Motion to annul court decision for asserted procedural errors rejected as inadmissible.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

În Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea din prezenta cauză, A., la primul termen de judecată, din data de 15.10.2018, a comunicat, prin e-mail, o cerere intitulată "precizare acţiune", prin care a arătat că în temeiul art. 204 din C. proc. civ. înţelege să formuleze precizări ale cadrului pasiv, prin adăugarea unor capete de cerere, dar şi a altor pârâţi, după cum urmează: Agenţia Naţională de Integritate, B., Marea Lojă Naţională a României, Serviciul Român de Informaţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Bucureşti, Ministerul de Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Academia de Poliţie.

Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 15.10.2018, termen la care contestatoarea nu a fost prezentă, instanţa a pus în vedere acesteia să semneze cererea de precizare, ca urmare a faptului că aceasta nu era semnată; contestatoarea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei privind semnarea cererii, până la termenul de judecată din data de 26.11.2018.

Prin Decizia nr. 4135/26.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus anularea cererii precizatoare, ca nesemnată. Totodată, instanţa a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei pentru capetele de cerere nr. x, 3 şi 4 din acţiunea principală (nulitate raport ANI nr. x/2017, nulitate rezoluţie nr. x/2016 a Inspecţiei Judiciare şi constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.) în favoarea Curţii de Apel Cluj - SCAF. S-a acordat termen la data de 31.01.2019, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării pe fond a capetelor de cerere din acţiunea principală nr. x, y şi z referitoare la anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 a Inspecţiei Judiciare şi cererea de apărare a reputaţiei.

Împotriva Deciziei nr. 4135/26.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, contestatoarea a formulat şi cerere de reexaminare.

Prin Decizia nr. 1423 din 14.03.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, instanţa a respins contestaţia formulată de A. privind anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare şi cererea de apărare a reputaţiei.

Prin aceeaşi decizie, instanţa a dispus respingerea cererii contestatoarei A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2018, ca inadmisibilă, împotriva acestei soluţii contestatoarea având dreptul de a formula recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 4135 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., contestatoarea a invocat, în esenţă, faptul ca anularea pentru nesemnare a cererii precizatoare a fost rezultatul unei erori materiale.

Contestatoarea a susţinut că măsura anulării cererii precizatoare ar fi trebuit dispusă prin încheiere şi nu prin decizie, deoarece legiuitorul nu distinge între procedura de regularizare şi cauzele aflate la primul termen de judecată.

Totodată, contestatoarea a susţinut că în măsura în care instanţa nu va proceda la judecata cererii de reexaminare i se aduce atingere dreptului contestatoarei la o cale de atac efectivă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare reglementată de art. 503 din noul C. proc. civ. reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare ce poate fi exercitată doar pentru remedierea unor greşeli materiale, iar nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

În cauza de faţă, contestaţia în anulare vizează o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în calea de atac reglementată de prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, motivul invocat fiind cel prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. republicat, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. republicat, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

În cazul contestaţiei în anulare speciale, condiţia de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia şi este prevăzută de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Potrivit acestui text, contestaţia în anulare specială poate fi formulată împotriva hotărârilor instanţelor de recurs.

Alineatul final al art. 503 din C. proc. civ., republicat, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi la hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Această ultimă categorie de hotărâri (hotărârile instanţei de apel care nu sunt susceptibile de recurs) pot fi atacate cu contestaţie în anulare specială numai pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din Codul de i procedură civilă, republicat, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta un motiv de apel invocat de parte în termen derivând din caracterul ordinar şi devolutiv al acestei căi de atac.

Conform acestor dispoziţii legale, deşi şi acestea sunt definitive, totuşi nu pot face obiectul contestaţiei în anulare speciale hotărârile pronunţate în primă şi ultimă instanţă, deci care nu pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs.

Decizia nr. 4135/26.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 a fost pronunţată în procedura instituită de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii speciale cu caracter derogatoriu de la prevederile ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului.

Dispoziţiile sus-menţionate instituie o cale de atac specială şi anume contestaţia ce poate fi formulată împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.

Faţă de cele anterior expuse şi având în vedere că situaţiile prevăzute ca motive de contestaţie în anulare specială sunt strict şi limitativ prevăzute de lege şi nu pot fi extinse prin analogie, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4135 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - OB