Integrity report's mandate loss held non-disciplinary, automatic; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 20.11.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând instanţei să constate împlinirea termenului de prescripţie a aplicării unei sancţiuni de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, arătând că acţiunea este inadmisibilă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acţiunii nu se referă la vătămarea reclamantului într-un drept al său ori într-un interes legitim de către Agenţia Naţională de Integritate printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

Ceea ce solicită reclamantul reprezintă, de fapt, constatarea nelegalităţii unor efecte ale unui act administrativ, emis cu privire la persoana sa, nicidecum constatarea unui drept pe care îl are împotriva ANI şi nici inexistenţa unui drept al ANI împotriva sa.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, ca urmare a emiterii de către Parlamentul României - Camera Deputaţilor a unei hotărâri de declarare ca vacant a locului de deputat al reclamantului.

La acelaşi termen de judecată, prin cerere precizatoare, reclamantul a arătat că solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate intervenirea prescripţiei posibilităţii de a se solicita şi dispune aplicarea oricărei sancţiuni disciplinare, din cele prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, în speţă a încetării calităţii de deputat a domnului A. în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1363 din 21 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse, ca nefondate, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate de pârâtă.

Instanţa a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a ambelor teze ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, care prevăd o dublă prescripţie extinctivă a posibilităţii de a dispune aplicarea unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 25 din acelaşi act normativ şi a precizat că ambele ipoteze se verifică în situaţia sa.

S-a arătat că aprecierea momentului în timp, 23.03.2015, ca fiind data la care s-a definitivat raportul de evaluare s-a făcut cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 377 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

Recurentul a arătat că hotărârea instanţei de fond, care a avut ca obiect anularea raportului de evaluare al ANI, a căpătat caracter definitiv la momentul împlinirii celor 15 zile de declarare a recursului, respectiv la data de 4.10.2012, iar sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 putea fi aplicată până cel târziu la data de 4.03.2013, conform art. 26 alin. (3) teza I din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a arătat că starea de incompatibilitate a avut loc în anul 2009, fiind astfel aplicabilă teza a II-a a art. 26 alin. (3) conform căreia "În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel." S-a arătat că termenul de 3 ani prevăzut de lege era împlinit şi în raport de momentul încetării calităţii de consilier judeţean (cea de-a doua componentă a stării de incompatibilitate), indiferent de modalitatea de încetare a calităţii respective.

1.4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională De Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi le va respinge ca nefondate având în vedere motivele următoare.

Recurentul-reclamant a supus controlului judecătoresc constatarea împlinirii termenului de prescripţie a aplicării unei sancţiuni de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate în ceea ce îl priveşte.

Acesta a arătat că la data de 15 iunie 2012 i-a fost comunicat Raportul de Evaluare nr. x/15.06.2012 al ANI, prin care s-a stabilit faptul că s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării mandatului de consilier judeţean în perioada 2008-2012 a încălcat interdicţia prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, în sensul că nu a respectat dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 93/2004. În termen legal, recurentul-reclamant a atacat raportul ANI la Curtea de Apel Iaşi care, la data de 03.09.2012, a anulat cererea de chemare în judecată ca insuficient timbrată.

La data de 09.11.2012, ANI a transmis către Consiliul Judeţean Iaşi adresa nr. x prin care a informat despre faptul că, urmarea adresei nr. x/2012 din data de 25.10.2012 a Curţii de Apel Iaşi, în care se arată faptul că sentinţa nr. 251/2012 din data de 03.09.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, raportul de evaluare nr. x/15.06.2012 a rămas definitiv şi s-a solicitat Consiliului Judeţean să aplice sancţiunea disciplinară conform legii, respectiv dispoziţiile art. 25 alin. (2) tezele I şi II şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul a fost ales deputat în Parlamentul României - Camera Deputaţilor pentru un mandat ce a debutat la sfârşitul anului 2012.

Prin adresa nr. x/05.05.2015, Agenţia Naţională de Integritate a comunicat Camerei Deputaţilor «Raportul de evaluare nr. x/15.06.2012 rămas definitiv şi irevocabil la data de 23.03.2015 (ca urmare a pronunţării, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a deciziei nr. 1315/23.03.2015)», solicitând să se constate «încetarea de drept a mandatului de deputat al domnului A., în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 96/2006 şi art. 210 din Regulamentul Camerei Deputaţilor».

În urma unei corespondenţe purtate de Camera Deputaţilor cu Agenţia Naţională de Integritate, prin Hotărârea nr. 23/2016 din 30 martie 2016 Camera Deputaţilor a declarat vacant locul deţinut de domnul A. în circumscripţia electorală nr. 24 Iaşi, Colegiul uninominal nr. 3.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de primă jurisdicţie, constată că Agenţia Naţională de Integritate nu a primit nicio competenţă de aplicare a unei sancţiuni disciplinare faţă de persoanele cu privire la care s-a constatat prin raport de evaluare o stare de incompatibilitate.

Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate aprecia că în raportul dintre persoana verificată şi Agenţia Naţională de Integritate ar exista un termen de prescripţie extinctivă sub aspectul chestiunii aplicării sancţiunii disciplinare, aceasta din urmă intrând în competenţa administrativă a unui terţ.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent cu privire la data la care raportul a rămas definitiv/irevocabil, întrucât instanţa de fond în mod corect a apreciat asupra faptului că, în cazul de faţă, raportul de evaluare ANI nr. x s-a definitivat la data de 23.03.2015, ca efect al pronunţării deciziei nr. 1315/23.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte reţine că această dată este corectă, întrucât împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în cauza având ca obiect anularea raportului de evaluare, dosar nr. x/2012, recurentul-reclamant A. a exercitat calea de atac a recursului, iar conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din vechiul C. proc. civ. "Sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în recurs".

Înalta Curte reţine că în cazul concret supus dezbaterii judiciare nu rezultă a fi aplicată o sancţiune disciplinară, pentru a se constata vreo prescripţie extinctivă cu privire la dreptul de aplicare a acesteia, ci este incidentă, pur şi simplu, decăderea recurentului din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, care acţionează ope legis.

Înalta Curte reţine faptul că mandatul recurentului a încetat de drept nu ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare şi, în consecinţă, este lipsit de relevanţă în speţă aspectul prescripţiei răspunderii disciplinare.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată faptul că raportul definitiv nu a mai produs efecte, întrucât recurentul-reclamant a demisionat din funcţia de consilier judeţean şi, ulterior s-a luat act de vacantarea funcţiei de deputat, considerent pentru care acţiunea reclamantului rămâne lipsită de utilitate.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menţine hotărârea instanţei de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1363 din 21 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.