Direct award of supplementary construction works under public EU-funded projects fails exclusive technical necessity exception of Art. 122(b) O.U.G. 34/2006

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 aprilie 2016, reclamantul Municipiul Reşiţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, a solicitat anularea Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Reşiţa înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 27 ianuarie 2016 ca netemeinică şi nelegală.

2. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinice şi legale a Notei de neconformare nr. x din 18 decembrie 2015 şi a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016.

3. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa nr. 170 din 27 iunie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Reşiţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale.

Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Contractul x din 8 octombrie 2008(dosar), perfectat între Municipiul Reşiţa - Colegiul Economic al Banatului Montan, în calitate de achizitor şi SC A. SRL, în calitate de executant au fost contractate lucrări având ca obiect finalizare şi întreţinere de către executant a lucrării constând în "Acoperiş tip şarpantă cu mansardă la Sala de sport de la Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reşiţa", iar preţul acestui contract a fost de 1.495.742,32 RON la care se adaugă valoarea TVA de 284.191,04 RON, lucrări a căror executare a fost sistată prin Notificările nr. x din 14 mai 2009, respectiv nr. 1502 din 12 iunie 2009 emise de achizitor.

Ca urmare a Contractului de finanţare nr. x din 22 decembrie 2014, perfectat în cadrul "Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa prioritară 3, Domeniul Major de intervenţie, 3.4. Reabilitarea/modernizarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru, formarea profesională continuă", între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Agenţia pentru Dezvoltare Regionala a Regiunii Vest, în calitate de autoritate de management pentru programul operaţional regional 2007 - 2013 şi parteneriatul dintre Municipiul Reşiţa şi Colegiul Economic al Banatului Montan Reşiţa, în calitate de beneficiar, lucrările la acest obiectiv au fost reluate conform ordinului de reluare a lucrărilor nr. 89 din 6 ianuarie 2015 emis de către Municipiul Reşiţa .

În vederea atribuirii contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat între UATM Reşiţa şi SC A. SRL, reclamantul a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de lucrări suplimentare fiind atribuit astfel contractantului nominalizat anterior.

În vederea implementării proiectului menţionat autoritatea contractantă, ca beneficiar, avea obligaţia de a respecta dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul obţinerii finanţării nerambursabile.

În ipotezele vizate de dispoziţiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, autoritatea contractantă trebuie să justifice existenţa unor condiţii de natură tehnică, artistică sau legate de protecţia unor drepturi în exclusivitate care impun prestarea serviciului/furnizarea produselor/executarea lucrărilor de către un singur operator economic, din aceste motive fiind imposibilă realizarea contractului de către orice alt operator economic.

Prima instanţă a înlăturat susţinerea reclamantului în sensul că procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ar fi fost aplicată în mod corect, prin raportare la menţiunea din ghidul solicitantului, conform căreia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potenţialii beneficiari enumeraţi mai sus, cât şi la nivel de constructori dacă acesta este în insolvenţă/faliment/desfiinţat", arătând că în speţa de faţă nu este incidentă situaţia unei cesionari a contractului, ci de atribuirea contractului privind lucrările suplimentare/achiziţie produse, necesare finalizării contractului iniţial, pentru care UATM Reşiţa a primit o finanţare nerambursabilă.

Prima instanţă a mai arătat că dispoziţiile Ghidului solicitantului privind Programul Operaţional Regional 2007 - 2013 Axa prioritară 3 - Îmbunătăţirea Infrastructurii sociale Domeniul major de intervenţie 3.4 - Reabilitarea modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă, nu ar putea modifica sau abroga dispoziţii legale cuprinse într-un act normativ cum este O.U.G. nr. 34/2006, aşa fiind, nu exonerează solicitanţii de respectarea legislaţiei în vigoare în materia achiziţiilor publice, la nivel naţional şi european.

Totodată, conform clauzelor Contractului de finanţare nr. x din 22 decembrie 2014, şi anume art. 8, lit. A), alin. (23) din acesta:

"În scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuţie de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract, Beneficiarul, în calitate de Autoritate Contractantă, are obligaţia de a respecta prevederile naţionale în domeniul achiziţiilor publice. Nerespectarea acestei obligaţii conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, sau aplicarea de corecţii financiare conform legislaţiei în vigoare".

Mai reţine prima instanţă că, potrivit prevederilor art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, "În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare. În condiţiile Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. (2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi art. 333".

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului vizând faptul că în speţă nu s-ar fi aplicat principiul proporţionalităţii la momentul stabilirii reducerii procentuale, prima instanţă a arătat că reclamantul nu a argumentat această afirmaţie, făcând doar trimitere la dispoziţiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecinţă, prima instanţă a conchis că stabilirea cuantumului reducerii procentuale aplicate în speţă a fost realizată în conformitate cu prevederile Părţii I - Achiziţii publice, punctul 1, lit. B) - nereguli în legătură cu anunţul de participare şi documentaţia de atribuire din anexa la H.G. nr. 519/2014 şi O.U.G. nr. 66/2011.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 170 din 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a promovat recurs reclamantul Municipiul Reşiţa în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a formulat următoarele critici:

În mod greşit a reţinut prima instanţă că a fost chemată să se pronunţe asupra legalităţii atribuirii de către reclamantă a Contractului x din 9 octombrie 2015 către SC A. SRL prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006".

Instanţa de fond nu a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni/contestaţii privind atribuirea contractului de achiziţie publică, sau o acţiune în constatarea legalităţii/nelegalităţii procedurii de achiziţie publică finalizată prin încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008, ci aceasta a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ formulată în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sens în care avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 şi Notei de neconformitate AMPOR x din 18 decembrie 2015, pe motiv că acestea au fost emise în baza unei opinii potrivit căreia, în speţă, nu ar fi fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, opinie pe care noi o considerăm eronată şi netemeinică.

Soluţia instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ca rezultat al analizării "legalităţii atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015".

Astfel, aşa cum s-a precizat prin Dispoziţia de şantier nr. 1 din 28 iulie 2015, "la reluarea lucrărilor (lucrările fiind sistate pe o perioadă de 7 ani, din lipsă de fonduri) la sesizarea constructorului s-au verificat extrasele de armătură din planşele mai sus enumerate, constatându-se omisiunea", în sensul că "referitor la cantitatea de oţel beton de structură cuprinsă în listele de cantităţi pentru ofertare şi cantitatea de oţel beton reală consemnată în planşele de rezistenţă (...) s-a constatat că s-a omis o cantitate de 12.600 Kg oţel beton".

Prin urmare, este lipsit echivoc faptul că pentru continuarea lucrărilor "acoperiş tip şarpantă cu mansardă la Sala sport de la Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reşiţa", ce au făcut obiectul Contractului de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat cu SC A. SRL Reşiţa, a fost absolut şi imperios necesară încheierea Actului adiţional nr. x din 9 octombrie 2015 pentru efectuarea lucrărilor de "Montare armături la construcţii, confecţionare armături" prin utilizarea cantităţii de 12.600 Kg oţel beton ce a fost omisă.

În acest sens, în speţă, nu s-a realizat achiziţia unor lucrări suplimentare independente din punct de vedere tehnic de lucrările contractate iniţial prin Contractul nr. x din 8 octombrie 2008, continuarea lucrărilor iniţiale contractate de către SC A. SRL Reşiţa fiind posibilă numai prin efectuarea de către acelaşi constructor a lucrărilor de "Montare armături la construcţii, confecţionare armături" prin suplimentarea şi utilizarea cantităţii de 12.600 Kg otel beton în baza aceluiaşi proiect tehnic actualizat în anul 2015, armătura reprezentând elementele care susţin, întăresc construcţia pe care s-a obligat prestatorul - SC A. SRL Reşiţa să o realizeze.

Altfel spus, lucrările de montare armături la construcţii, confecţionare armături au făcut parte din ansamblul lucrărilor pentru proiectul "acoperiş tip şarpantă cu mansardă la sala de sport de Ia Colegiul Economic al Banatului Montan din Municipiul Reşiţa". Fiind vorba despre continuarea aceloraşi lucrări pe baza aceluiaşi proiect tehnic, atribuirea lucrărilor de "Montare armături la construcţii, confecţionare armături" prin utilizarea cantităţii de 12.600 Kg oţel beton ar fi însemnat cesionarea în parte a lucrărilor contractate de către SC A. SRL Reşiţa, ceea ce s-a interzis prin Ghidul solicitantului conform căruia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări".

În consecinţă, opinia instanţei de fond, potrivit căreia susţinerile reclamantei nu pot fi primite de instanţă "câtă vreme în speţa de faţă nu este incidenţă situaţia unei cesionări a contractului, ci de atribuire a contractului privind lucrările suplimentare/achiziţie produse, necesare finalizării contractului iniţial", este rezultatul unei aplicări greşite a normelor de drept material.

Contrar acestei concluzii, încheierea Actului adiţional nr. x din 9 octombrie 2015 la Contractul de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, în speţă fiind incidente prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la data respectivă, lucrările de "Montare armături la construcţii, confecţionare armături" fiind absolut necesare pentru continuarea lucrărilor iniţiale şi interdependente din punct de vedere tehnic de acestea, efectuarea unei alte proceduri de achiziţie publică şi atribuirea lucrărilor în cauză reprezentând o cesionare parţială a Contractului de lucrări nr. x din 8 octombrie 2008.

5. Întâmpinarea formulată de intimat

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Prin intermediul recursului promovat împotriva Sentinţei nr. 170 din 27 iunie 2016, UATM Reşiţa, în temeiul prevederilor art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului şi "casarea în tot a sentinţei recurate".

Consideră ca fiind tendenţioasă susţinerea UATM Reşiţa, în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că, prin acţiunea introductivă "a fost chemată" să se pronunţe asupra legalităţii atribuirii "Contractului x din 9 octombrie 2015", iar referitor la argumentaţia care stă la baza motivului de recurs invocat, susţine că aceasta reprezintă în fapt reiterarea celor prezentate la fondul cauzei şi nemulţumirea recurentului reclamant cu privirea la soluţia la care a ajuns instanţa de fond, fără a fi prezentate în fapt niciun fel de critici de nelegalitate a acesteia.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocă dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate; dispoziţiile art. 488, care prevăd în mod expres şi limitativ motivele de casare, precum art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care reglementează sancţiunea nemotivării recursului.

În continuare, în situaţia în care instanţa de recurs va trece peste excepţia nulităţii recursului, solicită înlăturarea "argumentelor" prezentate de către recurentul-reclamant prin prisma aspectelor expuse la paginile 1 - 7 din prezenta dar şi considerentele expuse la paginile 9 - 13 din sentinţa recurată, aspecte pe care înţelege să nu le reitereze.

Cu referire la susţinerea în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că, prin acţiunea introductivă"a fost chemată" să se pronunţe asupra legalităţii atribuirii "Contractului x din 9 octombrie 2015", sugerând astfel că aceasta nu ar fi înţeles care este obiectul dosarului, solicită instanţei de recurs să o înlăture ca necorespunzând realităţii raportat la următoarele considerente:

- La pagina 1 din sentinţa recurată, instanţa de fond a consemnat următoarele: "Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2016 la data de 20 aprilie 2016, reclamantul Municipiul Reşiţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016" - condiţii în care, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a reţinut în mod corect care este obiectul dosarului:

- Citatul redat de către recurenta-reclamantă este scos din context astfel că, trebuie avută în vedere analiza instanţei de fond, analiză premergătoare afirmaţiei în speţă (a se vedea paginile 9 - 10 din sentinţa recurată), în care s-a reţinut faptul că prin Nota de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 a fost aplicată o reducere procentuală de 100% din valoarea contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2015 pentru încălcarea art. 2 alin. (2), lit. a), b), d), f), art. 47 alin. (1) şi 122, lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi art. 57 din H.G. nr. 925/2006. În aceste condiţii instanţa de fond a reţinut în mod absolut corect faptul că temeinicia şi legalitatea Notei de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 şi a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 depindeau de legalitatea atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015.

Prin prisma celor expuse, solicită anularea recursului promovat de către de către Unitatea administrativ municipiul Reşiţa, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

6. Poziţia procesuală a reclamantului

Recurentul -reclamant a înţeles să formuleze răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Pe fondul cauzei a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondată, întrucât criticile invocate de recurentul-reclamant pot fi încadrate la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat.

Într-o primă critică recurentul reclamant a susţinut că în mod greşit a reţinut prima instanţă că a fost chemată să se pronunţe asupra legalităţii atribuirii de către reclamantă a Contractului x din 9 octombrie 2015 către SC A. SRL, prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, în realitate, aceasta avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 şi Notei de neconformitate AMPOR x din 18 decembrie 2015, pe motiv că acestea au fost emise cu nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În acord cu intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că temeinicia şi legalitatea Notei de neconformitate nr. x din 18 decembrie 2015 şi a Deciziei nr. 79 din 16 februarie 2016 depindeau de legalitatea atribuirii Contractului x din 9 octombrie 2015, de respectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), lit. a), b), d), f), art. 47 alin. (1) şi 122, lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, prin urmare critica în sensul că prima instanţă a stabilit în mod greşit obiectul acţiunii este nefondată.

În acest context, trebuie menţionat că recurentul-reclamant nu a invocat alte critici de nelegalitate faţă de actele prin care autoritatea pârâtă a stabili neregula şi a aplicat corecţia financiară decât cele ce vizează legalitatea atribuirii contractului de lucrări financiare, prima instanţă evidenţiind în mod corect acest aspect prin considerentul criticat.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor de drept material, pentru a respinge acţiunea formulată, prima instanţă a arătat că "nota justificativă întocmită de către reclamant nu cuprinde motive apte să impună alegerea negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, context în care reclamantul nu a asigurat o competiţie adecvată, încălcând astfel principiul tratamentului egal, al concurenţei şi al transparenţei cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice", respectiv că susţinerea potrivit căreia procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost aplicată în mod corect prin raportare la menţiunea din Ghidul solicitantului "nu poate fi primită, câtă vreme în speţa de faţă nu este incidenţă situaţia unei cesionări a contractului, ci de atribuirea contractului privind lucrările suplimentare/achiziţie produse, necesare finalizării contractului iniţial", autoritatea contractantă având obligaţia de a respecta prevederile naţionale în domeniul achiziţiilor publice.

Înalta Curte observă că, în vederea atribuirii contractului de lucrări suplimentare AA7 din 9 octombrie 2015 la Contractul nr. x din 8 octombrie 2008 încheiat între UATM Reşiţa şi SC A. SRL, s-a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în baza prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul apreciind că atribuirea directă a fost necesară datorită faptului că a fost vorba despre continuarea lucrărilor în baza aceluiaşi proiect tehnic, lucrările fiind sistate timp de 7 ani din lipsă de fonduri, nu s-au atribuit lucrări suplimentare ci s-au continuat lucrări sistate, respectiv acelea de "Montare armături la construcţii, confecţionare armături" prin utilizarea cantităţii de 12.600 Kg oţel beton ce a fost omisă din lucrarea iniţială, iar aceste lucrări nu puteau fi cesionate altei societăţi.

În acord cu prima instanţă Înalta Curte apreciază că vederea implementării proiectului menţionat autoritatea contractantă, ca beneficiar, avea obligaţia de a respecta dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul obţinerii finanţării nerambursabile. Astfel, conform clauzelor Contractului de finanţare nr. x din 22 decembrie 2014, şi anume art. 8, lit. A), alin. (23) din acesta:

"În scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuţie de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract, Beneficiarul, în calitate de Autoritate Contractantă, are obligaţia de a respecta prevederile naţionale în domeniul achiziţiilor publice. Nerespectarea acestei obligaţii conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, sau aplicarea de corecţii financiare conform legislaţiei în vigoare".

Continuarea unui proiect anterior sistat din lipsă de fonduri nu se încadrează în ipotezele vizate de dispoziţiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, în aplicarea cărora autoritatea contractantă trebuie să justifice existenţa unor condiţii de natură tehnică, artistică sau legate de protecţia unor drepturi în exclusivitate care impun prestarea serviciului/furnizarea produselor/executarea lucrărilor de către un singur operator economic, din aceste motive fiind imposibilă realizarea contractului de către orice alt operator economic.

Prima instanţă a înlăturat în mod corect susţinerea reclamantului în sensul că procedura prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ar fi fost aplicată în mod corect, prin raportare la menţiunea din ghidul solicitantului, conform căreia "nu se acceptă cesionarea contractului de lucrări atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potenţialii beneficiari enumeraţi mai sus, cât şi la nivel de constructori dacă acesta este în insolvenţă/faliment/desfiinţat". În speţa de faţă nu ar fi fost incidentă situaţia unei cesionari a contractului, întrucât un astfel de act juridic presupune un acord de voinţă prin care una dintre părţi cedează către un terţ locul pe care îl ocupă în cadrul unui raport juridic, cu consimţământul celeilalte părţi, fiind o operaţiune ce nu poate fi confundată cu procedurile de atribuire a contractului privind lucrările suplimentare/achiziţie produse, necesare finalizării contractului iniţial, pentru care UATM Reşiţa a primit o finanţare nerambursabilă.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârât.

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Reşiţa, împotriva Sentinţei nr. 170 din 27 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - LM