Salary equity and inflation adjustment: court dismisses appeal and upholds award of statutory interest and inflation indexation for underpaid judicial salaries

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 şi obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care salariul de bază şi sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii să i se acorde identic cu ale unui judecător aflat la acelaşi nivel al instanţei şi cu aceleaşi condiţii privind tranşele de vechime în muncă şi în funcţie.

Totodată, a solicitat plata diferenţelor salariale în cuantum actualizat şi cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilităţii drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, începând cu 10 decembrie 2015 şi până la executarea acestei obligaţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1132 din 30 martie 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova şi a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins capetele 1 şi 2 de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 şi respectiv obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare ca fiind lipsite de interes.

Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la plata către reclamantă a actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, începând cu data de 10.12.2015 şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Craiova, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit textele legale incidente în cauză, cu referire la art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (2) din Anexa 6 a Legii nr. 284/2010 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 284/2010.

În esenţă, a susţinut că deşi pretenţiile reclamantei de acordare a actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite acesteia au fost generate de lipsa emiterii ordinului de salarizare ce incubă Ministerului Justiţiei, prima instanţă a obligat Curtea de apel la plata acestora.

Or, obligaţia reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei prin plata pentru o anumită perioadă de timp a unor drepturi salariale într-un cuantum inferior celui cuvenit este generată de faptul că ordinul de salarizare (4680/21.12.2018) a fost emis tardiv.

Prin urmare, în aceste condiţii, în mod nejustificat a fost obligată Curtea de apel Craiova la plata respectivelor accesorii.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de Curtea de Apel Craiova.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 şi obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care salariul de bază şi sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii să i se acorde identic cu ale unui judecător aflat la acelaşi nivel al instanţei şi cu aceleaşi condiţii privind tranşele de vechime în muncă şi în funcţie.

Totodată, a solicitat plata diferenţelor salariale în cuantum actualizat şi cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilităţii drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, începând cu 10 decembrie 2015 şi până la executarea acestei obligaţii.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova şi a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins capetele 1 şi 2 de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 şi respectiv obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare ca fiind lipsite de interes.

Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la plata către reclamantă a actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, începând cu data de 10.12.2015 şi până la data plăţii efective.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Contrar susţinerilor recurentei, având în vedere că nu s-a făcut dovada plăţii integrale a drepturilor salariale cuvenite intimatei-reclamante, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, într-un cuantum inferior celui cuvenit, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Aşadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei nr. 1132 din 30 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.