Appellate dismissal of tax authority appeal; joint fiscal liability not established due to failure to meet statutory employee threshold

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Galati, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Focşani, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-AJFP Vrancea, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29551/04.08.2016 emisă de pârâtă, suspendarea executarii acestei decizii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 60 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., a fost anulată Decizia nr. 100 din 10.10.2016 şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 29551/04.08.2016, fiind exonerată reclamanta de la plata sumei de 1.746.071 RON.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că instituţia recurentă nu a depus la dosar înscrisuri în apărare, în condiţiile în care documentaţia care a stat la baza actelor administrativ-fiscale contestate a fost înaintată instanţei prin adresa nr. x/25.01.2017.

S-a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015, apreciindu-se că hotărârea instanţei de fond este insuficient motivată, având în vedere că instanţa s-a raportat strict la raporturile de muncă în condiţiile în care dispoziţia legală indicată face trimitere la salariaţi sau la raporturile civile cu prestatorii de servicii ai debitorului.

Recurenta a arătat că s-a constatat cu ocazia controlului efectuat la S.C. B. S.R.L. Focşani că S.C. A. S.R.L. Focşani a avut şi are raporturi de muncă cu cel puţin jumătate dintre angajaţii S.C. B. S.R.L..

Recurenta a arătat pe larg relaţiile comerciale existente între cele două societăţi, concluzionând că S.C. A. S.R.L. Focşani a cumpărat servicii de la S.C. B. S.R.L. Focşani la un preţ mai mic decât costul serviciilor, în dauna societăţii prestatoare, care nu şi-a putut achita obligaţiile către bugetul general consolidat din lipsă de resurse financiare.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii inmstanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Instanţa de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurentă şi constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a diospoziţiilor legale, va menţine hotărârea pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală.

Înalta Curte reţine că reclamanta a supus controlului judiciar decizia nr. 29551/04.08.2016 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galati - Serviciul Colectare şi Executare Silită a Persoanelor Juridice - Compartimentul Insolvabilitate şi Răspundere Solidară din cadrul AJFP Vrancea, în baza art. 25 alin. (3) lit. C) din Legea nr. 207/2015 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei S.C. A. S.R.L. Focşani în vederea realizării creanţelor fiscale în limita sumei de 1.746.071 RON datorate de S.C. B. S.R.L. la data de 14.06.2016.

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că prin decizia atacată s-a reţinut că S.C. A. S.R.L. Focşani (unicul client al societăţii debitoare) a cumpărat servicii de la S.C. B. S.R.L. Focşani negociind cu administratorul societăţii - beneficiar de venituri de natură salarială de la S.C. C. S.R.L, persoană afiliată cu S.C. A. S.R.L. Focşani - preţuri mai mici decât costul serviciilor în dauna societăţii prestatoare, motiv pentru care nu şi-a putut achita obligaţiile către bugetul general consolidat din lipsă de resurse financiare, iar pentru executia reperelor comandate de reclamantă, aceasta a pus la dispozitia S.C. B. S.R.L., în mod gratuit, spatiul de productie, utilajele, energia termica, gaz metan, apa curentă, ambalaje, mijloace de transport, tehnica de calcul.

Autoritatea fiscală a apreciat că este evidentă relaţia de cauzalitate între condiţiile negociate de S.C. A. S.R.L. Focşani pentru serviciile prestate de S.C. B. S.R.L. în baza contractului cadru din data de 25.08.2012 şi starea de insolvenţă a S.C. B. S.R.L., stare recunoscută de administratorul societăţii prin cererea de deschidere a procedurii, înaintată Tribunalului Vrancea în data de 21.08.2013.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului".

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din acelaşi act normativ, "În înţelesul alin. (3), termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane".

Instanţa de primă jurisdicţie a retinut că raportat la textul de lege în baza căruia a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare contestată în cauză, trebuie întrunite în mod cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile art. 25 alin. (3) lit. c) şi anume: reclamanta să aibă sau să fi avut raporturi de muncă sau civile cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L. şi să fi controlat direct sau indirect pe aceasta din urmă ori să fie controlată de debitoare sau să se fi aflat sub control comun cu debitoarea.

A reţinut instanţa de fond că din adresa nr. x/28.02.2017 emisă de către Inspectoratul Teritorial de muncă Vrancea, rezultă ca reclamanta S.C. A. S.R.L. Focşani figura la data emiterii acestor relatii, cu un număr de 141 contracte individuale de muncă (din care 89 active), iar debitoarea S.C. B. Focşani, la aceeaşi dată, cu un număr de 132 de contracte individuale de muncă (din care 5 sunt active). Instanţa de fond a constatat că, din tabelele anexate, care cuprind toţi salariaţii menţionaţi de ITM Focşani ca având contracte individuale de muncă (în vigoare sau încetate) la fiecare din cele două societăţi, rezultă că un numar de 57 de persoane au avut/sau au contract individual de munca încheiat atât cu reclamanta S.C. A. S.R.L. Foscani, cât şi cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focşani .

Raportat la cerinţa legală prevazută de dispoziţiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015, instanta de fond a retinut că pentru a fi incident acest articol era necesar ca cel puţin un număr de 71, respectiv 66 de persoane să aibă ori să fi avut încheiat contract individual de muncă atât cu societatea reclamantă, cât şi cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focsani, iar, din datele furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Focşani, a rezultat că nu este întrunită această condiţie.

In acest context, instanta de fond nu a mai analizat şi condiţia controlului direct ori indirect, întrucât premisa angajării răspunderii solidare vizează întrunirea cumulativă a condiţiilor mentionate mai sus; şi văzând că una din condiţii nu este întrunită, a apreciat că nu se mai impune şi analiza celei de a doua.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 şi a apreciat că hotărârea instanţei de fond este insuficient motivată, având în vedere că instanţa s-a raportat strict la raporturile de muncă în condiţiile în care dispoziţia legală indicată face trimitere la salariaţi sau la raporturile civile cu prestatorii de servicii ai debitorului.

Instanţa de control judiciar constată că recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la neîndeplinirea cerinţei prevăzute de dispoziţiile art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015.

Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect, în raport cu înscrisurile comunicate de către Inspectoratul Teritorial de muncă Vrancea, faptul că un numar de 57 de persoane au avut/sau au contract individual de muncă încheiat atât cu reclamanta S.C. A. S.R.L. Foscani, cât şi cu debitoarea S.C. B. S.R.L. Focşani, situaţie care nu a fost contestată de recurentă şi nici depuse alte înscrisuri care să dovedească contrariul.

Având în vedere existenţa a 57 de contracte individuale de muncă, cerinţa impusă de dispoziţia aplicabilă cauzei, respectiv art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 nu este îndeplinită, întrucât reclamanta ar fi trebuit să aibă sau să fi avut raporturi de muncă sau civile cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte reţine că din calculele ce rezultă din analizarea contractelor individuale de muncă existente la momentul respectiv, societatea reclamantă avea încheiate 141 contracte individuale de muncă (din care 89 active), iar debitoarea S.C. B. Focşani, figura cu un număr de 132 de contracte individuale de muncă (din care 5 active), rezultând astfel că cele 57 de contracte individuale de muncă se situează sub pragul de jumătate dintre raporturile de muncă existente, situaţie de fapt corect reţinută de instanţa de fond. Ca atare, critica formulată de recurentă cu privire la aplicarea greşită a prevederilor legale nu este fondată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare de instanţa de control judiciar.

Nici critica cu privire la faptul că este nemotivată hotărârea instanţei de fond nu este întemeiată, instanţa de control judiciar constatând că această critică este doar formal invocată, atâta timp cât instanţa de fond a arătat raţionamentul care a condus la concluzia soluţiei adoptate.

Înalta Curte nu poate primi nici critica cu privire la faptul că instanţa de fond a analizat numai condiţia existenţei raporturilor de muncă sau civile cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai S.C. B. S.R.L., fără a analiza şi condiţia prevăzută de textul legal referitoare la faptul de a fi controlată de debitoare sau să se fi aflat sub control comun cu debitoarea.

Aşa cum rezultă din textul art. 25 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 207/2015 pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite cumulativ condiţiile mentionate, iar dacă, din analiza uneia dintre condiţii rezultă clar că nu este întrunită, atunci este evident că şi dacă ar fi îndeplinită cerinţa a doua a textului, condiţia angajării răspunderii solidare nu este întrunită, concluzie corectă a instanţei de fond.

Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 60 din 20 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.