Territorial jurisdiction in fiscal litigation against foreign plaintiffs: inapplicability of domicile rule and application of defendant's seat under general civil procedure

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 5.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., cu sediul în Grecia şi cu domiciliu procesual ales conform art. 158 C. proc. civ. în Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, ca unitate a administraţiei fiscale care a emis Decizia de impunere nr. x/28.06.2017 şi Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. x/28.06.2017, precum şi pe pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu sediul în Bucureşti, ca unitate a administraţiei fiscale care a emis Decizia nr. 156/28.03.2018 de respingere a contestaţiei administrative, solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. x/28.06.2017 privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale, emisă de pârâta A.J.F.P. - Sibiu prin care s-a stabilit în sarcina antecesoarei reclamantei, B. S.A. - Copşa Mică, o bază suplimentară impozabilă pentru perioada 22.07.2015 - 31.12.2016, în sumă totală de 6.561.619 RON, reprezentând: venituri neimpozabile în valoare de 745.324 RON, cheltuieli cu amortizarea nedeductibile în valoare de 631.095 RON şi elemente similare veniturilor impozabile (rezerve din reevaluare) în sumă de 2.850.355 RON, aferente echipamentelor tehnologice şi imobilelor puse la dispoziţia C. S.A. (denumită în continuare "C.") în baza contractului de comodat nr. x/03.05.2016; cheltuieli în sumă de 361.464 RON, cu dobânzile şi respectiv, cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar aferente împrumutului primit de la o persoană afiliată din Grecia; cheltuieli, în sumă de 1.244 RON, cu amortizarea unor mijloace fixe ce nu au fost folosite în perioada ianuarie - aprilie 2016, respectiv cantina, căminul de băieţi şi căminul de nefamilişti, precum şi elementele similare veniturilor (rezerva din reevaluare) aferente acestora în valoare de 36.928 RON; cheltuieli cu serviciile în sumă de 210.795 RON reprezentând servicii de întreţinere a echipamentelor tehnologice, chirie butelii gaz, prestaţii declaraţii vamale, servicii de transport marfă, consultanţă şi curierat; elemente similare veniturilor (rezerve din reevaluare) în sumă de 2.924.125 RON şi cheltuieli nedeductibile, în sumă de 290.937 RON, cu combustibili, reparaţii auto, piese de schimb, asigurări, protocol, TVA, amenzi, penalităţi, sponsorizări, cheltuieli sociale.

- anularea Deciziei nr. x/28.06.2017 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emisă de pârâta A.J.F.P. Sibiu, prin care organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina antecesoarei reclamantei, B. S.A. - Copşa Mică, pentru perioada 01.03.2016 - 31.12.2016, TVA suplimentar în sumă totală de 5.906.484 RON, reprezentând: ajustarea în favoarea statului a TVA dedus în valoare de 637.177 RON aferentă unor bunuri mobile şi imobile puse la dispoziţia S.C. C. cu titlu gratuit; ajustarea în favoarea statului a TVA dedus în valoare de 5.256.659 RON aferentă bunurilor mobile nelivrate ca urmare a încetării activităţii economice de producţie; respingerea dreptului de deducere a TVA în valoare de 12.648 RON aferentă unor servicii de întreţinere a echipamentelor tehnologice, chirie butelii gaz, prestaţii declaraţii vamale, servicii de transport marfă, consultanţă şi curierat care nu sunt efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice.

- anularea Deciziei nr. 156/28.03.2018 de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâta D.G.S.C. şi comunicată la data de 03.04.2018 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de antecesoarea reclamantei, B. S.A. - Copşa Mică, împotriva Deciziilor nr. x/28.06.2017 şi nr. x/28.06.2017.

Prin sentinţa nr. 7 din data de 22 ianuarie 2019 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 5.10.2018, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Cum reclamanta contestă legalitatea unor acte administrativ fiscale emise de organele fiscale din România, acestea din urmă sunt competente să se pronunţe în cauză, iar din punct de vedere material, instanţa competentă este curtea de apel, prin raportare la cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului B. S.A. - Copşa Mică, peste valoarea prag de 3 milioane RON stabilită prin art. 10 alin. (1) anterior menţionat.

Referitor la competenta teritorială a Curţii de Apei Alba-Iulia, instanţa a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cauza şi, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi sediul procesual ales pe teritoriul României al reclamantei - persoană juridică cu sediul în Grecia, a reţinut competenţa secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 118 din data de 17 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contecios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contecios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că stabilirea competenţei teritoriale absolute nu se poate face în raport de domiciliul/sediul procesual ales, întrucât s-ar eluda norma de ordine publică instituită la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018.

De asemenea, faţă de particularitatea cererii de chemare în judecată, formulată de o societatea cu sediul în străinătate, s-a reţinut imposibilitatea de aplicare a criteriului prevăzut de norma specială, derogatorie, instituită de art. 10 alin. (3) teza I, astfel încât devin incidente dispoziţiile de drept comun aplicabile în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de pârât - art. 111 din C. proc. civ., completate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I din acelaşi cod.

Cum în cauză sediul unuia dintre pârâţi - Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Sibiu - este în raza teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia, această instanţă este competentă să judece în primă instanţă prezenta cerere de chemare în judecată.

Nu în ultimul rând, s-a constatat competenţa Curţii de Apel Alba Iulia şi prin raportare la sediul fiscal al debitorului iniţial - B. S.A. Copşa Mică jud. Sibiu - persoană juridică absorbită ulterior de societatea persoană juridică străină reclamantă, raportul de inspecţie fiscală, deciziile de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei fiind emise pe numele contribuabilului menţionat cu sediul fiscal în raza Curţii de Apel Alba Iulia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin demersul judiciar iniţiat, reclamanta S.C. A. S.A. a supus controlului de legalitate acte administrativ-fiscale (decizie de impunere, decizie privind modificarea bazei de impozitare, decizie privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare, decizie de respingere a contestaţiei administrative) emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor pe numele debitoarei B. S.A. Copşa Mică jud. Sibiu.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, în privinţa debitoarei menţionate au operat succesiv o fuziune transfrontalieră (între B. - societate absorbită şi D. S.A. - societate absorbantă) şi o fuziune prin absorbţie (D. S.A. fiind absorbită de A. S.A. - reclamanta din prezenta cauză).

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

În materia contenciosului administrativ fiscal dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma modificată prin Legea nr. 212/2018 în vigoare la data formulării acţiunii) reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul/sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Elementul particular al prezentei cereri de chemare în judecată formulată de o societate străină cu sediul pe teritoriul unui alt stat, dar cu sediu procesual ales în România astfel cum impun dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., face imposibil de aplicat norma specială de competenţă instituită prin art. 10 alin. (3) anterior menţionat, jurisprudenţa constantă statuând fără echivoc faptul că alegerea unui sediu procesual nu are ca efect modificarea competenţei teritoriale exclusive.

În acest context, faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în acord cu opinia exprimată de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că devin incidente dispoziţiile de drept comun - art. 111 C. proc. civ., completate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I din acelaşi cod, astfel încât instanţa competentă din punct de vedere teritorial va fi determinată prin raportare la sediul uneia dintre autorităţile pârâte.

Cum societatea reclamantă a ales să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are sediul A.J.F.P. Sibiu - emitenta actelor administrativ fiscale contestate, aceasta este competentă teritorial să soluţioneze acţiunea dedusă judecăţii, un argument suplimentar în acest sens fiind şi împrejurarea că sediul fiscal al B. S.A., debitorul persoană juridică absorbit ulterior de societatea persoană juridică străină reclamantă, este în Copşa Mică jud. Sibiu, localitate aflată tot în raza teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2019.