Clawback contribution validity: sufficiency of CNAS notification and distinction between drug consumption and sales value under OUG 77/2011

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 mai 2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- anularea notificării nr. x/29.01.2015, transmisă reclamantei de către CNAS, prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului IV al anului 2014;

- anularea adresei nr. x/04.03.2015, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă;

- obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1492 din 5 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantei şi a anulat notificarea nr. x/29.01.2015 şi adresa nr. x/04.03.2015 emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că notificarea conţine o motivare insuficientă în fapt. În acest sens, a apreciat că CNAS trebuia să depună în cadrul dosarului administrativ "toate informaţiile furnizate de canalele de eliberare a medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii", altfel nu se pot stabili medicamentele efectiv comercializate de către reclamantă, pentru a se determina valoarea consumului de medicamante. Arată recurenta că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată.

Astfel, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituţională a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.

De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, precizează că existenţa unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS şi, pe cale de consecinţă, furnizarea mai multor informaţii privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreţionar a acestor informaţii de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidenţialităţi informaţiilor furnizate şi, totodată, ar putea încuraja înţelegerile anticoncurenţiale. Astfel, transparenţa crescută generată de schimbul de informaţii creşte interdependenţa dintre concurenţi şi reduce intensitatea concurenţei în pieţele oligopolistice, în sensul că aceste informaţii extinse despre piaţă oferă participanţilor posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenţilor şi să reacţioneze rapid şi eficient la reacţia altuia.

Sub acest aspect, însăşi Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparenţei pe o piaţă deja foarte concentrată nu ar permite concurenţa reziduală (sau efectul surpriză) între participanţii la schimbul de informaţii care ar fi mai puţin expuşi la o eventuală reacţie agresivă a altor concurenţi.

Astfel, CNAS a solicitat Consiliului Concurenţei comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback.

Prin adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenţei a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Mai mult, arată că, începând cu trimestrul III al anului 2013, în vederea transparentizării procesului de calcul al contribuţiei clawback, CNAS a afişat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate în Sistemul Informatic Unic Integrat, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, în speţă farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă. Astfel, reclamanta are posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" transmis acesteia de către CNAS prin Notificarea contestată şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul CNAS.

Având în vedere cele mai sus menţionate, cât şi faptul că plata contribuţiei clawback este trimestrială şi se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toţi subiecţii plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, rezultă că această contribuţie este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligaţia de plată a contribuţiei clawback.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie."

După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind înregistrat de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la reţinerile instanţei de fond şi la cele ale reclamantei privind includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului individual de medicamente, arată următoarele:

Prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale, iar alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală.

Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar, o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut faptul că această contribuţie trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), avantaj care nu se acordă şi celorlalţi subiecţi care desfăşoară o astfel de activitate comercială.

Aceştia din urmă vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat chiar cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (APP), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP.

Astfel, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat faptul că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt constituţionale în raport de criticile formulate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 789/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 126/2016, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, sens în care organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege. În acest sens, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţii legali ai acestora, de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce îi priveşte pe "ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie", Curtea a reţinut că aceştia au obligaţii contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

Mai mult, Curtea Constituţională a reţinut faptul că, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

În acest context, Curtea Constituţională a statuat prin decizia sus menţionată şi faptul că pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

Astfel, în considerarea celor de mai sus, consideră eronate reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că "în condiţiile în care norma este imprecisă interpretarea trebuie dată în favoarea debitorului, pentru a preveni vătămarea acestuia ca urmare a lipsei de accesibilitate şi de previzibilitate a legii", raportat la faptul că mecanismele instituite de prevederile legale în vigoare sunt clare şi nu lasă loc echivocului, precum şi la faptul că aceste prevederi legale au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, CCR reţinând faptul că acestea sunt în acord cu legea fundamentală.

De asemenea, susţine că dispoziţia instanţei de fond referitoare la obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, contravine prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât CNAS are obligaţia, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, de a comunica consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerul Sănătăţii. În egală măsură, a fost avută în vedere lista de medicamente pentru care reclamanta datorează contribuţia, depusă chiar de către aceasta la CNAS.

Recurenta se referă, prin recursul său, şi la anumite coduri CIM, menţionate explicit în cererea de chemare în judecată ca fiind înregistrate cu un consum greşit, arătând că a răspuns contestaţiei administrative a reclamantei referitoare la aceste aspecte, iar instanţa de fond nu a ţinut seama de acest răspuns.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei de fond, în esenţă, reiterând argumentele de nelegalitate a actelor administrative contestate, inserate în cererea de chemare în judecată ce a fost dedusă judecăţii în dosarul primei instanţe.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă A. S.A. a supus controlului de legalitate notificarea nr. x/29.01.2015, prin care recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat valoarea procentului "p" pentru trimestrul IV 2014, precum şi adresa nr. x/04.03.2015, prin care CNAS a soluţionat contestaţia administrativă, aducându-le, în esenţă, următoarele critici:

(i) în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, aşa cum impune expres O.U.G. nr. 77/2011, CNAS a comunicat valoarea de compensare/decontare a medicamentelor; or, pe lângă faptul că este contrară textului expres al O.U.G. nr. 77/2011, această valoare determinată de CNAS include adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor;

(ii) procentul "p" utilizat în formula de calcul a contribuţiei şi comunicat de CNAS prin notificare include în continuare TVA;

(iii) este nelegală şi contradictorie modalitatea de constituire a procentului "p", în special a indicelui BAt, pe de o parte, arătându-se că acesta reprezintă bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe de altă parte, că BAt are o valoare fixă de 1.515 milioane RON;

(iv) notificarea şi efectele produse de aceasta sunt contrare dreptului Uniunii Europene, în special a art. 64 TFUE privind interzicerea oricăror restricţii privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe şi a art. 34 TFUE privind interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative la import, precum şi a oricăror măsuri cu efect echivalent;

(v) notificarea nu este motivată în fapt, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului indicate şi să le coreleze cu propriile evidenţe referitoare la medicamentele care s-au aflat efectiv pe piaţă în perioada de referinţă şi la canalele pe care acestea ar fi putut fi acordate pacienţilor;

(vi) elementele din formula de calcul sunt afectate de numeroase erori ce generează valori ale consumului de medicamente net superior celui real;

(vii) situaţia creată încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 şi 1 din Protocolul nr. 1) pentru că este nelegală şi lipsită de proporţionalitate, statul îşi stabileşte discreţionar, netransparent şi imprevizibil limita pe care o suportă în compensare, iar suma totală de compensat este greşit determinată, deci însuşi procentul "p" este viciat.

Instanţa de fond a analizat doar două dintre motivele de nelegalitate a notificării invocate prin cererea introductivă, pe care le-a găsit întemeiate, motiv pentru care a admis cererea reclamantei şi a anulat notificarea nr. x/29.01.2015 cât şi adresa nr. x/04.03.2015 de soluţionare a plângerii administrative prealabile.

A apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte argumente cuprinse în acţiune.

Înalta Curte reţine că ambele motive de nelegalitate au fost reţinute pe baza unei greşite interpretări şi aplicări a cadrului normativ incident.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că notificarea nu îndeplineşte o cerinţă esenţială a oricărui act administrativ, care constituie o condiţie de legalitate a acestuia, anume de a prezenta în mod clar şi neechivoc raţionamentul instituţiei emitente a actului. Notificarea conţine o motivare insuficientă în fapt, care, arată instanţa de fond, nu ar permite reclamantei verificarea informaţiilor pe baza cărora urmează să calculeze şi să declare contribuţia prevăzută de art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cu încălcarea principiului transparenţei fiscale, conform căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege modul de constituire a bazei de impunere.

Actul normativ care reglementează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (contribuţia clawback) este O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare. Prin art. 3 şi art. 5 din ordonanţă sunt specificate: modalitatea de calcul a contribuţiei, datele care se comunică contribuabililor de către CNAS în vederea stabilirii, calculului şi declarării contribuţiei şi modalitatea de comunicare a acestor date.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) - (3), în forma în vigoare în trimestrul IV 2014, (1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

(CTt - BAt)

CTt

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Potrivit art. 5 alin. (3) -(7), (3) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Notificarea x/29.01.2015 răspunde întocmai prevederilor legale citate, CNAS comunicând reclamantei, în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, valoarea procentului p pentru trimestrul IV 2014 şi valoarea consumului de medicamente, pe acelaşi trimestru, suportat din FNUASS şi din bugetul MS, pentru medicamentele din lista depusă de reclamantă şi pentru care aceasta datorează contribuţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

În acelaşi timp, trebuie observat şi faptul că, în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din ordonanţă, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamante.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MC/CNAS nr. 1518/590 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamante, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul ce are la bază raportări însuşite şi asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate şi transmise de CNAS, iar aceste date au fost transmise reclamantei aşa cum au fost comunicate CNAS.

Aşadar, susţinerile instanţei de fond sunt greşite, întrucât prin notificare s-au pus în aplicare întocmai prevederile art. 5 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 77/2011, conform cărora CNAS transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuţiei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informaţii efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei.

Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuţia şi stabileşte procedura de calcul şi declarare a ei, obligaţia CNAS este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicaţii cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.

Instanţa de fond nu a arătat care ar fi temeiul legal care ar impune instituţiei publice pârâte să completeze notificarea cu alte explicaţii/detalii privitoare la valoarea consumului.

Cât priveşte reţinerea instanţei de fond că autoritatea pârâtă nu a comunicat consumul de medicamente, aşa cum impun expres dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, ci valoarea acestui consum, este de remarcat, mai întâi, că distincţia între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta prin cererea introductivă are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor (precum şi a TVA), reclamanta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuţiei prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menţionată a adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor).

Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, cu greşita intrepretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, că valoarea consumului se raportează la valoarea de vânzare a medicamentelor de către deţinătorul autorizaţiilor de punere pe piaţă. În realitate, prevederile art. 3 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (7) din ordonanţă, conduc la conluzia indubitabilă că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS şi din bugetul MS.

De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată repetat cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate.

Curtea Constituţională a statuat, atât prin decizia nr. 144/2015, cât şi prin decizia nr. 789/2015, că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în procedura administrativă şi, în cele din urmă, prin adresarea instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut fără temei legal că notificarea nu ar fi motivată în fapt, întrucât cadrul normativ incident stabileşte conţinutul notificării, din care trebuie să facă parte informaţia referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, rigoare pe care actul administrativ supus cenzurii instanţei o respectă.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că, din acest punct de vedere, hotărârea primei instanţe este cenzurabilă.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate reţinut, ce a condus la soluţia de anulare a notificării, este acela al caracterului eronat al datelor primare ce au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2011, farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă raportează către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Conform art. 1 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 927/2011 pentru calculul contribuţiei trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligaţia validării consumului de medicamente suportat potrivit Ordinului Ministrului Sănătăţii şi Preşedintelui CNAS nr. 1518/890/2011, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, datele validate de casele de asigurări de sănătate lunar sunt raportate la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta, în faţa instanţei de fond, a invocat faptul că a fost calculată contribuţia şi în raport de unele medicamente care nu mai au autorizaţie de punere pe piaţă valabilă (W55641001, W55641002, W13972001, W53199002, W07256001, W14066001, W14065001) sau care nu se regăsesc în Catalogul Naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă CANAMED, valabil în perioada de referinţă (W53199002, W 55601002).

Reţine însă instanţa de control că intimata-reclamantă a solicitat, în plângerea sa administrativă adresată CNAS, să i se răspundă punctual cu privire la medicamentele pentru care a considerat că sunt neconcordanţe între datele raportate şi cele pe care le deţine DAPP, iar în răspunsul ce i-a fost comunicat se regăseşte punctul de vedere al recurentei-pârâte în chestiunea invocată, respectiv CNAS a adus lămuriri cu privire la acele medicamente indicate punctual de reclamantă (şi reluate în cuprinsul cererii de chemare în judecată), asupra cărora planează dubiul unor date eronate.

În aceste condiţii, diferit faţă de cele reţinute de prima instanţă, care şi-a fundamentat soluţia pronunţată în referire la motivul de nelegalitate a notificării contestate pe caracterul eronat al datelor comunicate către DAPP, reţine instanţa de control că, astfel cum se relevă în demersul judiciar de faţă, la dosar nu sunt suficiente elemente care să contureze ideea acestui caracter eronat al valorilor de consum comunicate de CNAS, autoritatea emitentă a actului administrativ-fiscal contestat răspunzând contribuabilului în cauză asupra chestiunilor pe care acesta le reclamă a fi lămurite.

În continuare, văzând că celelalte motive de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată nu au fost tratate de prima instanţă, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să se pronunţe asupra legalităţii actelor administrative contestate şi raportat la celelalte argumente expuse de reclamantă în acţiunea introductivă de instanţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va relua judecata în fond, ţinând seama de chestiunile litigioase deja tranşate şi analizând celelalte motive ale cererii în anulare, rămase netratate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 1492 din 5 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.