Mootness of suspension order due to subsequent repeal of contested tax registration requirements

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 14812.2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat suspendarea executării, în parte, a Ordinului Preşedintelui ANAF cu nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinelor preşedintelui ANAF nr. 1849/2016 şi nr. 1850/2016 - respectiv partea din Ordin care priveşte modificarea Ordinului nr. 1849/2016 (modificat) privind Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la pronunţarea instanţei pe fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 357 din 21 decembrie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus suspendarea executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018 din 6 august 2018, privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au declarat recurs.

Pârâtul Preşedintele ANAF critică hotărârea instanţei de fond din perspectiva greşitei reţineri a calităţii procesuale în ceea ce-l priveşte, apreciind că raportul juridic dedus judecăţii nu poate viza decât ANAF, pe de o parte, în calitate de emitent al ordinului nr. 1960/06.08.2018 şi reclamanta, de cealaltă parte.

În consecinţă, recurentul-pârât solicită casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate împotriva sa pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Recurenta-pârâtă ANAF critică hotărârea instanţei de fond din perspectiva modalităţii de soluţionare a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

În concluzie, recurenta pârâtă solicită casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării ordinului nr. 1960/06.08.2018, arătând că, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare ("Ordinul nr. 1960/06.08.2018"), emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data de 06.08.2018, în ceea ce priveşte aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat si biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Cererea a fost formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi cu preşedintele acestei autorităţi, reclamanta criticând obligativitatea interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat si biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Soluţionând cererea reclamantei, prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 357 din 21.12.2018, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui ANAF, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018.

Cât priveşte recursul exercitat de recurentul-pârât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că în mod greşit a respins prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui subiect de drept.

Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului reţine că din cuprinsul actului administrativ rezultă faptul că emitentul acestuia este preşedintele ANAF şi nu Agenţia, or, ceea ce interesează sub aspectul analizei legitimări procesuale, din perspectiva prevederilor Legii privind contenciosul administrativ, este identificarea autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat, numai aceasta având calitate procesuală într-o cerere vizând anularea sau suspendarea executării actului administrativ.

Evident că autoritatea publică în discuţie în cauza de faţă este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, preşedintele neavând o atare calitate, chiar dacă legiuitorul îi recunoaşte competenţa de elaborare a legislaţiei secundare, prin ordine, cum este şi cazul celui în analiza prezentei instanţe.

Legitimarea procesual pasivă a conducătorului autorităţii publice, sau, după caz a persoanei din cadrul autorităţii sau instituţiei publice este prevăzută explicit prin Legea nr. 554/2004 în numai două situaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, la cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat.

Evident că nu ne aflăm în niciuna din ipotezele vizate de textele legale anterior citate, astfel că în mod greşit a respins instanţa fondului excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui ANAF, hotărârea urmând a fi casată în consecinţă.

Recursul formulat de recurenta pârâtă ANAF urmează a fi admis, în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligaţia deţinerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referinţă a ordinului, prealabil comercializării lor.

Înalta Curte are în vedere faptul că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Preşedintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În atare context, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, or, în cauza de faţă pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ ci solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul în speţă.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 357 din 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.