Jurisdiction for challenging cessation of creator union allowance under Law No. 8/2006: material competence of social insurance courts

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iulie 2016, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 4122/22.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat anularea deciziei nr. 58554/5.01.2016 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturi şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2875 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a anulat decizia nr. 58554/5.01.2016 şi a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile stabilite prin decizia nr. 58554/28.11.2012 începând cu data de 01.01.2016.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a formulat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei competente material, teritorial şi funcţional, respectiv Tribunalul Bihor, secţia de asigurări sociale, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Cu referire la motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că a fost încălcată competenţa de ordine publică a altei instanţe, susţinând că excepţia a fost invocată în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 5.10.2016, iar instanţa a respins-o în mod greşit. Astfel, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestarea unei decizii de încetare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, şi la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006, recurenta-părâtă arată că litigiul ţine de domeniul jurisdicţiei sociale, iar competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Tribunalului Bihor, secţia de asigurări sociale.

Cu referire la motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, contrar dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Cu referire la motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale este fondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine ca fiind întemeiat motivul de recurs fondat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, impunând casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare instanţei competente, în speţă Tribunalul Bihor, secţia de asigurări sociale.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 58554/05.01.2016 emise de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006.

Prin notele scrise înregistrate la dosarul de fond la data de 05.10.2016, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 8/2006, instanţele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce priveşte litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, iar toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizaţia prevăzută de actul normativ precizat intră în domeniul jurisdicţiei asigurărilor sociale, potrivit art. 9.

Pe de altă parte, raportat la natura deciziei contestate, respectiv decizie de încetare a plăţii indemnizaţiei, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din actul normativ special, articol ce face referire expresă la decizia de punere în plată.

Excepţia de necompetenţă materială a fost respinsă de prima instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de art. 5 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe asupra excepţiei necompetenţei materiale este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile speciale ale Legii nr. 8/2006, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Decizia nr. 58554/05.01.2016 a fost emisă de pârâtă ca urmare a încetării calităţii de pensionar în sistemul public de pensii a beneficiarului indemnizaţiei, începând cu data de 1.01.2016, pe considerentul că a devenit, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, pensionar al sistemului pensiilor militare de stat, fiind eliminat de la beneficiul Legii nr. 8/2006, în temeiul căreia a primit indemnizaţia lunară.

Din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 8/2006, Înalta Curte constată că acest act normativ special instituie o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reglementând, totodată, şi procedura pe care persoanele solicitante trebuie să o urmeze, conferind caselor teritoriale de pensii competenţa de a emite decizii de stabilire şi de punere în plată a acestei indemnizaţii.

Actul normativ are în cuprinsul său două texte atributive de competenţă. Pe de o parte, art. 5 alin. (4) se referă la condiţiile de promovare a contestaţiilor împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la indemnizaţie, arătând că "decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii nr. 554/2004".

Pe de altă parte, art. 9 din lege statuează că "prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei stabilite în condiţiile prezentei legi". Acest din urmă text este cel care trebuie avut în vedere la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Astfel, textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 se referă la condiţiile de promovare a contestaţiei împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizaţie.

Este adevărat că, aplicând principiul simetriei, în mod corespunzător şi împotriva deciziei de încetare la plată a drepturilor ar trebui aplicate aceleaşi reguli, însă acest principiu devine aplicabil doar în ipoteza în care nu există normă contrară.

Or, în speţă, în ceea ce priveşte încetarea plăţii indemnizaţiei, există menţiune expresă, potrivit căreia se aplică jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public şi alte drepturi de asigurări sociale.

Fiind folosit termenul de jurisdicţie, Înalta Curte reţine că acesta include şi normele privind competenţa materială, astfel încât pentru contestaţiile referitoare la încetarea plăţii indemnizaţiei, în ceea ce priveşte competenţa materială, sunt aplicabile dispoziţiile art. 152 - 154 din Legea nr. 263/2010.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Potrivit art. 153 lit. d) din aceeaşi lege, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie.

Prin urmare, din punct de vedere material şi funcţional, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de asigurări sociale a tribunalului.

Totodată, prin Decizia nr. 27 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 163 din 21 februarie 2018, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 8/2006, competenţa în soluţionarea litigiilor având ca obiect contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au şi statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale.

Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. În cauză, domiciliul reclamantului A. este în municipiul Beiuş, judeţ Bihor.

Prin urmare, în raport de considerentele anterior reţinute, Înalta Curte constată că hotărârea de fond s-a pronunţat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, sens în care se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei instanţei competente material şi funcţional, în speţă Tribunalul Bihor, secţia de asigurări sociale.

În raport de soluţia de casare cu trimitere la instanţa competentă, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, fondate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa competentă urmează a realiza o nouă judecare a cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 3 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Bihor, secţia de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2875 din 5 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia de asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.