Withdrawal of annulment challenge to notary exam regulations leaves first-instance dismissal in force

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 14.04.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Ministerul Justiţiei solicitând anularea Regulamentului privind procedura de organizare şi desfăşurare a examenului/concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar adoptată prin Hotărârea nr. 72/2013 emisă de pârâta UNPR.

Prin Încheierea nr. 889 din data de 23.03.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea de strămutare formulată de UNNPR şi a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

De asemenea, în cauză odată cu întâmpinarea a fost depus şi recurs incident formulat de Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 6.06.2019, prin serviciul registratură al instanţei, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunţare la judecarea recursului formulat, solicitând instanţei să se ia act de cererea formulată.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, având în vedere cererea de renunţare la recurs, va lua act de achiesarea recurentei la sentinţa instanţei de primă jurisdicţie şi va constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de Ministerul Justiţiei.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-pârât, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată, ce reprezintă o achiesare la hotărârea pronunţată în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Având în vedere faptul că recurenta-reclamantă a renunţat la recursul formulat, cu privire la recursul incident devin aplicabile dispoziţiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., în conformitate cu care recursul incident rămânând fără efect dacă recurentul principal îşi retrage recursul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata căii de atac deja exercitată.

În temeiul art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei-reclamante A. la Sentinţa civilă nr. 141 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - OB