EU partnership partner lacks standing to challenge VAT rejection; claim dismissed for inadmissibility.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. Bucureşti SRL a solicitat instanţei anularea deciziei de respingere comunicată prin adresa x/20.07.2015 prin care a fost respinsă Cererea de rambursare a sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, achitată de reclamantă în calitate de Partener în cadrul Proiectului "PREZENT! Stimularea participării la formarea continuă a angajaţilor aflaţi în situaţie de risc pe piaţa muncii - informare, conştientizare şi acces la învăţare de calitate pe parcursul întregii vieţi" constatarea ca eligibile a cheltuielilor în sumă totală de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă restantă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 şi obligarea pârâtei la validarea acestora; obligarea Ministerului Fondurilor Europene la efectuarea plăţii sumei totale de 2.030.954,55 RON.

Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 546 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea în sensul anulării deciziei de respingere comunicată prin adresa x/20.07.2015 şi constatării ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.030.954,55 RON reprezentând TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009-30.06.2012, respingând în rest acţiunea.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., a formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) susţinând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., context în care solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Recurentul critică soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei inadmisibilităţii.

În opinia recurentului, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că membrii parteneriatului sunt titulari ai dreptului de rambursare, împrejurare de natură să le confere acestora calitate procesuală activă în cauză.

Astfel, calitatea de beneficiar al proiectului aparţine liderului de parteneriat, cu toate drepturile şi obligaţiile care izvorăsc din aceasta, iar nu şi partenerilor, astfel cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva deciziei, comunicată prin adresa x/20.07.2015, prin care a fost respinsă Cererea de rambursare a sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, apreciază recurentul că în mod greşit a fost respinsă ca neîntemeiată.

Susţine recurentul că deşi reclamanta a contestat pe cale administrativă adresa x/20.07.2015, a înţeles să o supună direct analizei instanţei, eludând astfel procedura de contestare pe cale administrativă la organul emitent, şi, drept urmare, încălcând dispoziţiile imperative cu caracter special invocate.

În subsidiar, susţine recurentul că în ipoteza în care s-ar trece peste excepţiile invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată în considerarea faptului că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să răstoarne legalitatea actului administrativ atacat.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. Bucureşti SRL, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică sub aspectul respingerii cererii de obligare a MFE la efectuarea plăţii, sumei totale de 2.030.954,55 RON conform Cererii de Rambursare depusă.

Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014 şi art. 3 şi art. 9 pct. 41 din H.G. nr. 398/2015 prin care MFE (în prezent MDRAPFE) a preluat de la autoritatea de management atribuţiile privind efectuarea plăţilor către beneficiari - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentei, CNDIPT nu are atribuţii în ceea ce priveşte efectuarea plăţilor în cadrul contractelor de finanţare. Toate atribuţiile AM POS şi UP FSE au fost preluate integral de către MFE (actualmente MDRAPFE) pe baza dispoziţiilor legale din O.U.G. nr. 9/2014, astfel încât începând cu 2014 şi în prezent responsabilitatea efectuării plăţilor în cadrul proiectelor finanţate din FSE revine MDRAPFE.

Împotriva încheierii din data de 29.11.2016 şi a sentinţei nr. 546 din 21.01.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recursul formulat de recurentul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic cu privire la încheierea din data de 20.11.2016, prin care instanţa de fond a dispus respingerea excepţiilor invocate în fond de recurent, solicitând admiterea acestora, cu motivarea că: reclamanta A. nu este nici titularul contractului de finanţare şi nici destinatarul actului administrativ atacat, respectiv a Deciziei de respingere; parteneriatul dintre B. şi A. dă naştere la drepturi şi obligaţii exclusiv în sarcina acestora, nu în sarcina CNDIPT; B., beneficiarul în proiect, nu a contestat Decizia de respingere.

Recursul formulat de recurentul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic cu privire la sentinţa nr. 546 din 21.01.2017

Susţine recurentul argumentul că art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul nr. 1081/2006 nu consacră expres caracterul eligibil al TVA nerecuperabil, astfel încât instanţa de fond ar fi apreciat în mod greşit eligibilitatea cheltuielilor solicitate prin cerere de rambursare. În opinia recurentului, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea directă a unor dispoziţii din regulamente europene, fără a efectua analiza măsurii în care reglementările naţionale incidente care stabilesc regimul TVA nerecuperabil sunt contrare dispoziţiilor din regulamentele europene aplicate.

Sub acest aspect, recurentul susţine că reglementările interne şi instrucţiunile AMPOSDRU emise în aplicarea acestora stabilesc regimul TVA nerecuperabil, prin măsuri ce nu contravin legiuitorului european, ci prevăd mecanismul decontării cererilor de rambursare TVA, tipul de TVA, precum şi perioadele aferente rambursării acestuia prin POSDRU.

Totodată, precizează recurentul că instanţa de fond nu ar fi avut în vedere faptul că în cadrul proiectului a fost încheiat un act adiţional la contractul de finanţare care a avut ca obiect sume reprezentând TVA neeligibil, la solicitarea B., sume care au fost destinate altui partener, semnatar al Acordului de Parteneriat, alături de B. şi A..

Conchide recurentul că, beneficiarul B. nu a contestat Decizia de respingere, recunoscând validitatea acesteia.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei A. Bucureşti SRL Înalta Curte reţine următoarele:

La termenul de judecată din data de 18.10.2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene, iar la data de 29.11.2016 introducerea în cauză a B., în calitate de beneficiar al actului administrativ atacat, conform art. 78 din C. proc. civ. şi art. 16 1 din Legea 554/2004, stabilind cadrul procesual pasiv şi prin raportare la aceste părţi.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa de fond a reţinut următoarele. În cauză a fost contestat actul administrativ reprezentat de Răspunsul x/20.07.2015 prin care a fost respinsă cererea, formulată chiar de reclamantă, de rambursare a sumei de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă aferentă cheltuielilor efectuate de A. în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 în cadrul proiectului constând în punerea în executare a Contractului de Finanţare x.

Instanţa a reţinut că, este adevărat că reclamanta nu a fost parte semnatară a contractului de finanţare anterior menţionat, dar prin Acordul de Parteneriat nr. 17/15.07.2009 încheiat între A. şi B., în calitate de lider de parteneriat, părţile au agreat implementarea proiectului finanţat potrivit Contractului de finanţare.

Curtea a mai reţinut că, în conformitate cu art. 16 din Contractul de finanţare, acest acord constituie parte integrantă a Contractului de finanţare, iar pe durata derulării acestuia, reclamanta a încasat contravaloarea cheltuielilor eligibile efectuate, rambursate de autoritatea de management.

A concluzionat instanţa că, este evident că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză, având calitatea de persoană vătămată în raport de actul administrativ emis de autoritate şi anume respingerea cererii de rambursare a sumei reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă aferentă cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. Bucureşti SRL, instanţa de recurs reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că membrii parteneriatului sunt titulari ai dreptului de rambursare, împrejurare de natură să le confere acestora calitate procesuală activă în cauză.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, instanţei de fond i s-a solicitat de către partenerul B. analizarea legalităţii şi temeiniciei unor acte administrative emise în contradictoriu cu B. - lider de parteneriat şi beneficiar al proiectului, acceptate de către aceasta prin necontestare.

Prin lider de parteneriat se înţelege instituţia/organizaţia care solicită finanţare - în cadrul unei cereri de propuneri de proiecte - în parteneriat cu alte instituţii/organizaţii şi care, în condiţiile în care cererea de finanţare va fi selectată în vederea contractării, va avea rolul de beneficiar.

Prin urmare, calitatea de beneficiar al proiectului aparţine liderului de parteneriat, cu toate drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din aceasta, iar nu şi partenerilor, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Astfel, calitatea de beneficiar al proiectului finanţat din fonduri europene aparţine B., între aceasta şi partenerii săi creându-se un raport juridic, în baza Acordului de Parteneriat, în cadrul căruia autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene nu este parte. Totodată, chiar dacă partenerii ar avea un interes în anularea actelor administrative, în vederea recuperării cheltuielilor declarate neeligibile, pe lângă faptul că aceştia nu justifică un interes direct în raport cu autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, nu au nici calitate de reclamanţi.

În raport de soluţia dată excepţiei în discuţie, nu se mai impun a fi analizate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.E., actualul Minister al Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Referitor la recursul declarat de reclamanta A. Bucureşti SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la motivele avute în vedere prin acest demers juridic, Înalta Curte reţine următoarele:

În baza Acordului de Parteneriat, B. a încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Contractul de Finanţare x, înregistrat de AMPOSDRU sub nr. x din data de 04.11.2009.

Contractul de Finanţare a avut ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului PREZENT! Stimularea participării la formarea continuă a angajaţilor aflaţi în situaţie de risc pe piaţa muncii - informare, conştientizare şi acces la învăţare de calitate pe parcursul întregii vieţi, finanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Axa prioritară 2 - Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii, Domeniul major de intervenţie: 2.3 - Acces şi participare la formare profesională continuă.

În vederea implementării proiectului beneficiarul B. a încheiat un acord de parteneriat cu mai multe persoane juridice printre care şi recurenta-reclamantă A. Bucureşti SRL.

În perioada 01.12.2009 - 30.06.2012, reclamanta-recurentă, A. a înregistrat cheltuieli în legătură cu implementarea Proiectului, efectuate pentru îndeplinirea rolului şi responsabilităţilor sale în cadrul Proiectului, incluzând contravaloarea TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii achiziţionate.

Pe baza facturilor şi/sau a altor documente justificative primite de la parteneri, B., a înaintat spre soluţionare către OIPOSDRU cereri de rambursare a contravalorii cheltuielilor eligibile efectuate pentru implementarea Proiectului, în temeiul art. 7 din Contractul de Finanţare, inclusiv pentru asemenea cheltuieli efectuate de A., în calitate de partener în Proiect. Aceste cereri au fost soluţionate în conformitate cu prevederile legale, fiind rambursate cheltuielile eligibile, cu excepţia taxei pe valoare adăugată aferentă acestor cheltuieli.

În data de 29.06.2015, intervenientul B. a înaintat prin Adresa nr. x/29.06.2015, înregistrată de OIPOSDRU sub nr. x/29.06 2015, cererea formulată în vederea rambursării sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă restantă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 de către A., în calitate de partener în cadrul Proiectului.

În data de 20.07.2015, OIPOSDRU a emis Adresa x/20.07.2015 prin care Cererea de rambursare a TVA aferentă perioadei 01.12.2009 - 30.06.2012 a fost respinsă, cu motivarea că reglementările în vigoare privind solicitarea acestui tip de cheltuială nu au fost respectate.

În acest context, instanţa reţine că, proiectului finanţat în prezenta cauză îi sunt aplicabile prevederile legislaţiei comunitare, care sunt prioritare faţă de dreptul intern. Astfel, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, Proiectul a fost finanţat prin Fondul Social European, motiv, pentru care, sunt aplicabile prevederile Regulamentului nr. 1081/2006 privind Fondul Social European.

În art. 11 din Regulamentul european se menţionează expres că pentru contribuţiile din Fond, se consideră cheltuială neeligibilă doar TVA recuperabilă, rezultă că TVA ce nu poate fi recuperată în condiţiile legislaţiei fiscale, este cheltuială eligibilă.

Prin urmare, reglementările în vigoare la data contractului de finanţare trebuie interpretate în sensul că doar TVA aferentă Proiectului, nedeductibilă, este nerecuperabilă potrivit legislaţiei aplicabile şi, ca atare, reprezintă o cheltuială eligibilă.

Astfel, corect s-a apreciat că cererea de rambursare este întemeiată pe dispoziţii din regulamente europene, astfel încât nu-i pot fi opuse, sub aspect formal şi procedural dispoziţii din dreptul intern, care să facă inopozabile şi inaplicable prevederile europene.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante în sensul că responsabilitatea efectuării plăţilor în cadrul proiectelor finanţate din FSE revine MDRAPFE, sunt neîntemeiate.

Parte în contractul de finanţare este Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, iar în cadrul Direcţiei Generale AMPOSDRU funcţionează Unitatea de Plată FSE (UP FSE), cu responsabilităţile prevăzute în legislaţia naţională: UP FSE este responsabilă de transferarea către beneficiari a sumelor de prefinanţare, cofinanţare alocate de la bugetul de stat, a sumelor din asistenţa financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană şi a sumelor pentru acoperirea plăţii taxei pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din FSE în cadrul POSDRU, precum şi către contractori a sumelor aferente finanţării proiectelor de asistenţă tehnică, după caz.

În acest context, instanţa de fond în mod corect a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile formulate de Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic şi de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene), va casa hotărârile recurate şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calităţii procesuale active, şi va respinge recursul formulat de A. Bucureşti SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic şi de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016 şi Sentinţei nr. 546 din 21 februarie 2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile recurate şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calităţii procesuale active.

Respinge recursul formulat de A. Bucureşti SRL împotriva Sentinţei nr. 546 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - OB