Inadmissibility of appeal against rejection of annulment of arbitral award due to pre-amendment procedural law limiting appeals to admitted annulments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL - lider al asocierii A. SRL - B. SA, anularea Sentinţei arbitrale nr. 56/05.05.2016, completată prin Sentinţa arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015 şi, pe cale de consecinţă, reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea cererii de arbitrare, arătând, în esenţă, că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile legii (art. 608 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură civilă şi este nemotivată (art. 608 alin. (1) lit. g) din acelaşi cod).

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 507 din 17 februarie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că, în cauză, aprecierea probelor a fost făcută subiectiv, cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, iar prima instanţă a realizat o analiză a susţinerilor formulate, fără a arăta, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la respingerea acţiunii în anulare.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC A. SRL - lider al asocierii A. SRL - B. SA a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare anterior adoptării Legii nr. 17/17.03.2017, iar, în subsidiar, a cerut respingerea recursului ca nefondat.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea sentinţei arbitrale nr. 56/05.05.2016, completată prin Sentinţa arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015.

Prin sentinţa care formează obiectul prezentului recurs, prima instanţă a respins acţiunea privind anularea Sentinţei arbitrale nr. 56/05.05.2016, aşa cum a fost completată prin Sentinţa arbitrală nr. 66/02.06.2016, pronunţată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul arbitral nr. x/2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Din analiza textului de lege menţionat rezultă că doar hotărârile prin care acţiunea în anulare a fost admisă pot fi atacate cu recurs, hotărârile prin care acţiunea în anulare a fost respinsă nefiind supuse acestei căi de atac.

Instanţa de control judiciar reţine că art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în vigoare la data de 02.02.2015 (data introducerii acţiunii arbitrare), a fost modificat prin Legea nr. 17/17.03.2017, de aprobare a O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, în sensul că a fost introdusă calea de atac a recursului împotriva tuturor hotărârilor pronunţate de curţile de apel prin care sunt soluţionate acţiunile în anulare a sentinţelor arbitrale, fără a se mai distinge după cum soluţia este de admitere ori de respingere a căii de atac formulate.

Însă, potrivit art. 24 din C. proc. civ., "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În art. 27 din C. proc. civ. se prevede că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în vigoare la data de 02.02.2015 (data introducerii acţiunii arbitrare), fiind definitivă.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA împotriva Sentinţei nr. 507 din 17 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - OB