Inadmissibility of Union Council Resolution Lacking Status of Individual Administrative Act Under Contencios Administrative Law

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România: - anularea în parte a Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015, precum şi a Hotărârii nr. 23/20.04.2015 privind respingerea plângerii prealabile formulată împotriva Hotărârii menţionată anterior; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie;

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 771 din 9 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă exceptia nulitatii actiunii pentru netimbrare, ca neîntemeiată.

Instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiate.

De asemenea, a fost respinsă exceptia nulităţii acţiunii prin raportare la art. 194 lit. a) şi d) din C. proc. civ., ca neîntemeiată şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A.", în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Biroul Executorului Judecătoresc "A.", fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că a susţinut în faţa instanţei de fond nelegalitatea măsurilor dispuse prin actele atacate prin raportare la cele trei măsuri dispuse, respectiv:-nelegalitatea dispunerii efectuării unui control profesional; nelegalitatea dispunerii promovării unei acţiuni disciplinare şi nelegalitatea dispunerii formulării unei sesizări penale.

Astfel, recurentul a arătat, referitor la măsura dispunerii efectuării unui control profesional, faptul că modul de abordare a acestei probleme, atât de prima instanţă, cât şi de intimată, încalcă în mod flagrant principiul ne bis in idem.

S-a arătat că în cauza dedusă judecăţii deşi a fost finalizată definitiv procedura unui control profesional, UNEJ a demarat o a doua procedură de control profesional, întemeiată pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 188/2000 pentru aceeaşi faptă, cu privire la aceeaşi persoană. Astfel, s-a arătat că chiar dacă au un temei juridic diferit (art. 28 lit. a) şi respectiv art. 62 din Legea nr. 188/2000), ambele proceduri au ca efect realizarea unui control profesional de către acelaşi for, la iniţiativa UNEJ şi vizează fapte identice. S-a menţionat că procedura instituită de art. 62 nu poate constitui o cale de atac ori o continuare a procedurii prevăzute de art. 28 lit. a) din lege.

Cu privire la măsura dispunerii promovării unei acţiuni disciplinare, recurentul a arătat că din textele legale aplicabile rezultă în mod clar care este succesiunea etapelor în vederea promovării unei acţiuni disciplinare, or, în actul atacat nu doar se impune exercitarea acţiunii disciplinare, însă el impune şi soluţia, respectiv sancţiunea excluderii din profesie.

Totodată, s-a arătat că este nelegală modificarea ordinii de zi şi adoptarea hotărârii atacate sub acest aspect, având în vedere că nici din procesul-verbal al şedinţei nu rezultă solicitarea vreunuia dintre membrii Consiliului privind introducerea de puncte suplimentare şi modificarea ordinii de zi.

Referitor la măsura dispunerii formulării unei sesizări penale, raportat la prevederile art. 61 alin. (5) din C. proc. pen., s-a arătat că instanţa de fond a stabilit că nu poate analiza pe calea contenciosului administrativ dacă existau sau nu indicii rezonabile privind săvârşirea unei infracţiuni, ori dacă existau impedimente la formularea plângerii penale.

Recurentul a precizat că oportunitatea formulării unei plângeri penale împotriva sa nu a fost inclusă în ordinea de zi şi, cu toate acestea, Hotărârea adoptată vizează şi acest aspect.

Recurentul a arătat că în această privinţă Consiliul UNEJ nu are nicio calitate statutară ori procesuală, iar, o asemenea măsură, lipsită de fundament juridic şi interes procesual, reprezintă un abuz.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata UNEJ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul a formulat critici care pot fi grupate în două categorii principale, respectiv reiterarea argumentelor din etapa de fond a litigiului şi încălcarea principiului ne bis in idem.

Astfel, s-a arătat că în ceea ce priveşte reluarea motivelor din contestaţia formulată, reprezintă un punct de vedere asupra căruia s-a dispus, respectiv au fost analizate.

Cu privire la principiul arătat, ne bis in idem, intimata a arătat că este nejustificată extinderea acestui principiu consacrat în procedura penală către sfera de aplicare a materiei civile.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a reluat apărările formulate în recurs.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală, însă va substitui considerentele primei instanţe ce vizează fondul cauzei, pentru argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent având în vedere dispoziţiile legale prevăzute de Legea contenciosului administrativ, astfel încât va menţine soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiilor invocate şi de respingere a acţiunii reclamantului.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a supus controlului judecătoresc anularea în parte a Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015, precum şi a Hotărârii nr. 23/20.04.2015 de soluţionare a plângerii prealabile.

Prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015 privind aprobarea efectuării unui control profesional de către Colegiul Director al CEJ Braşov la BEJ A. s-a dispus: 1. Efectuarea unui control profesional de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Braşov; 2. Sesizarea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Braşov privind promovarea acţiunii disciplinare împotriva reclamantei; 3. Sesizarea organelor penale cu privire la activitatea reclamantei.

Recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva soluţiei date prin Hotărârea nr. 3/12.02.2015, solicitând revocarea Hotărârii, plângere respinsă prin Hotărârea nr. 23/20.04.2015.

Plângerea a fost respinsă în primul rând ca inadmisibilă, indicându-se ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 61 din C. proc. pen., considerându-se că Hotărârea nu are caracterul unui act administrativ apt de a fi supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ şi ar echivala cu noţiunea de proces-verbal de constatare al organelor de control din cadrul autorităţilor publice.

Înalta Curte analizând actele supuse controlului judiciar reţine că prin Hotărârea nr. 3/12.02.2015 emisă de intimata-pârâtă au fost luate măsuri care pot fi încadrate în categoria operaţiunilor administrative, întrucât măsurile adoptate nu nasc, nu modifică, nu produc/modifică raporturi juridice.

Dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definesc noţiunea de act administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauza dedusă judecăţii, actul atacat nu îndeplineşte cerinţa esenţială prevăzută de dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea de a fi un act administrativ, pentru a putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Ca atare, soluţia intimatei de respingere dată plângerii formulate de recurentul-reclamant împotriva Hotărârii Consiliului UNEJ nr. 3/12.02.2015 este corectă.

Înalta Curte reţine că, prin definiţie, actul administrativ cu caracter individual reprezintă o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut constant în practica sa judiciară faptul că actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.

Or, din conţinutul actului atacat se constată că măsurile ce s-au hotărât a fi luate reprezintă evenimente viitoare care nu produc efecte directe asupra reclamantului, ci pot constitui operaţiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ, act care odată emis ar putea produce efecte asupra reclamantului BEJ A.. Însă, în cauza dedusă judecăţii, nu avem emis un act care să producă efectele menţionate de textul legal.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent ce vizează reiterarea argumentelor din etapa de fond a soluţionării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Biroul Executorului Judecătoresc "A." împotriva sentinţei civile nr. 771 din 9 martie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.