Challenge to public domain inventory: application of limitation periods to third parties and determination of actual knowledge of administrative acts

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei Colceag, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag prin primar, S.C. A. S.R.L., anularea poziţiei nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Colceag, anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Colceag şi S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce fac obiectul cererii.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 68 din C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de proprietar al imobilelor în discuţie.

2. Hotărârile primei instanţe

2.1 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 8 noiembrie 2016, în temeiul art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus disjungerea capetelor 2 şi 3 din acţiune, respectiv anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Colceag şi S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce fac obiectul acestei cereri, urmând să formeze un nou dosar, şi a amânat pronunţarea asupra sentinţei atacate în prezenta cauză.

2.2. Prin sentinţa nr. 276 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâţii Consiliul Local al Comunei Cloceag şi Guvernul României, respingând acţiunea reclamantei ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În privinţa încheierii atacate, recurenta a criticat măsura disjungerii capetelor de cerere privind anularea contractului de închiriere şi obligarea pârâţilor să lase liber imobilul, întrucât acestea reprezintă capete de cerere accesorii cererii principale aşa încât atrag competenta aceleiaşi instanţe pentru soluţionare, caz în care a apreciat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material.

3.2. Referitor la sentinţa atacată, a arătat că instituţia are calitatea de terţ faţă de actul administrativ individual contestat, iar în ceea ce priveşte termenul de decădere de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea 554/2004, în care se introduce acţiunea având ca obiect anularea unui astfel de act, acesta se calculează în raport cu momentul luării la cunoştinţă de cuprinsul actului a cărui anulare se cere.

În cauză, momentul la care a luat la cunoştinţă de cuprinsul Anexei 41 din H.G. nr. 1359/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 bis/18.02.2002, este momentul comunicării acesteia de către Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, prin adresa nr. x din data de 24.08.2015.

A precizat că în urma studierii documentelor prezentate de comuna Colceag a constatat ca la poziţia nr. 45 din Anexa nr. 41 a fost inventariată în domeniul public de interes local al comunei Colceag o acumulare cu folosinţă piscicolă sub denumirea de "balta comunală", situată pe cursul de apă codificat Valea Războiului, curs de apă aflat în domeniul public al statului, în integralitatea lui, şi în administrarea instituţiei, motiv pentru care s-a adresat Guvernului României, prin adresa nr. x/21.09.2015, cerând revocarea respectivei poziţii, însă acesta a apreciat că solicitarea nu este întemeiată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.

4. Apărările intimatelor-pârâte

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Consiliul Local al

Comunei Colceag, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, S.C. A. S.R.L şi Guvernul României au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală, intimaţii Consiliul Local al Comunei Colceag şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag apreciind, totodată, că recursul este nul, iar în privinţa încheierii de disjungere este şi inadmisibil, întrucât disjungerea a reprezentat o măsură de administrare judiciară astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 465 din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, se apreciază că susţinerile reclamantei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând încheierea şi sentinţa atacate prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În prezenta cauză instanţa de contencios administrativ este învestită cu anularea poziţiei nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Colceag.

Curtea de apel, prin încheierea atacată, a dispus disjungerea capetelor 2 şi 3 din acţiune, având ca obiect anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag şi S.C. A. S.R.L. şi obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Colceag şi S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă, formând un nou dosar, şi, prin sentinţa recurată, a admis excepţia tardivităţii acţiunii, cu consecinţa respingerii cererii privind anularea poziţiei nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Colceag ca tardiv formulată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. În ceea ce priveşte criticile împotriva încheierii de disjungere a celor două capete de cerere instanţa de control judiciar constată că nu pot fi primite.

Se reţine că măsura de disjungere a fost dispusă de prima instanţă în temeiul art. 131 din C. proc. civ., care impune verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale, în vederea declinării competenţei de soluţionare a respectivelor capete de cerere în condiţiile art. 99 alin. (1) din acelaşi cod, deci cu scopul de a se dezînvesti.

Raportat la prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., împotriva acestei soluţii partea nu are deschisă o cale de atac, aspect care însă nu are nicio relevanţă în raport cu soluţia preconizată asupra recursului.

În fine, în condiţiile în care partea consideră că în dosarul având ca obiect capetele de cerere disjunse hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, are la îndemână dispoziţiile legale care reglementează acest motiv de recurs.

1.2 Referitor la soluţia asupra cererii deduse judecăţii, de asemenea, nu pot fi primite criticile formulate.

Hotărârea de Guvern prin care s-a atestat domeniul public de interes local, prin natura juridică a acestuia şi prin destinatarii cărora le este adresată, este un act administrativ unilateral individual.

Recurenta-reclamantă a solicitat anularea poziţiei nr. 45 din anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Colceag, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 128 bis/18.02.2002, invocând faptul că a fost inventariat în domeniul public de interes local al comunei Colceag o acumulare cu folosinţa piscicolă sub denumirea de "balta comunală", situată pe cursul de apă codificat Valea Războiului, aflat în domeniul public al statului.

Recurenta fiind terţ faţă de Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001, termenul de formulare a cererii de anulare curge de la data la care aceasta a luat cunoştinţă de actul administrativ, în raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu i-a fost comunicat.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la comunicare, revocarea acestuia.

În temeiul art. 7 alin. (3), este îndreptăţit să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7); alin. (7) al art. 7 prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, fiind declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulată de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situaţiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) şi c) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă,….".

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeaşi lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, termenele curg, pentru persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia.

Data luării la cunoştinţă, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004, este data la care terţul putea şi trebuia, avea posibilitatea reală şi efectivă de a lua cunoştinţă de actul administrativ.

Recurenta-reclamantă susţine că momentul la care a luat cunoştinţă de cuprinsul Anexei 41 din H.G. nr. 1359/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 bis/18.02.2002, este momentul comunicării acesteia de către Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, prin adresa nr. x din data de 24.08.2015, ulterior formulând şi plângere prealabilă.

Instanţa de control judiciar reţine însă, contrar susţinerilor recurentei, că aceasta avea cunoştinţă de actul administrativ atacat anterior datei de 24 august 2015, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, rezultă că recurenta a comunicat către S.C. A. S.R.L. informaţii privind autorizaţia de gospodărire a apelor solicitată de aceasta, referitoare la amenajarea piscicolă balta nr. 1 Parepa, din zona Valea Războiului, comuna Colceag, sat Parepa Ruşani (adresa nr. x/19.07.2010).

Totodată, reclamanta a emis pentru titularul S.C. A. S.R.L. Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 11/13.02.2013, privind alimentarea cu apă şi evaluarea apelor uzate la amenajarea piscicolă Parepa- Ruşani comunca Colceag.

În autorizaţia emisă, reclamanta a precizat amplasamentul în sat Parepa Ruşani, comuna Colceag, dar şi codul bazinului hidrografic, XI-1.022.04.02.01.0, BH Prahova, Valea Războiului, suprafaţa amenajată piscicol de 13 ha, şi a menţionat că a fost emisă şi ca urmare a constatărilor făcute la verificarea pe teren asupra respectării prevederilor de funcţionare din punct de vedere al gospodăririi apelor, precizând şi faptul că, faţă de actele depuse la documentaţia tehnică privind forma de proprietate, îşi rezervă dreptul de a clarifica situaţia juridică a imobilului pe cale judecătorească.

În aceste condiţii, rezultă în mod clar că reclamanta avea cunoştinţă de situaţia juridică a suprafeţei amenajată piscicol, deţinută de titularul autorizaţiei în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul Comuna Colceag, cel mai târziu la data de 13.02.2013, data emiterii autorizaţiei de gospodărire a apelor nr. 11/13.02.2013.

Instanţa de control judiciar reţine astfel că, în cauză, recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat la data de 13.02.2013, iar cererea de chemare în judecată a fost transmisă instanţei la data de 27.05.2016 cu depăşirea termenului legal de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa împotriva încheierii din 8 noiembrie 2016 şi sentinţei nr. 276 din 15 noiembrie 2016 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.