Mootness of unpaid transport voucher claims versus applicability of civil code statutory interest and rejection of budgetary guarantee claims

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Ministerul Transporturilor, obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la întocmirea documentaţiei pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanţelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plăţii deconturilor lunare centralizate expediate de aceasta în perioada octombrie 2015 - februarie 2016, reprezentând diferenţa de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de aceasta, conform art. 31 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 147/2000; obligarea acestuia la plata efectivă şi imediată a sumei de 146.467 RON, la care se va adăuga, dobânda legală şi rata inflaţiei, ce se vor calcula începând cu data de 20 a lunii pentru care sumele în cauză sunt datorate până la data plăţii efective; obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare de la bugetul de stat, în scopul efectuării plăţii către aceasta a contravalorii a 50% din cupoanele de călătorie, în condiţiile descrise la petitele anterioare şi ca îndeplinirea obligaţiilor dispuse de instanţă în sarcina autorităţilor publice să se realizeze sub sancţiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligaţiei în termen ce 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză - conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 159 din 16 iunie 2016:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă:

- a respins excepţia lipsei de obiect a cererii vizând decontul lunii octombrie 2015.

- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor;

- a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor la plata sumei de 113.376,5 RON, reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat persoanele pensionate transportate de S.C. A. S.A. în perioada noiembrie 2015 - februarie 2016, la care se va adăuga dobânda legală şi rata inflaţiei, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective;

- a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi a obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare în vederea efectuării plăţilor dispuse prin sentinţa de faţă;

- a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 300 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

- a respins cererea de aplicare a unei amenzi;

- a obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul Ministerul Transporturilor, în cuantum de 300 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Transporturilor şi recurenta chemată în garanţie Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice au declarat recurs.

Recursurile sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1. În motivarea recursului său, recurenta chemată în garanţie Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Timişoara, arată că decontarea biletelor speciale de călătorie solicitată prin acţiunea introductivă se face în baza H.G. nr. 2403/2004 şi a O.U.G. nr. 71/2004.

Conform dispoziţiilor acestor acte normative, rolul Ministerului Finanţelor Publice constă exclusiv în aprobarea deschiderilor de credite bugetare, la solicitarea expresă a Ministerului Transporturilor.

Prevederea acestor sume în bugetul propriu al Ministerului Transporturilor este o obligaţie care îi revine în exclusivitate.

Contrar celor reţinute de instanţă, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, însă numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite (Ministerul Transporturilor) şi doar la cererea acestora.

Ministerul Finanţelor Publice, în exercitarea atribuţiilor legale, este titularul unei obligaţii de diligentă şi anume aceea de a întocmi proiectul bugetului de stat în condiţiile arătate, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, şi nu a unei obligaţii de rezultat din moment ce proiectul elaborat este supus analizei Guvernului şi dezbaterii şi aprobării în Parlament.

De asemenea, sumele în discuţie sunt prevăzute în bugetul Ministerului Transporturilor la capitolul 68.01 "Asigurări şi asistenţă socială" în sumă globală, repartizarea acestora către transportatori realizându-se efectiv şi exclusiv de această instituţie.

Ministerul Finanţelor a aprobat toate deschiderile de credite bugetare solicitate de Ministerul Transporturilor privind deconturi aferente biletelor speciale de călătorie.

2. Pârâtul Ministerul Transporturilor, critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul soluţionării capătului de cerere referitor la obligaţia de plată a dobânzilor legale pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor aferente facilităţilor acordate beneficiarilor Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern.

Astfel, arată că în ceea ce priveşte suma de 113.376,5 RON, reprezentând contravaloarea deconturilor aferente lunilor noiembrie 2015 - februarie 2016, arată că aceasta a fost achitată la data de 30.06.2016 prin ordinul de plată nr. x, context în care solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca lipsită de obiect.

Arată că nu rezultă din nicio prevedere a Legii nr. 147/2000 că achitarea cu întârziere a contravalorii deconturilor depuse de operatorii de transport atrage obligarea Ministerului Transporturilor, în calitate de debitor, la plata dobânzii legale.

Drepturile şi obligaţiile părţilor fiind născute din emiterea şi executarea unui act normativ, rezultă că raportul juridic dintre Ministerul Transporturilor şi S.C. A. S.A. este unul administrativ şi nu unul civil.

Dispoziţiile Legii nr. 147/2000 reglementează nu numai raporturile juridice dintre beneficiarii legii şi Ministerul Transporturilor ci şi raporturile juridice dintre prestatorul de servicii de transport, S.C. A. S.A., şi Ministerul Transporturilor.

Nu în ultimul rând, arătă faptul că dobânda calculată pentru plata cu întârziere a deconturilor nu ar putea fi plătită deoarece în Legea bugetului de stat nu există sume fundamentate şi prevăzute cu această destinaţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.A a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Înalta Curte apreciază că în acest moment acţiunea de fond este rămasă fără obiect aşa cum a arătat şi recurentul Ministerul Transporturilor, întrucât la data de 30.06.2016 Ministerul Transporturilor efectuează plata debitului de 113.376 RON reprezentând 50 % din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat persoanele pensionate transportate de S.C. A. S.A. în perioada noiembrie 2015- februarie 2016 către reclamanta S.C. A. S.A..

În ceea ce priveşte exonerarea de la plata dobânzilor legale pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor aferente facilităţilor acordate beneficiarilor Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern Înalta Curte constată că, susţinerile recurentului Ministerului Transporturilor sunt neîntemeiate.

Astfel, împrejurarea că Legea nr. 147/2000 nu face vorbire despre plata cu întârziere nu conduce la opinia că nu s-ar impune calcularea dobânzilor potrivit dreptului comun în materie de dezdăunare, cu atât mai mult cu cât, în cadrul legii menţionate, legiuitorul s-a rezumat la a institui un drept în favoarea pensionarilor, iar nu la a reglementa raporturile juridice dintre prestatorul de servicii de transport şi autorităţile statului.

Dispoziţiile art. 1535 alin. (1) C. civ. prevăd în mod expres că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, dispoziţiile menţionate mai sus, sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă, nepunându-se problema unor eventuale dobânzi fiscale, dat fiind pe de o parte că debitul datorat de către pârât nu vizează un impozit ori o contribuţie la bugetul de stat şi că, pe de altă parte, reclamanta nu şi-a întemeiat cererea vizând plata dobânzilor pe dispoziţiile fiscale.

Aşadar, plata debitului fiind făcută în mod benevol şi după îndeplinirea rigorilor legii, Înalta Curte constată că acţiunea de fond a rămas fără obiect, astfel încât se impune admiterea recursului Ministerului Transporturilor, menţinând hotărârea primei instanţe cu privire la plata dobânzii şi rata inflaţiei.

În ceea ce priveşte criticile privind cererea de chemare în garanţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. proc. civ., "partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri".

Raportat la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca cererea de chemare în garanţie să fie întemeiată pe existenţa unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire care revine chematului în garanţie, astfel că se impune a se analiza dacă, în situaţia în care partea care a formulat cererea de chemare în garanţie va cădea în pretenţii, aşadar se va admite cererea şi se anula actul administrativ emis, aceasta este în drept să obţină despăgubiri de la chematul în garanţie. Se impune a fi avut în vedere faptul că cererea de chemare în garanţie este formulată într-un litigiu de contencios administrativ, care presupune activitatea de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ a unui litigiu în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din emiterea unui act administrativ, din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau din refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.

Astfel, decontarea biletelor speciale de călătorie solicitată prin acţiunea introductivă se face în baza H.G. nr. 2403/2004 şi a O.U.G. nr. 71/2004.

Conform dispoziţiilor acestor acte normative, rolul Ministerului Finanţelor Publice constată exclusiv în aprobarea deschiderilor de credite bugetare, la solicitarea expresă a Ministerului Transporturilor.

Prevederea acestor sume în bugetul propriu al Ministerului Transporturilor este o obligaţie care îi revine în exclusivitate acestuia.

Astfel, potrivit art. 28 lit. d) şi e) din actului normativ indicat care stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi mai cu seamă, responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar "proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, pe baza politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite şi pe baza propuneri/or de cheltuieli detaliate de ordonatorii principali de credite."

Aşadar, contrar celor reţinute de instanţă, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, însă numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi doar la cererea acestora.

Înalta Curte constată că Ministerul Finanţelor a aprobat toate deschiderile de credite bugetare solicitate de Ministerul Transporturilor privind deconturi aferente biletelor speciale de călătorie.

În concluzie, raportat la cele reţinute având în vedere starea de fapt arătată, precum şi dispoziţiile art. 72 C. proc. civ., în mod evident rezultă faptul că cererea de chemare în garanţie este neîntemeiată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa, în parte, hotărârea recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca rămasă fără obiect pentru suma de 113.376,5 RON reprezentând 50 % din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat persoanele pensionate transportate de S.C. A. S.A. în perioada noiembrie 2015- februarie 2016, va menţine hotărârea primei instanţe cu privire la plata dobânzii si rata inflaţiei, va respinge cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor împotriva sentinţei nr. 159 din 16 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează în parte hotărârea recurată şi rejudecând respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca rămasă fără obiect pentru suma de 113.376,5 RON reprezentând 50 % din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat persoanele pensionate transportate de S.C. A. S.A. în perioada noiembrie 2015- februarie 2016.

Menţine hotărârea primei instanţe cu privire la plata dobânzii si rata inflaţiei.

Admite recursul declarat de recurenta chemată în garanţie Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Respinge cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.