Inadequate reasoning and contradictory grounds in administrative tax litigation: failure to analyze party arguments under Civil Procedure Code Art. 425(1)(b)

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 ianuarie 2016, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 2303/19.11.2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, reclamantul Municipiul Câmpina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 30/10.04.2015 privind soluţionarea contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregurilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/17.12.2014 întocmit de Direcţia de Constatare si Stabilire Nereguli din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea creanţei bugetare stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregurilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/17.12.2014, în cuantum de 6.925.186,37 RON (5.803.838,23 RON + 1.121.348,14 RON TVA) şi obligarea pârâtului la plata întregii sume nerambursate, aferentă contractului de finanţare nr. x/30.09.2009, respectiv suma de 10.437.787,53 Iei, inclusiv TVA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Câmpina, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În referire la criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant Municipiul Câmpina a susţinut că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, instanţa trebuia să arate în concret probele dosarului, situaţia de fapt pe care a reţinut-o în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

În ceea ce priveşte probele administrate, instanţa de fond a făcut doar o referire generică la acestea, menţionând nota de lucrări nr. x/2012 din 19.05.2014 întocmită de DLAF şi precizând, totodată, că "toate documentele se regăsesc în acest sens, în multitudinea de înscrisuri şi lucrări existente la dosarul cauzei", fără a indica în concret vreo filă din dosar la care s-a raportat.

A mai arătat recurentul-reclamant că prima instanţă nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată, referitoare la faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2014 a fost emis pentru aceleaşi nereguli înlăturate definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2013, că abaterea are caracter formal, fără un potenţial impact financiar, astfel încât, în raport de prevederile art. 6 (33) din O.U.G. nr. 66/2011, nu trebuia să fie aplicată reducerea procentuală şi stabilită în sarcina recurentului o creanţă bugetară, precum şi că în cauza dedusă judecăţii nu există prejudiciu, aşa cum rezultă din practica judiciară internă şi europeană în materie, invocată în faţa instanţei de fond (pe care reclamantul o invocă şi în recurs).

Tot în cadrul acestui motiv de recurs a mai susţinut recurentul-reclamant că hotărârea cuprinde motive contradictorii. Astfel, rezultă din considerentele sentinţei atacate că cererea de obligare a pârâtului să ramburseze suma de 10.437.787,53 RON, inclusiv TVA, a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că pentru această cerere nu a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, or, din lecturarea dispozitivului sentinţei se constată că acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, şi nu ca inadmisibilă.

O altă critică subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a referit la faptul că prima instanţă a evocat dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3) din vechiul C. proc. civ., care prevăd că sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, fără ca acestea să fie incidente în speţă, întrucât în cauza dedusă judecăţii se aplică dispoziţiile noului C. proc. civ., întemeindu-şi astfel hotărârea pe motive străine de natura pricinii.

Cât priveşte referirea în considerentele sentinţei la societatea A., argumentele primei instanţe sunt rezultatul unei evidente erori generată de confundarea societăţii A. cu B. S.R.L., care a creat convingerea instanţei că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, reprezentând, astfel, un alt motiv străin de natura pricinii.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/17.12.2014 se face referire la o societate comercială deţinută de fiul şi soţia primarului municipiului Câmpina, însă nu este vorba de A., ci de societatea B. S.R.L., care, conform menţiunilor cuprinse în acest proces-verbal nu a avut nicio implicare. Deşi, în motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că societatea A. este deţinută de soţia şi fiul primarului, în realitate, aceasta este o societate italiană, cu asociaţi italieni, care nu are nicio legătură cu persoanele anterior menţionate.

În privinţa criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat greşita aplicare a prevederilor art. 6 (33) din O.U.G. nr. 66/2011. Arată recurentul că schimbarea soluţiei tehnice de realizare a pasajului nu a avut niciun potenţial impact financiar, în condiţiile în care valoarea de realizare a pasajului conform noii soluţii tehnice a fost mai mică decât valoarea de realizare conform soluţiei iniţiale. Prin urmare, sunt incidente prevederile legale menţionate, motiv pentru care nu trebuia să fie stabilită în sarcina sa o creanţă bugetară în valoare de 6.925.186,37 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în principal, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 20 martie 2018, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Aspecte procesuale

Prin încheierea de la termenul din 20 martie 2019, Înalta Curte, din oficiu, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., referitoare la măsura suspendării judecării recursului, până la soluţionarea dosarului penal aflat pe rolul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, motiv pentru care, a dispus amânarea judecării cauzei şi a acordat termen de judecată la data de 12 iunie 2019, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere în acest sens, măsură ce a fost îndeplinită de către părţile litigante.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de suspendare a judecării recursului în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Examinând cererea de suspendare a judecării recursului, întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că această cerere este neîntemeiată, pentru motivele arătate în continuare.

Prin adresa emisă la 9 mai 2019 (aflată la dosarul de recurs), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a comunicat Primăriei Municipiului Câmpina faptul că, în dosarul nr. x/2012 înregistrat pe rolul acestei unităţi de parchet, se efectuează acte de urmărire penală in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

La data de 4 iunie 2019, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a înregistrat la dosar un punct de vedere, prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la faptul că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/17.12.2014 prin care au fost declarate neeligibile toate cheltuielile aferente actului adiţional nr. x la contractul de lucrări nr. x/22.03.2010 a fost emis ca urmare a constatărilor DLAF potrivit Notei de control nr. x/2012 din data de 19.05.2014.

De asemenea, prin punctul de vedere, înregistrat la dosar la data de 6 iunie 2019, recurentul-reclamant Municipiul Câmpina a arătat că în dosarul nr. x/2012 s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000. Drept urmare, având în vedere că de la data înregistrării dosarului (anul 2012) şi până în prezent, urmărirea penală deschisă este in rem, a apreciat că în cauză nu se impune suspendarea soluţionării recursului, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. În subsidiar, întrucât norma legală prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. nu face distincţie între urmărirea penală in rem şi in personam, iar infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi pronunţată în recurs, a apreciat că se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2012 aflat în lucru pe rolul Serviciului Teritorial Ploieşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. conferă posibilitatea instanţei de judecată să decidă asupra oportunităţii suspendării judecării cauzei, în vederea unei bune administrări a actului de justiţie, însă, în speţă, nu este incidentă ipoteza prevăzută de acest text de lege pentru suspendarea facultativă a judecării recursului, întrucât soluţia care urmează a se pronunţa în dosarul penal nu are nicio înrâurire asupra dezlegării prezentului litigiu, în care problema de drept în discuţie o constituie verificarea legalităţii actelor administrative întocmite în procedura de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

În consecinţă, cererea de suspendare a judecării recursului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

II.2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Subsumat motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului. De asemenea, recurentul-reclamant arată că sentinţa recurată cuprinde aspecte contradictorii, precum şi străine de natura pricinii.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate. Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reluare a concluziilor MDRAP, preluate de la DLAF, cu privire la neregulile constatate în legătură cu proiectul în discuţie. Astfel, prima instanţă nu a arătat în concret motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu ar fi temeinice, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi la apărările formulate de pârât.

Neanalizarea de către instanţa de fond a argumentelor reclamantului încalcă dreptul la apărare al acestuia, precum şi prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. care impun instanţei să răspundă motivelor invocate prin cererea introductivă.

Înalta Curte constată că sunt fondate şi criticile recurentului referitoare la împrejurarea că hotărârea se fundamentează pe motive contradictorii. Astfel, deşi cererea de chemare în judecată priveşte două capete de cerere (cererea în anulare, formulată în principal şi cererea în pretenţii, în subsidiar), iar în considerentele sentinţei atacate se regăsesc argumentele instanţei referitoare la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de rambursare, formulată în subsidiar, în dispozitiv se regăseşte doar soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a întregii cereri de chemare în judecată.

De asemenea, din perspectiva soluţiei criticate, sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii, chiar străine de natura cauzei.

Astfel, în susţinerea motivelor de nelegalitate, reclamantul a arătat că legătura comercială între S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. nu are nicio relevanţă pentru relaţia contractuală dintre Municipiul Câmpina şi S.C. C. S.R.L. pentru proiectul "Modernizare Calea x", în condiţiile în care chiar în cuprinsul procesului-verbal se precizează că "din verificări nu a rezultat implicarea S.C. B. S.R.L. în derularea proiectului ce face obiectul verificării şi nici că banii încasaţi de societate ar fi provenit din sumele acordate pentru realizarea acestuia".

Prezentând argumentele care l-au determinat să respingă cererea de chemare în judecată, judecătorul fondului a reţinut, între altele, că, la fundamentarea procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/17.12.2014 au fost valorificate concluziile rezultate din verificările efectuate de către Departamentul pentru Luptă Antifraudă prin nota de lucrări nr. x/2012 din data de 19.05.2014, iar "referitor la relaţia comercială între S.C. C. S.R.L. şi A., instanţa urmează să constate că aceste activităţi conform verificărilor efectuate de organele abilitate nu s-a derulat în condiţii legale, o parte a serviciilor plătite de S.C. C. S.R.L., nefiind executate, conform prevederilor contractuale". A mai reţinut judecătorul fondului, în continuare, că "se cuvine a sublinia, pentru o mai bună edificare şi dezlegare judicioasă a pricinii dedusă judecăţii, că această societate este deţinută de soţia şi fiul primarului, de altfel, reprezentantul legal al reclamantei".

Or, conform menţiunilor care se regăsesc la pagina 129 din cuprinsul actului emis de DLAF, rezultă că" ... echipa de control a efectuat verificări ... privitoare la existenţa unei relaţii comerciale între S.C. C. S.R.L. Băneşti şi S.C. B. S.R.L. Câmpina (societate condusă de fiul primarului municipiului Câmpina) ...", iar potrivit menţiunilor care se regăsesc la paginile 148-149 din acelaşi act, în legătură cu relaţia comercială dintre S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., concluzionând, s-a reţinut că "... din verificări nu a rezultat implicarea S.C. B. S.R.L. în derularea proiectului ce face obiectul verificării şi nici că banii încasaţi de societate ar fi provenit din sumele acordate pentru realizarea acestuia, echipa DLAF apreciază că verificarea în detaliu a cestei relaţii comerciale, precum şi stabilirea unor eventuale implicaţii penale ale acesteia exced sferei de competenţă a Departamentului pentru lupta antifraudă - DLAF".

În contextul anterior expus, este evident că soluţia judecătorului s-a bazat pe alte aspecte decât cele avute în vedere de emitentul actului atacat pentru a-i confirma legalitatea, fiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi considerente străine de natura cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de casare reprezentat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât şi la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării recursului în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Câmpina împotriva sentinţei civile nr. 69 din 16 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.