care contravine scopului instituirii măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, acela al dezvoltării rurale". Or, neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanţare încheiat între AFIR şi A. PFA, modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR, lipsa unei evidenţe contabile analitice pentru proiect, nedeschiderea şi neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei, conduc la concluzia neîndeplinirii Planului de afaceri, respectiv la nerespectarea prevederilor contractului de finanţare, astfel că reţinerile instanţei de fond sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte măsura retragerii sprijinului financiar acordat intimatului-reclamant, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Contractul de finanţare încheiat de părţi, având nr. x din 10 iunie 2010, în care se arată că:

"11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În consecinţă, temeiul de drept pentru retragerea sprijinului financiar nerambursabil îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, nu cele ale art. 8 din acelaşi contract, care se referă la situaţii a căror remediere ar fi fost posibilă pe parcursul implementării proiectului, însă în cazul de faţă deficienţele constatate nu mai puteau fi remediate.

Or, după cum am arătat mai sus nu se poate reţine că neregula săvârşită de beneficiar este minoră şi prin urmare nu s-ar fi impus retragerea finanţării după cum susţine intimatul-reclamant, critica recurentei fiind fondată şi sub acest aspect.

Ultima critică a recurentei se referă la faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că "autoritatea nu a aplicat principiul proporţionalităţii, în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanţare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravităţii faptelor, reglementând şi ipoteza recuperării parţiale a ajutorului". În accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanţare, agenţia poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condiţiile în care beneficiarul nu mai respectă condiţiile de eligibilitate şi selecţie asumate prin cererea de finanţare.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reţine că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat în legislaţia naţională şi europeană şi în jurisprudenţa CJUE.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d' industrie de I'ndre, C-465/10, punctul47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48).

Faptul că prin Ordonanţa DNA - Serviciul Teritorial Timişoara din 7 noiembrie 2016 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la mai multe infracţiuni în legătură cu finanţarea europeană, nu conduce la concluzia inexistenţei unei nereguli, deoarece faptele constatate chiar dacă nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care impune aplicarea unei sancţiuni administrative care să conducă la recuperarea ajutorului nerambursabil acordat.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 iulie 2019.

GGC - LM