Calculation of late-payment interest on agricultural finance debt: attribution of delay to tax authority transfer failure after debtor’s payment

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia formulată la data de 3 noiembrie 2016, împotriva Deciziei nr. 26819/04.10.2016, emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, reclamanta Societatea "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea acesteia, cât şi a Procesului-verbal de stabilire a creanţelor rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x, încheiat la data de 27.07.2016, cu consecinţa anulării măsurii dispuse în sarcina societăţii, respectiv obligaţia de plată pentru suma de 35.905,73 RON, impusă cu titlu de dobândă.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 37 din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de către contestatoarea S.C. "A." S.R.L., a anulat Decizia nr. 26818/04.10.2016 emisă de A.F.I.R., cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/27.07.2016, emis de intimata A.F.I.R., a anulat Procesul-verbal nr. x, din data de 27.07.2016, de stabilire a creanţelor rezultate prin aplicarea dobânzii, în consecinţa anulării obligaţiei de plată a sumei de 35.905,73 RON cu titlu de dobândă, în sarcina contestatoarei.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii şi rejudecând cauza respingerea cererii de chemare în judecat, ca neîntemeiată.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta susţine următoarele:

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, în data de 21.05.2014, s-a transmis către A.N.A.F. Argeş spre executare silită debitul principal stabilit prin Procesul-verbal nr. x/15.01.2014, cu adresa A.P.D.R.P. (actuala AFIR) nr. 16680/21.05.2014.

Prin plata efectuată de A.N.A.F. Argeş, în data 21.07.2016, în sumă de 859.077,48 RON, a fost recuperat cuantumul debitului constituit şi o fracţiune din accesoriile aferente debitului FEADR, cu o întârziere de 881 zile.

În raport de dispoziţiile art. 42 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea are obligaţia de a calcula penalităţi de întârziere pentru perioada cuprinsă între data la care titlul de creanţă a devenit executoriu şi data la care contul AFIR a fost creditat cu suma pe care o avea de încasat de la reclamanta din prezenta cauză, acesta fiind, conform evidenţelor AFIR data stingerii creanţei.

Un alt motiv de nelegalitate al sentinţei recurate îl reprezintă faptul că prin anularea în totalitate a procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii nr. x/2016 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei, instanţa a anulat şi dreptul legal de a calcula dobânzi şi penalităţi stabilite conform legii speciale O.U.G. nr. 66/2011.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.01.2014, s-a stabilit în sarcina societăţii intimate obligaţia de plată a sumei de 852.375,24 RON, în urma verificării modului în care au fost îndeplinite obligaţiile asumate prin contractul de finanţare x/08.07.2010, datorie scadentă la data de 21.02.2014, când titlu de creanţă emis împotriva acesteia a devenit titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 42 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, (2) Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel. (3) În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului. Modelul procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

În cauză, se constată că societatea intimată a achitat către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş suma de 852.375,24 RON, debit principal, şi suma de 6.702,24 RON, majorări, la data de 24.07.2014, în cadrul executării silite, A.J.F.P. Argeş întocmind şi un referat în care a constatat că debitul a fost achitat integral, referat întocmit la data de 29.07.2014, propunându-se şi ridicarea sechestrului asupra bunurilor mobile, sechestru instituit la data de 09.07.2014, şi ridicat prin decizia nr. 216454/29.07.2014.

În considerarea celor anterior expuse, susţinerile recurentei sunt neîntemeiate. Obligaţia de plată stabilită în sarcina societăţii intimate s-a stins în momentul în care aceasta a achitat atât debitul principal cât şi accesoriile determinate până în ziua plăţii către organul de executare.

Pe de altă parte, executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii.

Împrejurarea că beneficiara sumelor achitate de intimata-reclamantă, respectiv A.J.F.P. Argeş a înţeles să dea curs cu întârziere adresei primite de la A.P.D.R.P. şi a transferat în conturile A.F.I.R. sumele încasate de la societate abia la data de 21.07.2016, este culpa exclusivă a A.J.F.P. Argeş. Prin urmare, recurenta nu are dreptul să solicite dobânzi pentru întârziere de la intimata-reclamantă, aceasta din urmă făcând dovada plăţii către A.J.F.P. Argeş.

În concluzie, culpa pentru întârzierea cu care suma achitată de către intimata-reclamantă a ajuns în contul A.F.I.R. îi revine A.J.F.P. Argeş, aşa încât, în mod nelegal, s-au calculat dobânzi prin procesul-verbal nr. x/27.07.2016.

În continuare, recurenta a mai susţinut că ar trebui calculate debite accesorii pe o perioadă mai scurtă de timp decât cea înscrisă în actul administrativ contestat, respectiv pentru perioada 22 februarie 2014-24 iulie 2014, perioadă cuprinsă între data emiterii titlului executoriu şi data încasării creanţei.

Potrivit art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ., în calea de atac, judecata are loc în limitele învestirii primei instanţe prin cererea de chemare în judecată, în privinţa obiectului, parţilor şi cauzei juridice a cererii.

Având în vedere că respectarea limitelor judecăţii în calea de atac reprezintă un aspect procesual de ordine publică, Înalta Curte va constata că motivul de recurs invocat de recurentă este inadmisibil întrucât reprezintă un motiv de nelegalitate cu totul nou, care excede cauzei juridice a cererii de chemare în judecată cu care a fost investită instanţa de fond. Drept urmare, nu va proceda la cercetarea în fond a acestui motiv de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 37 din 27 februarie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.