Untimely appeal over document access claim rejected as time-barred.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/2015 reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâţii B., Guvernul României şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice Timiş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul 1 a-i comunica în original Memoriul Ministerului Afacerilor de Interne şi remis la data de 07.09.2015 Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întrucât i l-a cerut la Penitenciarul Arad, cu obligarea pârâtului 1 la despăgubiri în sumă de 3000 RON daune morale iar pârâtul nr. 3 să execute creanţa în drept; obligarea pârâtului 2 la "a înfăţişa originalul cererii adresate ministrului C., care a fost înregistrată sub nr. x/04.05.2015 la I.G.P.R. - Direcţia Cabinet"".; să se constate că din Ordonanţa de casare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş emisă la 09.09.2014, pârâtul 1 a indus în eroare organele judiciare.

Prin sentinţa civilă nr. 684/06.04.2016 a Tribunalului Timiş a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa privind soluţionarea cauzei formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentinţa atacată, fără a fi indicate motivele de casare a hotărârii atacate.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinările depuse la dosar de intimaţii Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a fost invocată excepţia nulităţii recursului, având în vedere faptul că recurentul nu a indicat motivul de casare incident în cauză şi nici nu poate fi încadrat în vreun caz de casare.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza excepţia nulităţii recursului, a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 5 iulie 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 25 iulie 2016, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 21 iulie 2016.

În aceste condiţii recursul reclamantului a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 15 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.