Mootness of salary equalization claims for public servants after statutory alignment to maximum wage levels

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia, obligarea acestora să-i plătească diferenţa dintre cuantumul drepturilor salariale acordate judecătorilor care au îndeplinit aceleaşi condiţii de funcţie şi vechime anterior datei de 01.01.2011 şi cuantumul drepturilor salariale stabilite prin ordinele emise de Ministrul Justiţiei, începând cu data de 1.04.2014 şi până la schimbarea situaţiei de fapt.

Prin sentinţa civilă nr. 206 din 11 februarie 2016, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1966 din 7 iunie 2016, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba-Iulia, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei, începând cu data de 01.04.2014, diferenţa de drepturi salariale acordate judecătorilor care au îndeplinit aceleaşi condiţii de funcţie şi vechime anterior datei de 01.01.2011 şi cuantumul drepturilor salariale stabilite prin Ordinele MJ nr. 2581/C/232.07.2014 şi 3552/C/08.10.2014.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din cuprinsul alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ.

Recurentul mai susţine că la pronunţarea hotărârii recurate, instanţa nu a analizat pretenţiile intimatei-reclamante şi în contextul pronunţării Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2015, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Decizia nr. 32/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit unor acte normative anterioare.

Astfel, se dovedeşte greşită soluţia primei instanţei întrucât vine în contradicţie cu cele reţinute de Instanţa Supremă, care a stipulat expres ca salariul trebuie acordat prin raportare cu cel pe care îl are o persoană care a împlinit vechimea în muncă/în funcţie ulterior datei de 01 ianuarie 2011.

Totodată, în temeiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi al Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost realizată reîncadrarea întregului personal din sistemul judiciar în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare, precum şi stabilirea drepturilor salariale, ţinându-se seama de gradul profesional, vechimea în muncă, vechimea în funcţie, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

În concluzie, stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare trecerii într-o altă tranşă de vechime în funcţie s-a realizat în mod corect, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum şi alte masuri în domeniul cheltuielilor publice.

Recurentul consideră că nu există temei pentru obligarea într-un litigiu de contencios administrativ a autorităţii care are doar competenţa de a emite actul de salarizare, la plata unor diferenţe salariale a căror punere în plată se realizează în concret de Curtea de Apel Alba Iulia.

Singura instituţie care putea fi obligată la plata respectivelor diferenţe salariale şi, care, de altfel a şi fost obligată alături de Ministerul Justiţiei era instanţa angajatoare, respectiv, Curtea de Apel Alba Iulia.

La data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, iar la art. 1 din cuprinsul acestuia s-a prevăzut ca, începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, având în vedere faptul că a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.112/2016.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede:

"Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.

Pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, prin OMJ nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza şi al sporurilor pentru funcţia similară.

Ulterior, prin OMJ nr. 1469/C/24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, avându-se în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5)1 O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit indemnizaţia individuală a intimatei-reclamante, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale au fost deja achitate întregului personal beneficiar al OMJ nr. 4680/C/2016, de către instanţa angajatoare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, având în vedere faptul că drepturile salariale au fost achitate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1966 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea reclamantei A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.