Ineligibility of EU-funded training expenses due to unapproved unilateral modification of project duration and technical indicators

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 3 aprilie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management POSDRU şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, anularea Deciziei înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. CNDIPT-OI 5590 din 19 martie 2015 şi a Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015, obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 194.507,52 RON conform Cererii de rambursare finală nr. 2 din 29 septembrie 2011 (nr. 88 din 29 septembrie 2011, CNDIPTOI/10787 din 29 septembrie 2011) şi Contractului de finanţare nr. x, reprezentând cheltuieli solicitate spre rambursare, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 474 din 2 noiembrie 2016 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, precum şi acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea De Management POSDRU şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, având ca obiect anulare act administrativ.

De asemenea, prin Încheierea din 8 iulie 2016 aceeaşi curte de apel a respins cererea reclamantei de recuzare a expertului B.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în condiţiile în care prin dispoziţiile contractuale pe care reclamanta s-a obligat să le respecte întocmai, se stabileşte o durată de derulare a cursurilor de formare profesională, durată la care se raportează cei mai mulţi dintre indicatorii avuţi în vedere în cadrul proiectului, aceasta nu poate proceda la o modificare unilaterală a acestor indicatori fără să şi atragă sancţiunea stipulată expres de art. 18 alin. (3) din contract şi fără o încălcare a legislaţiei aplicabile.

În acest sens, Curtea nu poate reţine susţinerile reclamantei privind Notificarea nr. x/2011 care, deşi menţionează dificultăţile întâmpinate în legătură cu atribuirea serviciului de formare profesională, nu operează o modificare a duratei cursurilor de formare profesională, durată cuprinsă între a doua şi a noua lună din primul an de implementare a proiectului. De asemenea, având în vedere că durata pe care se derulează programul de formare profesională este în legătură directă cu modul de calcul al sumelor alocate în cadrul proiectului, nu putut fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul că ar fi dincolo de orice critică atât timp cât, intervalul iulie - august 2011 este cuprins în intervalul februarie - august 2011. S-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor contractuale, nerealizarea indicatorilor tehnici ai contractului de finanţare în condiţiile cererii de ajutor aprobate, prezentate în Anexa nr. 1, dă dreptul furnizorului de ajutor de stat să procedeze la diminuarea corespunzătoare a finanţării acordate. Ca atare, constatarea unei astfel de împrejurări are drept consecinţă reducerea finanţării şi constatarea caracterului neeligibil al cheltuielilor efectuate în afara clauzelor contractuale şi cererii de ajutor chiar dacă, privite individual, acestea se încadrează în categoriile de cheltuieli deductibile potrivit ordinelor invocate de reclamantă, respectiv Ordinul comun nr. 3/185/2008 al MMFES şi MEF şi Ordinul MMSSF nr. 1652/2010.

Curtea a mai reţinut că, deşi aşa cum susţine reclamanta, autoritatea emitentă are obligaţia motivării actului administrativ, în mod coerent şi fără contradicţii pentru a permite urmărirea raţionamentului care a condus la emiterea acestuia, în speţă nu se poate susţine că am fi în prezenţa unei astfel de carenţe a actului a cărei analiză de legalitate şi oportunitate a fost supusă cenzurii instanţei. Dimpotrivă, Curtea a constatat că, indicând atât împrejurările de fapt cât şi temeiurile legale şi contractuale pe care şi-a fondat soluţia dispusă cu privire la contestaţia cu care a fost sesizată, pârâta a furnizat în cuprinsul actului contestat suficiente elemente care să permită atât beneficiarului actului să înţeleagă raţionamentul organului emitent cât şi instanţei de contencios administrativ să efectueze controlul judiciar.

A mai arătat prima instanţă, legat de justificarea şi conformitatea cheltuielilor în discuţie, în acord cu concluziile expuse în raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni de expertul desemnat, că simplul fapt că o cheltuială este în mod real efectuată şi există un document justificativ care atestă această împrejurare nu este suficient pentru a determina eligibilitatea sa.

În acest sens, Curtea a reţinut că potrivit art. 2 din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ, pe lângă condiţiile prevăzute la lit. a) şi b) (să fie efectiv plătită între 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2015, să fie însoţită de facturi sau alte documente contabile) şi condiţiile de la lit. b) şi c), respectiv, " c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea de operaţiuni, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare"

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei dar şi împotriva încheierii din 8 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL criticându-le pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dar şi casarea sentinţei, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- Încheierea de şedinţă din data de 8 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015 şi Sentinţa nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015 sunt nelegale, deoarece instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 332 din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 42, alin. (1) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de recuzare a d-nei expert B., formulată de SC A. SRL, şi a încălcat dispoziţiile art. 338 din C. proc. civ. şi pe cele ale art. 22, alin. (2) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de efectuare a unei noi expertize de către un alt expert, formulată de SC A. SRL (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488, alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.), instanţa de fond şi-a însuşit motivarea organului administrativ privind validarea parţială a cheltuielilor efectuate de SC A. SRL, respectiv pentru suma de 55.006,82 RON, invocată abia cu ocazia soluţionării contestaţiei formulată de beneficiar, pe aplicabilitatea dispoziţiilor art. 18, alin. (3) din Contractul de finanţare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID; x.3J'A/68501, deoarece SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanţare în condiţiile cererii de ajutor aprobată, în sensul că aceste cursuri de formare profesională s-ar fi desfăşurat pe parcursul a 12 săptămâni cu începere din luna iunie, şi în cadrul unui program de 12 ore zilnic, din care 8 ore pregătire practică şi 4 ore pregătire teoretică.

Or, procedând de această manieră, instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., deoarece prin sentinţa pronunţată aceasta nu a analizat legalitatea Deciziei înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 19 martie 2015, prin raportare la motivul invocat de SC A. SRL, potrivit căruia organul de soluţionare a contestaţiei formulată de SC A. SRL împotriva Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015 a încălcat principiul non reformatio in pejus.

- hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488, alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.).Neeligibilitatea cheltuielilor efectuate reţinută de instanţa de fond nu a fost invocată nici de furnizorul de ajutor de stat, nici de organul de soluţionare a contestaţiei formulată de SC A. SRL, împotriva Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015, deoarece cheltuielile efectuate de SC A. SRL pentru derularea Proiectului "Calificarea/Recalificarea a 80 angajaţi proprii în meseria de preparator produse din carne şi peşte", au fost invalidate pe motivul că nu ar fi conforme cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, cu normele contabile aplicabile (condiţie de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007) şi nu pe motivul reţinut de instanţa de fond, respectiv că, în realizarea lor au fost încălcate obligaţiile asumate în contractual de finanţare şi cererea de ajutor anexată (condiţie de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 759/2007).

- instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 969, alin. (1) din vechiul C. civ. raportat la dispoziţiile art. 9, alin. (13) şi (14) din Contractul de finanţare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID:x 01, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale -Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în calitate de furnizor de ajutor de stat, şi SC A. SRL, în calitate de beneficiar, atunci când a apreciat că SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanţare în condiţiile cererii de ajutor aprobată (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

- instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007, atunci când a apreciat că cheltuielile de transport cu formatorii, cheltuielile cu salariile participanţilor la cursurile de formare, cheltuielile cu achiziţiile de materii prime, onorariul furnizorului de formare profesională - practică, cheltuielile cu resursele umane, cheltuielile de informare şi publicitate şi cheltuielile generale de administrare nu ar fi cheltuieli eligibile (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta-reclamantă nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul conform art. 486 lit. d) noul C. proc. civ. şi art. 488 pct. 6 şi pct. 8 noul C. proc. civ., ci s-a rezumat la o adevărată critică ironică, în general, a motivării instanţei de fond din punct de vedere al modalităţii în care Curtea de Apel Craiova a motivat hotărârea civilă, fără a indica în mod obiectiv care sunt acele motive de nelegalitate, respectiv care sunt motivele reale invocate de recurentă din care ar rezulta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, în hotărâre, de instanţa de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. CNDIPT-OI 5590 din 19 martie 2015 şi Scrisoarea de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015, solicitând anularea acestor acte administrative şi obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 194.507,52 RON conform Cererii de rambursare finală nr. 2 din 29 septembrie 2011 (nr. 88 din 29 septembrie 2011, CNDIPTOI/10787 din 29 septembrie 2.011) şi a Contractului de finanţare nr. x, reprezentând cheltuieli solicitate spre rambursare. Prima instanţă, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, precum şi acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea De Management POSDRU şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva acestei hotărâri cât şi împotriva încheierii din 8 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (deşi o încadrare corectă ar fi la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), prima critică a recurentei, ce vizează încheierea din 8 iulie 2016, se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 332 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 42, alin. (1) din acelaşi cod, atunci când prima instanţă a respins cererea de recuzare a d-nei expert B.. Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 332 din C. proc. civ.:

"(1) Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului."

Conform dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:

1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;

2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă; 3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;

4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;

5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;

6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;

7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;

8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;

Jurisprudenţă

9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;

10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;

11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;

12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;

13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa."

Susţine recurenta că, în motivarea cererii de recuzare s-au arătat elementele care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea doamnei expert B., constând în calitatea de auditor financiar autorizat pentru fonduri europene şi în modalitatea defectuoasă în care d-na expert B. a examinat materialul documentar şi înscrisurile aflate în posesia SC A. SRL şi a redactat raportul de expertiză.

În condiţiile art. 322 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul expertului, recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea acestuia dacă motivul ei există la această dată, iar în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

Desigur, pentru ca recuzarea să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, este necesar ca partea să fi cunoscut sau să trebuiască să fi cunoscut motivul recuzării încă de la data numirii acestuia. Dacă partea probează că, din motive temeinic justificate, nu avea cum să cunoască, încă de la data numirii expertului, motivul pentru care acesta era "recuzabil", poate să ceară repunerea în termen, potrivit art. 186 din C. proc. civ.

În cauza de faţă, motivul de recuzare ce deriva din calitatea de auditor financiar autorizat pentru fonduri europene a expertei, putea şi trebuia să fie cunoscut de parte încă de la data numirii acesteia, întrucât printr-o simplă accesare a listei oficiale a experţilor autorizaţi se putea vedea că doamna expert B. avea între specializări şi pe aceea de expert în gestionarea fondurilor comunitare (unionale). Mai mult decât atât, recurenta reclamantă nu a indicat eventuale motive temeinic justificate care au împiedicat-o să cunoască specializarea expertei şi implicit să formuleze, în termenul legal de 5 zile, cererea de recuzare.

Cel de al doilea motiv de recuzare viza modalitatea defectuoasă în care d-na expert B. a examinat materialul documentar şi înscrisurile aflate în posesia SC A. SRL şi a redactat raportul de expertiză. Or, lesne se poate constata, că acest motiv excede dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ., partea nemulţumită de conţinutul raportului de expertiză putând formula obiecţiuni în condiţiile art. 337 din acelaşi cod.

O altă critică a recurentei se referă la faptul că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 338 din C. proc. civ. şi pe cele ale art. 22, alin. (2) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de efectuare a unei noi expertize de către un alt expert.

Potrivit dispoziţiilor art. 338 din C. proc. civ.:

"(1) Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.

(2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar."

De asemenea, conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. "

Motivele temeinice care să justifice dispunerea unei noi expertize sunt la aprecierea instanţei, dar au ca numitor comun faptul că raportul de expertiză, în funcţie de care se face aprecierea, nu clarifică împrejurarea de fapt tocmai pentru a cărei determinare a fost încuviinţată expertiza. Dacă raportul de expertiză nu este convingător, astfel încât ar fi nevoie de noi cercetări, se poate solicita sau dispune efectuarea unei noi expertize.

În cauza de faţă, expertiza încuviinţată a fost de natură a lămuri aspectele de fapt privind modul de utilizare a fondurilor solicitate la rambursare, ce fac obiectul contractului de finanţare. Mai mult decât atât, concluziile expertizei se coroborează cu înscrisurile existente la dosar şi chiar cu susţinerile părţilor.

Concluziile contrare din raportul consilierului parte nu sunt de natură să atragă nulitatea hotărârii şi, în această speţă, nu pot constitui nici temei pentru dispunerea unei noi expertize, date fiind cele menţionate mai sus.

Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Susţine recurenta că Decizia înregistrată sub nr. x din 19 martie 2015 este nelegală, deoarece organul de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Scrisorii de informare a încălcat principiul non reformatio in pejus.

Potrivit acestui principiu de drept procesual, instanţa de judecată nu poate crea o situaţie mai grea pentru partea care a declarat o cale de atac, regula non reformatio in pejus cunoscând multiple aspecte concrete.

În cauză, prin Scrisoarea de informare nr. x din 23 ianuarie 2015, emisă de CNDIPT - OI POSDRU, i s-a comunicat recurentei-reclamante că, din suma totală solicitată prin cererea de rambursare, a fost validată numai suma de 55.006,82 RON reprezentând cheltuieli declarate eligibile la nivelul AM POSDRU. Prin decizia înregistrată la CNDIPT OI POSDRU sub nr. x din 19 martie 2015 a fost respinsă contestaţia reclamantei.

Aşa fiind, nu se poate susţine că, în procedura administrativă, recurentei-reclamante i s-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, suma considerată eligibilă fiind aceeaşi. Faptul că s-a dezvoltat motivarea privind caracterul neeligibil al unor cheltuieli nu constituie o încălcare a principiul non reformatio in pejus şi nu este de natură să conducă în mod automat la nelegalitatea deciziei contestate.

Susţinerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât prima instanţă a preluat argumentele intimatei-pârâte sunt nefondate, dat fiind faptul că preluarea de către instanţă a unora dintre argumentele unei părţi pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate, de vreme ce în considerente, instanţa a analizat probele administrate, a stabilit situaţia de fapt şi a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speţa dedusă judecăţii.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare, recurenta a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece cheltuielile solicitate la rambursare au fost invalidate de organele administrative pe motivul că nu ar fi conforme cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, cu normele contabile aplicabile (condiţie de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007), iar instanţa de fond a reţinut că, în realizarea acestor cheltuieli au fost încălcate obligaţiile asumate în contractual de finanţare şi în cererea de ajutor anexată (condiţie de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 759/2007).

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Faţă de conţinutul acestor prevederi legale şi având în vedere cerinţa îndeplinirii cumulative a acestor condiţii de eligibilitate, susţinerea recurentei cum că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, este nefondată. Mai mult decât atât, respectarea contractului de finanţare constituie nu numai o obligaţie contractuală ci şi o obligaţie legală de vreme ce legiuitorul a prevăzut sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Ultimul motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prima critică a recurentei vizează faptul că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 969, alin. (1) din vechiul C. civ. raportat la dispoziţiile art. 9, alin. (13) şi (14) din Contractul de finanţare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID:x 01, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale -Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în calitate de furnizor de ajutor de stat, şi SC A. SRL, în calitate de beneficiar, atunci când a apreciat că SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanţare în condiţiile cererii de ajutor aprobată.

Potrivit art. 969 din C. civ., forma în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare: "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege."

Conform art. 9A, alin. (13) din contractul de finanţare: "Beneficiarul are obligaţia de a notifica în scris OIPOSDRU delegat sau AMPOSDRU (în cazul prevăzut la lit. f) de mai jos) cu cel puţin 15 zile înainte de data la care doreşte ca modificarea să producă efecte, următoarele situaţii: a) schimbarea adresei sediului social al Beneficiarului; b) schimbarea contului special deschis pentru Proiect; c) înlocuirea sau introducerea de membri în echipa de management sau a experţilor pe termen lung din cadrul echipei de implementare a Proiectului; d) înlocuirea reprezentantului legal; e) modificarea planului de implementare a activităţilor Proiectului; f) modificări ce vizează bugetul Proiectului, indiferent de natura şi/sau valoarea acestora, cu excepţia celor care se încadrează în prevederile art. 9 A (15), lit. (a); g) amânarea momentului începerii implementării proiectului, conform prevederilor prezentului contract."

Potrivit art. 9A, alin. (14) din Contractul de finanţare: "Orice notificare transmisă de Beneficiar către AMPOSDRU sau, după caz, către OIPOSDRU delegat, în conformitate cu art. 9A (13), va fi considerată valabilă numai dacă a fost făcută în scris în conformitate cu Notificarea pentru modificarea Contractului prevăzută în Ghidul Solicitantului sau instrucţiunile emise de AMPOSDRU, semnată şi ştampilată de către reprezentantul legal al Beneficiarului. Beneficiarul va putea considera notificarea aprobată tacit dacă, în termen de 15 zile de la data înregistrării la sediul AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, nu sunt formulate obiecţiuni cu privire la modificarea solicitată. Dacă sunt formulate obiecţiuni cu privire la modificarea solicitată, Beneficiarul se obligă să procedeze conform instrucţiunilor AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat."

Recurenta susţine că prin Notificarea nr. x din 6 iunie 2011, transmisă către CNDIPT - OI POSDRU cu AR nr. LD x din 12 iulie 2011 şi primită de către destinatar la data de 14 iulie 2011, s-a solicitat schimbarea graficului de activităţi, iar pentru faptul că nu s-au formulat obiecţiuni, a considerat notificarea aprobată tacit.

Prin Notificarea nr. x din 6 iunie 2011 s-a solicitat modificarea graficului de activităţi, în sensul modificării lunilor în care acestea urmau să se desfăşoare, motivat de dificultăţile întâmpinate în legătură cu atribuirea serviciului de formare profesională şi precizându-se că aceste modificări nu afectează scopul şi obiectivele proiectului, rezultatele estimate sau bugetul contractului .

Chiar dacă se consideră că CNDIPT - OI POSDRU a aprobat tacit schimbarea graficului de activităţi, totuşi efectuarea unui program condensat de 12 săptămâni, faţă de 6 luni prevăzute anterior, mărirea programului zilnic de la 8 la 12 ore, precum şi a numărului de cursanţi dintr-o grupă de la 14 persoane la 24 persoane, sunt de natură a conduce la modificarea costurilor cu personalul participant la formarea profesională, faţă de costurile estimate iniţial.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că durata pe care se derulează programul de formare profesională este în legătură directă cu modul de calcul al sumelor alocate în cadrul proiectului şi că, în condiţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 şi art. 4 din contractul încheiat între părţi, eligibilitatea cheltuielilor efectuate depinde în mod direct de respectarea clauzelor contractului de finanţare şi a anexelor sale. Ca atare, dacă în cuprinsul acestor clauze se stabileşte modalitatea de calcul a costurilor cu participanţii, prin raportare la un număr de ore zilnic, pe parcursul a 6 luni, iar a costurilor cu formatorii, materiale şi consumabile, costurilor indirecte şi a costurilor determinate de deprecierea echipamentelor prin raportare la o valoare lunară, pe un interval de 6 luni, nu se poate susţine că efectuarea acestor cheltuieli într-un interval de numai două luni ar corespunde contractului de finanţare încheiat între părţi.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007, atunci când a apreciat că cheltuielile de transport cu formatorii, cheltuielile cu salariile participanţilor la cursurile de formare, cheltuielile cu achiziţiile de materii prime, onorariul furnizorului de formare profesională - practică, cheltuielile cu resursele umane, cheltuielile de informare şi publicitate şi cheltuielile generale de administrare nu ar fi cheltuieli eligibile şi nu a arătat care sunt prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare pe care le-ar încălca cheltuielile solicitate la plată de SC A. SRL prin Cererea de rambursare nr. x din 29 septembrie 2011.

În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

"abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2001, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit."

În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea contractului de finanţare şi a principiului bunei gestionări a fondurilor unionale.

Pe de altă parte, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi beneficiarii sunt obligaţi, în activitatea lor, să elaboreze şi să aplice proceduri de management şi control care să asigure corectitudinea acordării şi utilizării acestor fonduri, precum şi respectarea principiilor bunei gestiuni financiare, aşa cum este aceasta definită în legislaţia comunitară.

(2) În activitatea de selecţie şi aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia utilizării de reguli şi proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii:

a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei;

b) respectarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu;

c) transparenţa - punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru acordarea fondurilor europene;

d) prevenirea apariţiei situaţiilor de conflict de interese în cursul întregii proceduri de selecţie a proiectelor de finanţat;

e) excluderea cumulului - activitatea ce face obiectul cererii de finanţare din fonduri europene nu poate să beneficieze de sprijin financiar din alte surse de finanţare nerambursabilă, cu excepţia sumelor ce constituie ajutor de stat acordat în condiţiile legii.

(3) Principiile prevăzute la alin. (2) lit. a) - d) se aplică în mod corespunzător şi în activitatea efectuată de beneficiar pentru executarea contractului de finanţare nerambursabilă."

De asemenea, conform art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ: Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

Or, modificând perioada şi modul de desfăşurare al cursurilor de formare, evident că a existat un impact direct şi asupra costurilor programate în cererea de plată, fapt ce a obligat autoritatea publică să procedeze la recuperarea cheltuielilor neeligibile.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

În cauza de faţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, întrucât, chiar dacă se încadrează în categoriile prevăzute ca atare de Ordinul comun nr. 3/185/2008 al MMFES şi MEF şi Ordinul MMSSF nr. 1652/2010 nu pot fi eligibile atât timp cât în realizarea lor au fost încălcate obligaţiile asumate în contractul de finanţare şi cererea de ajutor anexă ori nu sunt susţinute de documente care să justifice dincolo de dubiu afectarea lor exclusiv proiectului aflat în derulare, astfel cum în mod corect şi cu referire la fiecare categorie de cheltuieli în parte a arătat prima instanţă. Nemulţumirea recurentei sub acest aspect, ca de altfel şi celelalte trimiteri făcute în susţinerea acestui motiv de recurs cu privire la interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei se referă la o pretinsă stabilire greşită a situaţiei de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, însă ele nu mai pot face obiect de analiză al instanţei de control judiciar, întrucât în recurs sunt analizate strict motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu şi motive de netemeinicie.

O atare soluţie se impune având în vedere că scopul recursului este esenţialmente de control al legalităţii hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că orice susţinere care relevă pretinse erori ale instanţei de fond în aprecierea probelor administrate exced analizei instanţei de recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. 6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva încheierii din 8 iulie 2016 şi împotriva Sentinţei nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Încheierii din 8 iulie 2016 şi împotriva Sentinţei nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - LM